2,857 matches
-
va fi Gogu Constantinescu... - ! ? ! - Da, Gogu Constantinescu, inginerul de la Londra. - N-am auzit - era cel mai adesea răspunsul; sau cel mult o vagă afirmație: „unul” cu sonica sau nu știu cum îi zice. Nu? Și totuși, despre acest om revistele științifice străine închinate lui, ne spun, o să vedeți în celelalte pagini, nu numai că e unul dintre cei mai mari inventatori ai veacului, ci, curios, unul dintre cele mai cunoscute nume ale timpului. Cunoscut aiurea, firește, nu la noi, unde sunt atâtea lamentabile
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
după cum aflăm din altă parte, îi deconseia pe tinerii învățăcei clujeni ai anilor ^80 să aibă relații cu Doina Cornea pe care o considera un soi de aventurieră periculoasă... O foarte întinsă parte a volumului de care ne ocupăm e închinată disputei lui Laszlo Alexandru cu Paul Goma pe tema antisemitismului acestuia, incriminare omologabilă în vederile noastre atunci cînd faimosul exilat de la Paris aplică asupra unor bolșevici fanatizați semnul iudaic (e oare corect a țintui la stîlpul infamiei o etnie?). Dar
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
lui Stalin - pe certificatul meu de naștere figurează și astăzi, în locul Brașovului, numele celui care timp de un deceniu i-a împrumutat în chip rușinos numele! - totuși Micaela prezintă niște detalii inimaginabile: cum recitau, fără să știe rusa, o poezie închinată lui Stalin; cum la simpla rostire a numelui său asistența se ridica în picioare și îl ovaționa, cum a intervenit chiar și în lingvistică... În plan personal însă, drama Micaelei atinge punctul culminant în noaptea de 24 octombrie 1952. Este
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
din 1964-1965 nu aduce o reală șansă de abordare a ideilor Cercului Literar. Cercetătoarea Ileana Vrancea evocă împrejurarea că, în toamna 1965, printre numeroasele concesii pe care a fost nevoită să le facă cenzorilor spre a-și putea publica monografia închinată lui E.Lovinescu, a fost "eliminarea paginilor referitoare la semnificația salutară a Cercului Literar de la Sibiu și la lipsa de temei a acuzațiilor Scînteii împotriva lui E.Lovinescu și a discipolilor lui". Pentru a conserva măcar "menționarea Manifestului pentru prima
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
ar fi putut ajuta. Înghiți hulpav câteva raze de lună. ș...ț Își lipi urechea de genunchii ei, să-i audă iară sângele curgând prin carne. Simți că ar putea să trăiască multă vreme așa, la picioarele ei, cu sufletul închinat, sub șuvița de păr. și apoi...mâinile uriașei și-ale Pelei, cu puterea lunii, se încleștară în părul lui uscat, plin de praful puțului de apă. Sângele lui se făcu foc, sufletul i se topi și viața i se scurse
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
exact ce o arată titlul. E una din puținele care iau în seamă generația ca realitate istorică și culturală. Nu e nici un manifest, precum „Itinerariu spiritual” al lui Mircea Eliade apărut în ziarul „Cuvântul” în 1927, nici o retrospectivă, precum aceea închinată așa-numitei „generații pierdute”, de către Emil Manu, în Eseu despre generația războiului din 1978. Aderca ia în considerare o generație aflată în plină activitate, nu una incipientă sau una care și-a încheiat destinul. E perspectiva cea mai delicată, fiindcă
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
Gheorghe Grigurcu Am în față un volum de aproape patru sute de pagini, închinat receptării operei lui Mateiu Caragiale, purtînd semnătura lui Barbu Cioculescu. E, indiscutabil, o piatră dintre cele mai impozante din cîte alcătuiesc postamentul gloriei mateine, relevînd, după cum mărturisește cu franchețe exegetul, ,o amănunțită studiere a tuturor izvoarelor critice, acțiune cu mult
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
Vlad Zografi în Oedip la Delphi se întorc la una sau alta din tragediile lui Sofocle despre Oedip; Dan Botta în Alkestis, Mircea Eliade în Iphigenia și Dumitru Radu Popescu în Ca frunza dudului din rai recitesc operele lui Euripide închinate Alcestei, Ifigeniei și Medeei. Soluțiile alese de dramaturgii români în tentativa lor de a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă și pot fi chiar opuse. De pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
