2,660 matches
-
și acum de o frică maladivă. Revenirea la normal a fost îndelungă și chinuitoare, rănirea sufletului e de obicei bruscă, dar cicatrizările cer timp. Costin Merișca, Dumnezeu să-l odihnească, mult a pătimit cît a fost pe pămînt, se arată încrezător în șansele recuperării celor "reeducați": "Acei dintre noi încă timorați, și nu numai cei trecuți prin sindromul Pitești, de obicei tac și-și refulează amintirile. Din punct de vedere psihologic e cea mai proastă soluție. Ei ar trebui să povestească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a scris Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă, că Zaharia Stancu a scris Desculț, Camil Petrescu, Un om între oameni, Mihai Beniuc, Ură personală toate acestea dovedesc că îndrumarea de către partid a fost bună și că ea trebuie să continue". Optimist, încrezător în vremurile care vin, atenționează: cărțile acestea rămîn un mare succes al literaturii noastre și viitorul le va confirma tot mai mult valoarea. Este critic și autocritic cu multe aspecte ale prozei epice. Despre una din cărțile sale precizează: Vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este a boierilor ce huzuresc, ci a celor ce suferă, a săracilor gata de luptă". Folclorul este redus la o admirabilă ilustrare a teoriei marxist-leniniste a tipicului (Lucian Dumbravă, În legătură cu idealul revoluționar în poezia populară, "Iașul literar", 1957, nr. 5). Încrezător în valențele poporului, Mihai Beniuc, în paginile menționate, amenință: Dacă cumva prin absurd poeții culți nu se vor grăbi să facă destule cîntece pe măsura timpului și luptelor noastre, apoi putem fi siguri că poporul și le va face singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
admirație culturală, dar și din compasiune, mi i-am apropiat pe cei doi „Castor și Polux” ai filosofiei tinere românești, i-am invitat la mine Împreună cu prietenii de atunci, Nichita, Doinaș și Manolescu, Întinzându-le o mână prietenească și colegială, Încrezător nu numai În forțele lor intelectuale, dar și În viitorul lor și al cărților lor. Nu insist aici asupra „evoluției lor sentimentale ulterioare” după Revoluție față de subsemnatul, ci mă interesează, mai mult decât carierelor lor sociale spectaculoase, vocația lor afirmată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
continentul european a fost răvășit și perturbat din fundamente, democrațiile au fost puse la grea Încercare, se părea că „timpul lor trecuse” și că „zori noi” Îi așteaptă pe milioane și zeci de milioane de inși, zăpăciți și, nu puțini, Încrezători. „Zori sau aurore” roșii sau negre; și aceste lupte și crime „revoluționare” au fost duse, printre altele, pe o bază rațională - ideea că În istorie fiecare formă sau structură organizatorică socială și umană, oricât ar fi fost ea de performantă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fabricile pariziene, să solidarizeze muncitorimea franceză cu studenții revoltați în mai ’68!... 9 ...Nu, nu imput nimănui - nimic. Poate, cum au comentat unii, trebuia să-mi fac auzit protestul în țară, nu în Occident. Dar... era oare posibil?! Și-apoi, încrezător în „ajutorul” forțelor democrate occidentale, am crezut că vom fi ajutați „de ei”!... Dar ei, săracii, abia se ajutau pe ei înșiși, în formele aberante, crud paradoxale pentru noi, închiși dincolo de cortina de fier, în forme precum cea pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după destabilizarea și înfricarea elitei intelectuale și artistice, urma această ultimă „etapă”, se pare: resemnarea pe scară largă, în fapt o „orientalizare”, o „asiatizare” a cetățeanului european, dinamic, lucid de propriul său eu, conștient și mândru de propria sa individualitate, încrezător în acel destin pe care și-l făurește singur sau cu cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de altfel, când m-am întors pentru două-trei săptămâni în țară, în octombrie ’88, fugind dintr-o delegație de scriitori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spaniolă cu ambasadorul și fii ferm cu el, dar totuși subaltern. Am speranța că am făcut o alegere bună. Arată-ți talentele diplomatice și cu viitorul tău șef. Îmi pun mari speranțe în tine. Am ieșit de la ministru complet liniștit, încrezător și hotărât să dau prin fapte răspuns bunăvoinței domnului profesor, care îmi încredința un cec în alb. Când am ajuns în birou, colegii au sesizat schimbarea fizionomiei mele: Pari fericit, Ioane. Ce ți-a zis ministrul? E un mare Domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
