384,087 matches
-
e o scară e numai lumina" Nu cădeam încă pe pietrele calde Mai păstram în aer o urmă de pod pe care Am trecut apa cu mii de lumini Ce mi-au aprins văzul Nu știu cînd, foarte, foarte lent, începuse căderea. Auzeam plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
am prins drag de lume. Pe atunci, disprețuiam orice fel de mâncare pe care mi-o ofereau oamenii mari, asigurându-mă că e bună. Simțeam fără tăgadă că nu cu așa ceva trebuie să mă hrănesc eu ca să-mi fie bine. Începusem să cred că mi se-nvârtesc altfel rotițele. Mi se părea că n-am nevoie să mestec carnea lor de pui, pâinea lor albă, cartofii și morcovii și că n-am nevoie să-nghit merele lor pasate, nici să beau
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
învățat pe dinafară, ca pe poezie, însă fără să le pricep prea bine. Abia mai târziu mi le-am însușit, convins că mi se potrivesc foarte bine și mie, aproape mi se părea că nu le-am auzit de la ea, începusem să cred că îmi aparțin, că mie îmi trecuseră prin cap, că le grăisem chiar eu. În schimb ei, de la un moment dat, fraza acesta i s-a potrivit și nu prea. Oricum, seninătatea, împăcarea și acel special sentiment de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
au tunat și au fulgerat: Gata, așa nu mai merge, o așteptaseră destul să se mute dar ea nu știe de vorbă bună, să-și strângă imediat ce bulendre vrea să-și strângă că buldozerele sunt afară, nu mai e timp, începe demolarea casei sale, șantierul blocului întârzie din pricina încăpățânării ei, nu-și pot realiza planul... Și chiar au trecut la fapte: au vrut s-o gonească din casă. Tanti marioara a țipat ca din gură de șarpe. Sau de tigru, sau
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
un mod special de-a vorbi: cuvintele ei sunt cumva lăcrimoase, parcă lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu prea izbutesc. Cum vine asta, să dai timpu-napoi? Adică să-l dai așa cum înapoiezi la bibliotecă o carte împrumutată, după ce ai citit-o? Nu, probabil că nu. Sau să-l
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
biografiile lor dezamăgitoare, în vreme ce din creierul lor, precum stejarul sau baobabul verde din pământul puternic, se înalță o neasemuită energie care dublează universul știut, sublim îl dublează în celestitate. Viața lui vinetu dinamo - compendiu și crima lui finală Istoria lui începe în craiova, într-o casă de chirpici din fața luncii, compusă dintr-o singură odaie în care dormeau toți, de-a valma: maică-sa, taică-său și cei nouă puradei. El a fost al zecelea. Maică-sa a vrut să-i
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
situație, mă simțeam ca un ageamiu care se vede singur la pupitrul unui avion complicat, pe care trebuie să-l conducă. Îl priveam încântat-uimit, mi se părea aurifer. În același timp mi se părea o prelungire a mea și am început să mă port cu el ca atare. Aici am greșit fatal, l-am tratat ca pe un fragment din mine. În primii ani n-a protestat, dar pe urmă a căutat cu tot dinadinsul să-mi arate că e diferit
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
picioarele: o încerc, mă încearcă. E ca o patrie la frontiera căreia am ajuns, am viză pentru acest tărâm, întind pașaportul, trec, zăresc prima așezare unde am să poposesc, fumul iese subțire pe hornuri, nu e nici noapte, nici zi, încep să mă acomodez cu locul, apoi mă înapoiez de unde am plecat și iar revin și tot așa... Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
trupului meu precar, în eternitatea lui și până la senzația de netăgăduit că în fiecare noapte cineva necunoscut azvârle cu lopata pământ rece peste mine și încet-încet mă îngroapă, între aceste stări limită mă legăn amețitor. E semnul clar c-a început declinul fără întoarcere. Să îl descriu. Și chiar îl descriu. Atomii mei abia dacă se mai țin laolaltă, simt cum stau gata-gata să dea bir cu fugiții, să se împrăștie în toate părțile, să se transforme în altceva, în roiuri
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cazi peste un nevolnic oricum când au o oarecare experiență femeile merg aproape la sigur mai ales când simt că masculul nu ezită vine direct către țintă cunoaște codul străvechi care nu s-a schimbat prea mult. Dragă M., Am început să scriu , jumătate din titlu e împrumutat de la scriitoarea ta preferată pe care eu nu pot s-o sufăr. E între noi o adevărată prăpastie și am să-ți explic de ce. După părerea sociopsihologiei recente, există doar două mari diferențe
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
fii sigur că trece mesajul. Romanul, poate că ți-am mai spus, se va chema Camionul bulgar. Sigur, am auzit, cum să nu aud, de filmul lui Marguerite Duras la care tu ții atât de mult. în ultimul timp, am început să mă gândesc și eu foarte serios că ar fi timpul să-i citesc romanele. Nu glumesc deloc. E totuși un scriitor, pardon, o scriitoare foarte importantă în literatura franceză, ca să nu mai spun că a reprezentat pentru femeile din
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
așa? - Da și nu. - Cum adică? - Mai sunt și alte personaje. în primul rând naratorul, care aici e și autor, și în plus mai e și personaj, adică alte personaje vorbesc despre el, îl implică în acțiune. Pe urmă... - Iar începi? - Bine, dar e important autorul, mai ales că e și narator și personaj, asta îmi permite să-l fac să pară omniscient fără să tulbur prea mult verosimilitatea narațiunii. - Prostii! Mie spune-mi subiectul, vreau să știu ce se mai
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
