3,404 matches
-
de ceară de căldura unui foc, una după alta proprietățile bine determinate și atât de concrete de mai adineaori, Încep să dispară. O vreme, Încă se mai poate numi acel corp „ceară”. Ceea ce rămâne la sfârșit, când ceara este apropiată Îndeajuns de foc, Încât sub efectul căldurii să se topească și să-și piardă proprietățile inițiale, nu e nimic mai mult „decât ceva Întins, flexibil și schimbător”. Să ne amintim că, atunci când Începuse Meditațiile sale, filosoful plecase tot de la analiza felului
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mult de atât asupra acestei substanțe. O determinare completă a ei se va găsi, Însă, În partea a doua a Principiilor filosofiei - Principiile lucrurilor materiale. Voi prezenta În două citate determinările cele mai generale ce aparțin „substanței Întinse”: „Deși suntem Îndeajuns de Încredințați că există Într-adevăr corpuri În lume, totuși, cum ne Îndoisem de acest fapt mai adineaori, ș...ț trebuie să cercetăm ce rațiuni ne fac să avem acum o cunoaștere sigură șdespre eleț. În primul rând, realizăm În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
că voi avea tot atât de puțină dreptate spunând: Îmi voi Îmboldi imaginația pentru a cunoaște Într-un mod mai distinct cine sunt ca atunci când voi zice: acum sunt treaz și zăresc ceva real și adevărat, dar, fiindcă nu Îl văd Încă Îndeajuns de limpede, voi adormi de Îndată, pentru ca visul să-mi Înfățișeze acel lucru În chip mai adevărat și mai evident. Și astfel, știu prea bine că nimic din cele pe care le pot Înțelege cu ajutorul imaginației nu aparțin acestei cunoașterii
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la Început, ori una clară și distinctă, cum e acum, după felul În care atenția mea se Îndreaptă mai mult sau mai puțin spre cele ce sunt În ea și din care e alcătuită. Totuși, nu mă voi putea uimi Îndeajuns când voi băga de seamă cât de slab e spiritul meu, și cum alunecă pe nesimțite În greșeală. Căci, deși cercetez acestea În mine, fără să vorbesc, cuvintele mă opresc totuși și aproape că sunt Înșelat de cuvintele din vorbirea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care le gândim, existăm, deși s-ar putea ca ele să fie false sau să nu aibă nici o existență. Partea a doua Principii ale lucrurilor materiale §1. Ce rațiuni ne fac să știm cu certitudine că există corpuri Deși suntem Îndeajuns de Încredințați că există Într-adevăr corpuri În lume, totuși, cum ne Îndoisem de acest fapt mai adineaori, și pentru că Îl așezasem În șirul judecăților de la Începutul vieții noastre, trebuie să cercetăm ce rațiuni ne fac să avem acum o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la persoanele care fac invitația pentru participarea la focus grup. În sectorul public sau nonprofit, există tendința ca primul contact să fie realizat de către angajați sau voluntari. De cele mai multe ori, aceste persoane au o înțelegere limitată a studiului, nu cunosc îndeajuns respectiva organizație sau au prea puțină pasiune pentru proiect. În loc să începeți cu ele, puneți la punct strategia de recrutare chiar dumneavoastră și abia după aceea instruiți-i pe cei care vor prelua responsabilitatea. Oferiți-le câteva exemple de subiecte care
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
acut că nimic nu angajează la modul absolut, căci totul e aparență. Așadar, despre umor la Cioran? Cum să nu fie posibil când, pentru Cioran, umorul e o dominantă a spiritului dostoievskian. Citim: „Din câte știu, nu s-a subliniat îndeajuns importanța sinuciderii la Dostoievski. Totuși, după umor, e aspectul care m-a frapat la el cel mai mult” (II, 114). Așadar, sinucidere și umor la Dostoievski. Cât despre Cioran, nu va fi fiind umorul chiar calea de a provoca și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
urla, cum spune într-un loc, pentru a nu mai urla. În fond, vine dintr-o țară „unde se urlă la înmormântări” (I, 81) Numai că, se pare, Cioran nu reușește să se vindece astfel. Sau nu reușește să „urle” îndeajuns. „Dacă în fiecare zi aș avea curajul să urlu timp de un sfert de oră, m-aș bucura de un echilibru perfect” (I, 36). Poate că, în loc să urle Ă să înțelegem urletul ca forma pură a disperării?! Ă, Cioran își