a depresiunii Gheorghienilor, prima de acest fel apărută la noi, sub aceeași aegidă a Fundației Triade și sprijinită de același Georg Lecca, scrie Muradin Jenö din Sf. Gheorghe. Cea de-a patra publicație este un catalog cu aspirații de exhaustivitate închinat graficii lui Hans Mattis-Teutsch, o carte exemplară în ceea ce privește acuratețea și rigoarea informației, alcătuită tot de Almasi Tibor și apărută la Györ, cu implicarea aceluiași cuplu Triade-Lecca. În sfîrșit, cea de-a patra apariție editorială îl privește pe sculptorul Iszak Marton
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
era: „mi-a murit fratele în răzbel“ - și alt răspuns: „ce bine era pe vremea Turcului, intrai în pădure și luai lemne cîte vreai“! Asemenea gînduri apăreau în mintea țăranilor, în timp ce V. Alecsandri, G. Coșbuc și alții scriau ode patriotice închinate eliberării țării de sub jugul otoman. Ceea ce desigur se petrecea și în alte regiuni ale fostului Imperiu Roman abandonate de armatele Romei și lăsate pradă invaziei „străinilor“. Se înțelege atunci de ce Biserica constituia singurul sprijin, ultima speranță a necăjiților (în ciuda tuturor
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
Gheorghe Grigurcu Solida monografie închinată Cercului Literar de la Sibiu a lui Dan Damaschin ne îngăduie a trece în revistă, din nou, avatarurile acestei importante grupări literare românești, revelatoare în înalt grad asupra împrejurărilor istorice de cele mai multe ori nefavorabile din jumătatea de veac în care s-
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
de ce se mai ține astăzi seama? Poate cea mai impresionantă mărturie a bunului gust al Marthei Bibescu rămâne însă un proiect nerealizat, despre care aflăm dintr-o scrisoare pe care i-a adresat-o sculptorului Ioan Lucian Murnu: un monument închinat celor patru fii ai lui Brâncoveanu și celor șapte surori ale acestora. Modernitatea concepției artistice a principesei reiese din faptul că nu ar fi dorit un grup statuar, ci elemente de apă și de piatră cu valoare simbolică, și anume
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
Toma îi citim în virtutea unei curiozități culturale, cel mult în virtutea unei voințe educative, dar nu în temeiul convingerii că de la ei urmează să aflăm adevărul. Ei se numără printre acele ilustre personaje cărora le întreținem memoria dintr-o subînțeleasă ceremonie închinată predecesorilor, deși în sinea noastră simțim prea bine că autoritatea lor cognitivă nu ne mai înduplecă. nu-l mai întîlnim azi decît în cărți, dar nu în mintea gînditorilor.
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
ei se retrăseseră în Germania. Nu se simțeau bine la Berlin: „Totuși, fiul meu Manoli și eu visăm zi și noapte «țara» noastră, dorul, mai tare decât o simplă nostalgie, ne devoră. Și dacă v-aș trimite poeziile fiului meu închinate «patriei sale», țara sa de naștere, ați găsi în ele tonurile armonioase ale Carpaților. Noi suntem aici ca niște exilați și murim cu binecuvântarea pe buze pentru țara în care fericirea noastră a fost înmormântată”18. Băiatul va crește, va
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
pildă de curaj, demnitate, caracter etc. Mărturisim că ne-a uimit nu doar persistența unei atari perspective intenabile, dar și contrasemnarea ei de către cîteva nume, la rîndul lor importante, într-un număr mai vechi din Caiete critice, înțesat de hiperbole închinate fostului director al Editurii Cartea Românească. De ce să nu ne mulțumim cu recunoașterea unor merite reale ale sale și să-i atribuim altele, fanteziste? Căci adevărul este acesta, rezumat de dl Geacăr: "Om al vremii sale, un democrat Marin Preda
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
capitolul destinat Bucureștiului în anii regimului socialist, paginile pot fi sărite spre a nu pierde dispoziția elegiacă cu care prima jumătate a volumului ne-a obișnuit. E o dramă să vezi cum mai bine de 200 de pagini, tocmai cele închinate istoriei fierbinți a României, sunt maltratate sub un calapod doctrinar de care autorul nu a putut scăpa. Sunt pagini terne, trase la echer și măsurate cu șublerul ideologiei oficiale. O senzație de deșertăciune te încearcă văzînd cum un spirit atît
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
constrîngeri nedrepte, iar autoritatea, fie cea emanînd din umbra sceptrului ecleziazistic, fie cea înălțată în jurul tronului imperial, începe să nască suspiciuni. Convențiile se risipesc, docilitatea ancestrală se spulberă și, pe ruinele lor, o nouă autoritate prinde gustul semeției: rațiunea. Ofrandele închinate acestei facultăți mirabile de la care gînditorii așteaptă tot mai mult seamănă cu oficierea unui cult ce va culmina într-un nou gen de idolatrie: sfinți și îngeri se retrag în bolnițele mînăstirilor, iar noul idol, rațiunea, devine singura temelie pe