ce ești sau ce-ți închipui că ești, dar romancier în orice caz nu... Furioasă, Marianne îmi închide telefonul în nas. de mică făcuse balet asta a ajutat-o în cariera de mai târziu când se încleșta de bară și începea să se rotească agățată mai întâi cu brațele amândouă pe urmă cu unul singur avea un număr mai special își desfăcea nasturii de la bluză cu o singură mână continuând să se învârte și n-avea sutien a încercat dar era
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
cu firea în fața țâțelor ei care între timp mai crescuseră puțin dar tot bățoase se țineau când rămânea doar în chiloți se oprea din rotire e drept că era și timpul pentru că amețise se oprea și cu încetineala de rigoare începea să-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase s-o radă și toți descopereau cu încântare cât e de neagră si de stufoasă de parcă era barba unui pitic pitit în fofoloancă
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat în jurul orei trei, hotarul atâtor minuni, printre altele, învierea Mântuitorului. Era totuși greu să-l repereze careva, de vreme ce lipseau instrumentele de control al timpului. Puteau să aștepte doar cântecul cocoșilor, care își începeau concertul cam pe la acea oră. Cineva se apropia de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Puteau să aștepte doar cântecul cocoșilor, care își începeau concertul cam pe la acea oră. Cineva se apropia de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
unei prietene din Germania, pe care-o cunoscuse la nu știu ce cursuri de vară. Codruț m-a rugat să am grijă de-un prieten al lui din America, pornit către București, dar oprit pentru o vreme la Timișoara. Părea că România începe să fie interesantă pentru toată lumea. Mgrid era o nemțoaica blondă că paiul și știa românește mai mult de la bunici, decât de la paring săi, cu toții nascufi în România. Venise însofita de un tânăr, Siegfried, entuziast că și ea, ca să caute - ce
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
scenarii super-optimiste, pentru a scoate capul din găoace §i a deveni astfel odios în ochii celor mulfi, care se temeau acum și de umbra lor? - E greu să-ți explic... i-am spus lui Daniel. Nici nu Știu de unde sa-ncep... - Nu vrei să mergem acolo? m-a-ntrebat el, fără să ia vreo clipă în discufie un eventual refuz. - Cum vrei tu... i-am spus. Ești musafrrul meu... - Ce rost are? a-ncercat să ne mai taie din entuziasm domnul Gufa. În
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
scos pe piată aceste istorii, ci și al celor care apelează la ele ca la o instanfa supremă, ca la un minister orwellian al adevărului. Nu mă acuzafi de trufie. De câte ori n-am căzut și eu în acest păcat!... Sobă începuse să dogorească și în camera se făcuse destul de cald. Daniel mă asculta în tăcere, cu capul rezemat de spătarul înalt al fotoliului. La un moment dat, mi s-a părut că adormise cu ochii deschiși. Nu dăduse niciun semn de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
nemsinata lor bunăstare prin vânzarea și abandonarea noastră. Între timp, înfierbântat de vorbele pe care le spuneam, mă mai ridicasem de pe scaun, măi umblasem prin cameră, măi scosesem câte-o carte din bibliotecă și nu băgasem de seamă că Daniel începuse să plângă mocnit. Numai când s-a smuls din fotoliu și s-a agafat de gâtul meu, hohotind de plâns, cu ochii șiroind de lacrimi, mi-am dat seama că mersesem prea departe. Dar nu mai era nimic de făcut
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
lumea s-a făcut foarte departe. a vrut să meargă. vedea că mâinile îi atârnă ca două bucăți de lemn, că picioarele ca doi butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
spre sud și kirilă: nu, bunicule, nu acolo, ci exact în partea cealaltă. apoi tatăl kirilă a obosit și a zis că pleacă. te las singur, kirilă. e bunicul tău. starea s-a stabilizat. și pleacă pur și simplu. bunicu începe să zâmbească. kirilă așteaptă din clipă în clipă ca bunicul să nu mai poată respira. e mereu pregătit să urle veniți repede, e nevoie de ajutor, însă bunicu spune că poate respira, începe o ploaie mare de tot, el întreabă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
stabilizat. și pleacă pur și simplu. bunicu începe să zâmbească. kirilă așteaptă din clipă în clipă ca bunicul să nu mai poată respira. e mereu pregătit să urle veniți repede, e nevoie de ajutor, însă bunicu spune că poate respira, începe o ploaie mare de tot, el întreabă: plouă? și kirilă îi zice plouă. să vezi că ploaia asta nu o să ajungă și la noi și kirilă îi zice plouă - și auzindu-se vorbind astfel simte o liniște cum urcă în
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
cu iepurii pe umeri și că ei erau epoleții lui de general, că dincolo de lac era o groapă din care iarna ieșeau aburi, că acum acolo se fac case și cum să faci o casă pe aburi și apoi a început să cânte, pe 3 voci, pe patru voci, ca atunci, în ^35, când el a obținut premiul întâi la nu-știu-ce concurs cu corul și a venit boierul și i-a zis al meu ești pe viață și apoi când erau
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
să fac și eu ca oamenii care se iau în serios. Nu o întrebuințez niciodată și las cartușele acasă în lăcașul lor. Cerbul asculta și-mi adulmeca vorbele. Cum am tăcut, n-a stat la îndoială deloc: picioarele lui au început să se miște ca niște tulpini pe care adierea vîntului le-ar încrucișa și descrucișa. A șters-o. - Ce păcat! îi strigai. Visam deja să mergem împreună. Eu ți-aș fi oferit cu mîna mea iarba care-ți place, iar
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]