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fi coercitive și care au o sursă de unde obțin stimulente pozitive pe care să le ofere membrilor grupurilor latente” (Olson, 1965, p. 133). Pentru a fi capabile să dețină stimulente selective în scopul mobilizării membrilor, organizațiile trebuie să fie îndeajuns de puternice încât să poată oferi, pe lângă partea cuvenită fiecăruia din beneficiul colectiv, și o serie de produse secundare și servicii noncolective 1. Una dintre implicațiile teoriei acțiunii colective este că „înmulțirea coalițiilor de redistribuție duce la creșterea complexității reglementărilor
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
E. P. L., 1967; "Fiul risipitor", E. P. L., 1964. Începând cu anul 1957, A. E. Baconsky introduce în poezie o ipostază romantică, poetul se vrea piatră de hotar în direcționarea poeziei. Spirit înnobilat de o bogată cultură, își rezervă un spațiu îndeajuns de reliefat în contextul liricii civice și patriotice; istoria și legenda sunt prilej de meditație, impulsionate de motivul: "vanitas-vanitatum" și "fortuna labilis", volumul "Fluxul memoriei" este cântec și muzică. Ritmica este consecința unui timp desfășurat în flux continuu, circular, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stau îndoit: e el ori nu e el." Ion Brad este din când în când esenian, vine cu o anumită solemnitate în poezie (uneori fără reliefări), sever ca într-o stampă, căreia îi lipsește adâncimea, iar sinceritatea nu îi este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare însoțit de nostalgia trecerii timpului, versurile bolovănoase amintesc de Aron Cotruș: "Și noi am coborât/ Din căruța cu fân/ Vă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
idee este îmbogățită cu o adâncire a sentimentului tragic, izvorât din certitudinea neputinței, a identificării cu posibila contemplație divină; ne învârtim într-un cerc al realului, pe care îl constatăm, fără să-i atingem esența, pentru că nu ne putem distanța îndeajuns, pentru a avea perspectiva contemplației; de aceea: " Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respirația de respirație/ retina de retină.". Fanta oculară este un mod metaforic de a-și reprezenta divinitatea, absolutul. Omul poartă în el esența divină, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumi osificate de prea multe idei, mărimi, noțiuni, îi opune un ciclu, " Trecerea de la noțiuni la poezie, împotrivire la aspectul pietros al versurilor de până acum", în care de fapt își exprimă părerea de rău că nu și-a sensibilizat îndeajuns ideile. De fapt, se întoarce la o poezie plină de farmec, halucinantă și feerică: "Și din treaz devine netreaz/ și adorm în somn, într-una,/ ca fântâna, sub găleată/ sfărâmând în sine luna." În ciclul "Împotriva mării", încercarea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau profesori încercarea de a cunoaște chipul interior și exterior al creatorului (om de știință), plecând de la o afirmație a unui mare dramaturg german, Bertolt Brecht: "... pentru a fi fericit, pentru a ajunge la un țel, omul trebuie să fie îndeajuns de viclean, îndeajuns de rău, îndeajuns de pretențios..." (Traducerea din limba germană îmi aparține.) dacă și creatorul "om de știință" poate fi amendat de către receptor, în cazul în care i se cunosc slăbiciunile, firești, în cele din urmă dacă schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de a cunoaște chipul interior și exterior al creatorului (om de știință), plecând de la o afirmație a unui mare dramaturg german, Bertolt Brecht: "... pentru a fi fericit, pentru a ajunge la un țel, omul trebuie să fie îndeajuns de viclean, îndeajuns de rău, îndeajuns de pretențios..." (Traducerea din limba germană îmi aparține.) dacă și creatorul "om de știință" poate fi amendat de către receptor, în cazul în care i se cunosc slăbiciunile, firești, în cele din urmă dacă schimbarea identității, asumate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
chipul interior și exterior al creatorului (om de știință), plecând de la o afirmație a unui mare dramaturg german, Bertolt Brecht: "... pentru a fi fericit, pentru a ajunge la un țel, omul trebuie să fie îndeajuns de viclean, îndeajuns de rău, îndeajuns de pretențios..." (Traducerea din limba germană îmi aparține.) dacă și creatorul "om de știință" poate fi amendat de către receptor, în cazul în care i se cunosc slăbiciunile, firești, în cele din urmă dacă schimbarea identității, asumate pentru tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sunt! Și iau drept martor al făgăduinței mele pe tovarășul meu de colo. SGANAREL: Drept e, să n-ai nicio teamă. Te ia de nevastă de câte ori ți-o pofti inima. DON JUAN: Acum îmi dau seama că nu mă cunoști îndeajuns Charlotte!... Nu fi nedreaptă cu mine și nu mă socoti ca pe alții: drept e că în lume mișună mincinoșii, care n-au altă treabă decât să sucească capul fetelor, dar pe mine nu mă număra printre ei și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