însă că astăzi nici o țară n-ar putea avea o existență normală fară a întreține relații corecte cu celelalte țări și, cu atât mai mult, relații strânse, prietenești și de bună vecinătate, cu țările din jur. De aceea, Guvernul Regal, încrezător în patriotismul, în marea înțelepciune și în bunele intenții ale Guvernului de la Kiev, este convins că acesta va face tot ce-i stă în putință pentru ca între România și Republica Ucraina să poată fi stabilite cât mai curând relații normale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
guvernului lor, reprezentanții români au reclamat mai întâi restituirea integrală a Tezaurului, înainte de a începe orice discuție. În rezumat, din faptele expuse mai înainte reiese în mod limpede că: Guvernul român, obligat de necesitățile războiului și sub auspiciile Guvernelor Aliate, încrezător pe de-o parte în angajamentele luate de guvernul rus, a transportat în Rusia mai întîi valorile materiale ale Băncii Naționale a României, adică 314.580.456 franci 85 centime aur efectiv, plus 2 lăzi conținând bijuterii estimate la 7 milioane franci, proprietatea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
unde Îmi petreceam majoritatea timpului. În holul central al Universității domina o pancartă mare, pe care, chiar dacă țara era după război și deci lipsită de cadre, scria cu litere mari, negre: “Universitatea nu asigură locuri de muncă la terminarea studiilor”. Încrezător totuși În puterile mele, n-am ținut seama de pancartă și mam Înhămat la treabă. Am optat pentru limba română și secundar, limba franceză sau italiană. Activitatea anului universitar 1945/1946, din cauza situației socioeconomice postbelice, Începea doar În 15 ianuarie
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
marxist) la o ședință solemnă de la Academie: Cred tot ceea ce spuneți, când Îmi veți demonstra că a ieșit un pui dintr-un ou de găină, care n-a fost călcată de cocoș. Abia a fost stăpânită rumoarea din sală. Eu, Încrezător În forța muncii, m-am vaccinat și cu acest examen pentru a-mi putea continua calea pe care am apucat. Acordându-i-se conducere de doctorat și prof. dr. V. Ciurea, m-am transferat la specialitatea anatomie patologică. Planul inițial
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
în anii '80? Cum receptezi "furia" tinerilor care au debutat în acești ani? Astăzi se scrie o poezie cu totul dezinhibată, atât de dezinhibată încât mulți din cei care vin cred că numai "literatura de prohab" este singura veritabilă. Sunt încrezător că este ca un fel de "pojar" de care, sper, vor scăpa cât de curând. Dacă scriu altfel decât în anii '80? Sigur. Experimentez mai puțin, sunt mai decantat, mai accentuat emoțional, dar, la fel de ironic și autoironic, mai tehnic, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
casele lui și a lui Take Ionescu. O bombă a căzut chiar în grădină la el. Într-o dimineață un sergent a băgat pe toți trecătorii în prima pivniță deschisă, mama ședea pe scară și asculta la vorbele lor: toți încrezători în înfrângerea germanilor. Se întoarse acasă fericită de mentalitatea lor în aceste grele clipe. Trebuia însă luată o hotărâre. Cine să plece la Iași, cine să rămână, căci toată familia nu trebuia să părăsească populația Bucureștilor care nu se putea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gară, s-au culcat pe jos ca să nu fie reperate. La Ciocănești, la București, tot așa. Ne întrebam cu grijă ce fac avioanele franceze. Dinu plecase de două zile după ai lui la Iași, curajos și în crezător, chiar prea încrezător în privința duratei războiului, dar sigur de viitor. Aceasta era și singura noastră mângâiere în acele tragice zile. Lucram ca la înmormântarea unei ființe iubite. Fiecare bubuit de tun ce răsuna parcă rupea ceva din noi. Ce durere poate fi comparată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și făcea reflecțiuni filozofice pe când ocoleam Colentina, treceam pe la zăgaz și străbăteam pădurea în lungul ei. Era un aer plăcut de primăvară și o mulțime de viorele, deși prin unele șanțuri era încă zăpadă; această natură în veci tânără și încrezătoare m-a făcut să uit pentru un moment toate nenorocirile noastre. Seara sosi starița de la București, cu scrisori de la mama și de la Costache, jurnale și diferite lucruri. Citindu-le, mi s-a părut timpul scurt și a sunat ora culcării
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
