KorAP: Find »[drukola/base=încuviința & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...377 >

9,411 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat bănuielile, după care o atârn iar pe stativ. Simt că ard din ce în ce mai tare. Habar n-am cum să încep. Să sparg ouăle ? Să le fierb ? Să le arunc de perete ? — Uite ouăle. Eddie trântește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ea, spre polița căminului. — E foarte important, Samantha, ca acești căței să fie unul cu fața la celălalt. Trish arată spre o pereche de spanieli King Charles. Vezi ? Nu se uită în afară. Ci unul la celălalt. — Unul la celălalt, o îngân, încuviințând din cap. Da, înțeleg. — Iar ciobănițele sunt cu fața ușor în afară. Vezi ? Cu fața în afară. Vorbește clar și răspicat, de parcă aș avea IQ-ul unui copil retardat de trei ani. — În afară, repet conștiincioasă. — Acum ai înțeles ? Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă cu atenție. Sunt foarte supărată. Închid ochii și încuviințez din cap. — Supărată ? mă îngână Trish fremătând nervos. Am făcut tot ce mi-a stat în putință. Deschid ochii. Dar din păcate nu pot lucra cu aparatura din bucătăria dumneavoastră. Iar cina care a rezultat de aici este sub standardele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
impresionată. Dacă am terminat? Dar ce crede că sunt, Wonder Woman ? Să vă spun drept, m-am gândit să las călcatul deocamdată și mă ocup mai întâi de restul casei, spun, cât pot de sec. De obicei, așa fac. — Categoric. Încuviințează viguros. Cum ți-e mai bine. Și, fiindcă din păcate eu n-am să-ți pot răspunde la eventualele întrebări, o va face Nathaniel ! Face un semn spre ușă. V-ați cunoscut, nu ? — A, zic în clipa în care intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e persoana pe care s-o întrebi. Am să țin minte, zic. Mersi. — Dar Nathaniel, te rog foarte mult să n-o deranjezi pe Samantha, adaugă Trish, aruncându-i o privire severă. Fiindcă ea are tabieturile ei. — Evident, spune Nathaniel, încuviințând grav. În clipa în care Trish ne întoarce spatele, îmi aruncă o privire amuzată și simt că mi se urcă sângele în obraji. Adică ce vrea să spună cu asta? De unde știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am. Mă simt de parcă aș fi alergat la maraton. Sau aș fi trecut înot Canalul Mânecii. Și încă n-am lustruit lemnăria și n-am bătut preșurile. — E... mai greu decât am crezut, zic într-un final. Mult mai greu. — Îhâm. Încuviințează, privindu-mă mai atent. Ce-ai pățit la păr ? — Clor, zic scurt. Când spălam WC-ul. Pufnește într-un râs înfundat, dar nu mă uit la el. Sinceră să fiu, mi se fâlfâie de tot și de toate. Un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea, spun, cuprinsă brusc de loialitate. — Și mie. Iris încuviințează din cap. S-a purtat foarte frumos cu Nathaniel. Dar nu se poate să nu fi observat că nu stă prea bine la capitolul inteligență. O spune pe un ton atât de fără drept de apel încât îmi vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întotdeauna aminte de tata, explică Nathaniel. — A. Șovăi, apoi ridic paharul. — Așa. Cu privirea strălucitoare, Iris își pune paharul jos. Momentul adevărului. Ia o gură de pui și o privesc cum mestecă. Fac eforturi să-mi stăpânesc nervozitatea. Foarte bun. Încuviințează. Foarte bun, într-adevăr. Fără voia mea, pe față mi se întinde un zâmbet cât casa. — Serios ? E bun ? Iris ridică paharul în cinstea mea. Pe cuvântul meu. În orice caz, are gust de friptură de pui. Stau scăldată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
curățenie ? La spălat ? Simt o ușoară împunsătură de jenă. E clar că e la curent și cu pățania mea de ieri. Nu prea știu cum să folosesc mașina de spălat, recunosc într-un final. — O să ne ocupăm și de asta. Încuviințează din cap. O să vin eu pe la tine într-o zi când sunt ei plecați si-o să mă uit la ea. Și nu știu să cos nasturi... — Nasturi. Ia o bucată de hârtie și un creion și începe să noteze pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și cum e bocetul ? zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Londra o vreme. Mă holbez la el mirată, la lumina lunii. Nathaniel a locuit la Londra ? Încerc, fără succes, să mi-l închipui cum se ține de bară în metrou, citind Metro. — Pe bune ? zic într-un final, și el încuviințează. — Și nu mi-a plăcut deloc. Pe bune. Dar ce... adică de ce... — Eram în anul de dinainte de universitate, și eram chelner. Apartamentul meu se afla vizavi de un supermarket deschis nonstop. Toată noaptea era luminat cu neoane puternice. Iar zgomotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut doar puțin pe-acasă. Mă duc să scot celelalte franzele, spune Iris bătându-mă ușor pe umăr și dispare în iarba din direcția casei. Mă ridic și mă uit la Nathaniel peste pâinea din mână. Simpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pentru a mă descrie ? Of, la naiba. Sunt sigură că fișa postului meu nu pomenea nimic despre o asemenea situație delicată. Îmi scormonesc rapid creierii, pentru a găsi cel mai flatant cuvânt posibil. — Îhm... îhm... elegantă, zic