avut niște coechipieri platonici, care păreau că nu au nici o idee. (Bucur Roxana) Pe alocuri a fost puțin plictisitor și nu am avut destulă imaginație. (Novanc Andreea) Puteam să dezbatem mai mult. (Chiș Monica) La prima parte nu am dezbătut îndeajuns de mult o problemă actuală care ne afectează. (Paulcescu Victoria) Mi-a plăcut totul, a fost o întâlnire reușită. (Lazea Ileana) Timpul a fost prea lung, cred că era nevoie de puțină sinteză. (Negrilă Liliana) Unele idei au fost prea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și America, e prea bogat pentru multe dintre posturile de profesor din Statele Unite, unde universitățile îl descriu ca fiind "supracalificat". Robert Corrigan încearcă să contracareze această situație paradoxală având în vedere, pentru viitor: "locuri și instituții academice unde nivelul este îndeajuns de ridicat, încât profesoratul lui Visarion să se integreze." În primele cinci luni ale noii burse, Alexa Visarion se concentrează pe film, ca Artist în Rezidență la Institutul de Arte din Valencia, California, la vremea respectivă unul dintre centrele importante
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
manieră remarcabilă cu propriul său talent la formarea acestora", "de pe urma prezenței și muncii sale". Într-o recomandare datată aproximativ un an mai târziu, aceeași Martha W. Coigney apreciază "capacitatea lui Visarion de a regiza în afara teatrului românesc". "Viziunea sa este îndeajuns de puternică și de clară încât să-i permită să comunice cu actori din multe culturi diferite. Alexa Visarion e un profesor atent și solicită și conduce actorii către împlinirea viziunii sale." Marcată de cele două programe Fulbright, perioada 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția persistentă în spațiul public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu insistă, aidoma oricărui moralist autentic asupra cauzelor precum un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dintre experiențele din viața Grupului celor Zece. Cei care, în dezbateri, în învățămînt, în mișcările asociative și în viață în general, nu împărtășesc sensul transdisci-plinarității rămîn indivizi "disciplinari", chiar dacă disciplina lor se lărgește. B.C. La sfîrșitul anului 1970, vă simțeați îndeajuns de sigur de dumneavoastră înșivă pen-tru a invita persoane din afara grupului. Jacques Monod a fost primul dumneavoastră invitat, pe 2 decembrie 1970, și ați discutat printre altele des-pre cartea sa Le hasard et la nécessité (Hazardul și necesitatea). Jacques Monod
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
vom arăta că "trăirea" lui Dilthey nu este în nici un caz lipsită de reprezentativitate și de semnificație suprapersonală și că ea se subordonează principiului hermeneutic al complementarității dintre parte și întreg. Prin urmare, deși uneori dimensiunea hermeneutică nu este, poate, îndeajuns de bine pusă în evidență, aceasta nu înseamnă că ea reprezintă o descoperire ulterioară, menită a-l ajuta pe Dilthey să-și obiectiveze demersul epistemologic. Hufnagel mai aduce un argument în favoarea tezei unei obiectivări treptate, afirmând că "abia în conceptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
superioare" (ein Besser-Verstehen): pentru că un autor creează oarecum inconștient 170, "scopul ultim al procedeului hermeneutic este de a-l înțelege pe autor mai bine decât s-a înțeles el însuși"171. V. Drăghici este de părere că Dilthey nu clarifică îndeajuns modul în care se face trecerea de la "corelația vieții unui individ" corelație care presupune "o succesiune de semnificări și resemnificări ale momentelor vieții acestuia" la "corelația întregului istoric"172. Credem că putem identifica în conceptul de Zweckzusammenhang punctul de articulație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost un nonconfomist și acest lucru a fost îndeajuns pentru a-l clasa la stânga"12. Într-un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]