putea fi catastrofa definitivă în care se prăbușea țara și ai noștri cu dânsa. Azi, după ce am mai trecut prin atâtea încercări, prin emoțiunile înspăimântătoare ale revoluției ruse, ale păcii separate, [ale] ofen sivei din Moldova, suntem relativ liniștiți și încrezători în convingerea că, oricât ar mai ține și orice s-ar mai întâmpla, sfârșitul este al nostru. Nu se mai îndoiește nimeni, nici tu, mamă dragă... Clemenceau pare că a luat lucrurile în mână cu o energie... bătrânească, deoarece numai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înlocuit prin Arge toianu. Se înțelesese ce greșeală se înfăptuise și cum, în loc să stârpească Garda de Fier, se înmulțise numărul [membrilor] ei, făcând din fiecare centru de omor un focar de extensiune însuflețit de răzbunare. octombrie 1939. guvernul argetoianu Argetoianu, încrezător că va potoli furtuna și, nedându-și seama cât de neputincios va fi față de astfel de porunci, se instală, își rezervă Ministerul de Interne și publică un program de destindere. Iluzii își făceau toți miniștrii. Când m-am dus la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bucătărie găsiră pe d-na Iorga, care se opuse la urcarea lor sus. Fără multe formalități, o deteră la o parte și suiră la camera unde Iorga scria un memoriu asupra Basarabiei. Îl poftiră să dea câteva lămuriri la Ploiești. Încrezător, se sculă, se îmbrăcă și întrebă: „Cu ce mergem?“ „Automobilul n-a putut urca, ne coborâm pe jos.“ D-na Iorga și fiica lui voiau să-l însoțească. Nu le lăsară (probabil ca să nu constate numărul auto-ului). În drum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu arată ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur. * Amintirile - păsări întoarse din țările
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fost : ninsoare, sanie, derdeluș, gheața, ceața, viscol, frig, Moș Crăciun, stea, cadouri, brazi; cuvântului sobă i-au asociat cuvintele :căldură, lemn, cenușă, jar, foc, fum, horn, chibrit. Numai calități acest joc îi ajută pe copiii mai timizi să devină mai încrezători, integrându-se mai bine în colectiv. Un copil este așezat în mijlocul cercului pe un scăunel. Pe rând ceilalți copii formulează câte o apreciere pozitivă despre colegul lor. Cuvântul interzis - copiii răspund la întrebările adresate de educatoare sau de conducătorul de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ca G. Călinescu, găsiseră repede modalități de acomodare cu noul curs, ba chiar izbutiseră să se autoconvingă că de mult nutreau idei de prefacere revoluționară a României. Streinu și Cioculescu au jucat cu inocență, putem spune, după război, cartea „vechiului“, încrezători în intervenția salvatoare a Occidentului, care nu s-a produs. De aici li s a tras mult rău, în toate planurile vieții, iar unele reparații care li s-au făcut au venit foarte târziu, mai ales pentru Streinu, care a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spiritul critic, o calitate de care nu ducea lipsă acest mare afectiv, om lucid când își calma reacțiile emoționale, prudent, până la urmă, în judecarea oamenilor și a evenimentelor trăite, în timp ce alții se luaseră imediat după aparențe, mai degrabă sceptic decât încrezător în mai buna așezare, în viitor, a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată inima la schimbarea istorică din decembrie ’89, dar repede îl dezamăgiseră comportările unor oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
plănuia pentru anul viitor. La început, pănă a nu ne cunoaște puterile unul altuia, Verussi dădea negreșit tonul între noi, deoarece era pictor de profesiune; dar cel mai guraliu și mai cu pretenții era Pogor. Noi ceilalți patru, nefiind tocmai încrezători în talentele noastre, lucram cu sfială și ne temeam să nu ne facem de râs. Am tocmit, deci, în primele zile după instalarea noastră un biet cerșetor cu patru lei pe zi, a cărui portret am întreprins cu toții să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
anthropos, adică om), ca să folosesc un termen de specialitate, sau impactul omului asupra mediului, ca să fiu mai pe Înțeles, e prezentă peste tot, sub multiple dar mai ales neașteptate, forme; trecem adesea pe lângă ele, la propriu și la figurat. Prea Încrezător În forța sa, dată de câștigul evolutiv al rațiunii, omul a abdicat adesea de la utilizarea rațională a acesteia, Încercând să corecteze natura. Și, din păcate, deocamdată alții plătesc oalele sparte, dar bumerangul aruncat de om se poate Întoarce Împotriva lui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]