într-un final, încuviințând pentru a da mai multă greutate cuvântului. Aș spune că sunteți elegantă. — Elegantă ? Îmi trântește o privire ofuscată. Ceva îmi spune că n-am prea nimerit-o. — Adică slabă, mă corectez, cu o revelație subită. Cum de nu mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îl sărut. Îți mulțumesc foarte mult, îi șoptesc la ureche. Trish ne privește cu ochi avizi și ne depărtăm. — E foarte limpede ce te-a atras la Samantha, îi zice lui Nathaniel. Talentul ei culinar, nu-i așa ? Mazărea fină, încuviințează Nathaniel serios. Eamonn a fost sus pe terasă. Acum se apleacă spre mine coborând scările și-mi întinde o sticlă de vin. — Ăsta-i de la mine, zice. Nu e mult, dar... — Vai, ce frumos ! spun, mișcată. Mersi, Eamonn. — Și voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pic de viață socială ! Chipul meu e chiar în raza vederii lor. Aștept ca vreunul dintre ei să se încrunte recunoscându-mă, să zică „Ia stai așa...” Însă nici unul nu o face. Melissa melițează în continuare, arătând spre broșură. Eddie încuviințează. Nathaniel se uită în sus, vizibil plictisit. — Deși, ce să zic, banii sunt foarte buni... Melissa oftează și dă pagina. Poza a dispărut. Eu am dispărut. — Mergem ? Mâna caldă a lui Nathaniel îmi apucă mâna și i-o strâng tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-a cam pierit foamea. De fapt, cam toți arată ca speriați de bombe. Păi cred că... o să mă duc puțin pe la birou, se bâlbâie tipul cu ochelari. Să verific dacă nu cumva am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
către Trish, radiind de mândrie. Știai că Melissa noastră e una dintre cele mai strălucite minți juridice din țară? O, nu. O, nu. Poftim ? Trish aproape că scapă pe jos Cum să dai un dineu elegant. — Așa au zis ! Eddie încuviințează din cap. Mi-au zis că e posibil să fiu total surprins să aflu că sub acoperișul meu locuiește cea mai mare speranță a avocaturii din țară ! Le-am zis „Ba pe naiba” ! Înconjoară umerii Melissei cu brațul. Am știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ce gândește. În cele din urmă ajung la final și își ridică încet capul. Dacă speram să văd un surâs, nu-l obțin. În viața mea nu l-am văzut atât de bulversat. — Ești avocată, spune într-un final. Da, încuviințez rușinată. — Credeam că ai o relație abuzivă. Își trece mâinile prin păr. Credeam că de-asta nu vrei să vorbești despre trecutul tău. Iar tu m-ai lăsat s-o cred. Când te-ai dus la Londra, am fost îngrijorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care se uită unul la celălalt. — Cred că ar trebui să iei în seamă oferta, spune Eddie. Scrie în ziar că sunt disperați să te aducă înapoi. — Să știi că nu vom fi absolut deloc jigniți dacă pleci, adaugă Trish, încuviințând emfatic din cap. Vom înțelege perfect. Asta-i tot ce sunt în stare să spună ? Nu sunt bucuroși că vreau să rămân la ei ? Nu vor să le fiu în continuare menajeră ? — Nu vreau să plec ! zic supărată. Vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

mă Întind să-l pup. — Bună, zice, rîzÎnd. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprîncene. La ce zi ai avut ieri. Absolut, Încuviințez și iau o gură de cafea. Deci. Ne... mutăm Împreună ! — Dacă Încă mai vrei. Sigur că da ! Sigur că da ! ZÎmbesc larg. Și e adevărat. Vreau. Mă simt de parcă m-aș fi maturizat brusc, peste noapte. Mă mut cu iubitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sînt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă să Înveți să stai pe propriile picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințînd. Ia o gură mare de bere și rînjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămîna asta unde lucrezi ? CÎnd l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
a finaliza un acord, se bagă Paul repede, aruncîndu-mi cel mai grețos zîmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cît se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințînd. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întîlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Dung, sare Artemis imediat. De-a dreptul fascinantă. — Eu mai am cam jumătate dintr-o istorie a secolului al paisprezecelea În Europa, spune Nick. — Eu tocmai citesc Proust, zice Caroline, ridicînd cu modestie din umeri. În original, În franceză. — A, Încuviințează Jack Harper, cu o expresie ilizibilă pe chip. Și tu... Emma, dacă am reținut bine... Tu ce citești ? — Îhm, adevărul e că... Înghit În sec, Încercînd să cîștig timp. Nu pot să spun că citesc Hobbyurile vedetelor - Ce Înseamnă ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături. — Știi, spun pe un ton vesel și artificial, cred că nu pot azi. Katie se holbează la mine, surprinsă. — Dar trebuie să... trebuie neapărat să-ți arăt cifrele alea. Încuviințează din cap pentru a da mai multă greutate cuvintelor. — SÎnt foarte prinsă cu treaba, Katie ! Scot un zîmbet chinuit, Încercînd să-i transmis telepatic „Taci !“ — Hai, că nu durează mult ! Terminăm imediat. Nu pot. Katie țopăie deja de nerăbdare de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]