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă, este de neînțeles motivele filosofice pentru care Russell, între capitolul dedicat lui Hegel și cel închinat lui Schopenhauer, simte nevoia să intercaleze un capitol destinat filosofului... Byron. Oricum am întoarce chestiunea, Byron nu are ce căuta, în epocă, în compania celor doi germani, cum de altfel nu are ce căuta în genere într-o lucrare de
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
anii '50) e mai curînd incitant pentru scriitoriť. Este o opinie de care ne îngăduim a ne distanța, ca unul care am scris și publicat pe atunci, între o cenzură criptată și autocenzură". Un veritabil regal îl constituie un comentariu închinat lui Titus Popovici, sub memorabilul titlu interogativ: Titus Popovici, clasic și după moarte?. Declarat ,un Nicolae Labiș al prozei noastre, o promisiune pierdută a Premiului Nobel - nou și regretabil ghinion național -, artist care n-ar fi fost absurd să creeze
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
Giscard d'Estaing, dar pentru soția mea a fost o dramă pe care i-am impus-o". Ajuns, în fine, într-o atmosferă pe deplin respirabilă sub unghi civil și moral, Pavel Chihaia își continuă travaliul de istoric de artă, închinat Evului de mijloc, publicînd trei cărți în Danemarca, una în Spania, una în Germania, precum și o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris literar, romanul Hotarul de nisip, produs în contextul nefavorabil al anilor 1952-1954, în care e
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
livrat în gros-planuri sensibile, se desface ca o splendidă galaxie de supernove și planete necunoscute, de dezastre intime și explozii ale unor sori topiți întrun zâmbet furtiv, de glacialități traversate de cometele unor violențe irepresibile. Filmul se vrea un poem închinat vieții unde universaliile acompaniază parohiala existență a unei familii conservatoare, cu micile ei ceremonialuri familiale, cu duritățile înrădăcinate într-o educație americană asupra vieții ca o perpetuă provocare, ca un meci de box, cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
este foarte greu de dat un verdict. O poezie frumoasă, inteligentă însă fără pulsul noului, nevitalizată de inovație sau de vreun mesaj deosebit, intră, după părerea mea, într-o categorie aparte a literaturii. Prima parte intitulată "Vremea comparațiilor", cuprinde poeme închinate unui trup mistic, gata să se întrupeze sau să se dezintegreze. Goliciunea biblică, focul, sîngele, corpul și textul, iată cîteva dintre imaginile poetice dominante. Există și cîteva scrieri palimpsest dintre care se distinge o reinterpretare a "Cîntării cîntărilor" în care
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
de confluenta a unui anumit spirit popular, ingenuu și lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic, în permanență viu și nefundamentat pe o dogmă anume. Din această perspectivă, pictură să este o adevărată epopee în imagini, un imn închinat spiritului neîngrădit de vreo constrîngere, dar mereu protejat, printr-un fel de bucurie transmisibila și printr-o pudoare consubstanțiala, în fața unor excese de gesticulație. În al doilea rînd, Ilie Boca trăiește cultural în interiorul picturii așa cum organismele trăiesc biologic în mediul
Ilie Boca, schită pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17648_a_18973]
-
nu mai puțin un bun călăuzitor pentru orice iubitor al artei dansului. În aceeași seară, a avut loc și premiera spectacolului Tentația Sfântului Anton, în regia și coregrafia Andreei Tănăsescu, din care mai văzusem un fragment, în avanpremieră, în cadrul serii închinate Pinei Bausch. Ca și în cazul spectacolului Exil în pământul uitării, din 2009, coregrafa pleacă de la un text, de astă dată al lui Saint- Exupéry, și tot ca în acel spectacol folosește mijloace scenice complexe, dansatori, actori, păpușari, proiecții și
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
a putut vorbi despre „norocul” Uniunii Scriitorilor de a-i fi „găzduit” pe acești mari scriitori, ca și cum ei ar fi căzut din cer în România și nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune. În cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediții a Festivalului, Eugen Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlăture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture prejudecățile și să faciliteze cunoașterea și aprecierea reală, reciprocă”. Au fost acestea, în mare vorbind, și obiectivele Colocviului
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]