2,291 matches
-
mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil psihologia scriitorului profesionist. Literatura este, desigur, o vocație, literatura este Însă și o practică, o Îndeletnicire care necesită o pregătire și un program. Poetul are cabinetul său și tabieturile de la care nu se abate. Se supune necesităților epocii (scrie, În afara versurilor, piese de teatru, compune narațiuni, adaptează altele, publică note de călătorie, cînd se produce un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
folositor, trebuie să ostenești, să zăticnești alte plăceri, să inventezi sau să iei ceea ce a fost deja Început și să desăvîrșești. Asta Înseamnă, Încă o dată, știință multă și osteneală și mai multă. Într-o epocă În care poezia este o Îndeletnicire de duminică, o toană de oameni bogați, Pann scrie mereu și trăiește din ceea ce scrie. Este un meșteșugar care Își gospodărește cu chibzuință atelierul: are abonați, luptă să-i păstreze și să cîștige alții, face curte celor cu sfanți, dedică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uităm nici o clipă, un dascăl, un povățuitor, un creator, În fine, popular (sau, mai degrabă, popularizam!) pentru care petrecerea prin scris nu trebuie să fie niciodată gratuită. Nici din punct de vedere moral, nici altfel. Scrisul este, horribile dictu, o Îndeletnicire care aduce sfanți! Această mentalitate balzaciană, nouă În cultura română, se ascunde la Anton Pann În dosul teoriei juste, În esență, despre necesitatea educației morale și estetice a publicului! Poet de factură moralistă, Pann n-are propriu-zis preferință pentru latura
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu atât mai mult precipitarea condițiilor psihologice prielnice formației memorialisticei". Drept consecință, "nesiguranța proprietății a dus, la noi, la atrofia spiritului de prevedere și de economie, iar lipsa de conștiință a duratei în timp a împiedicat dezvoltarea unei specii de îndeletnicire literară, rezumată pe convingerea robustă a eternității"1. Pe scurt, pentru Lovinescu literatura și arta, cultura, în general, constituie de fapt manifestarea spirituală concretă a oricărei societăți civilizate (e vorba, desigur, de civilizația modernă, urbană, care atribuie literaturii și artelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
manifestarea spirituală concretă a oricărei societăți civilizate (e vorba, desigur, de civilizația modernă, urbană, care atribuie literaturii și artelor statutul de profesii liberale). În contradicție cu principiile limitativ-subiective ale genului memorialistic (niciodată exersat, în literatura noastră, ca formă specifică de "îndeletnicire literară", ci aproape numai în gama ocazional-minoră a lamentațiilor pe tema trecerii inexorabile și a pelerinajului la ruine), Memoriile criticului de la Sburătorul nu celebrează fuga de prezent și nu proclamă inutilitatea efortului individual, întoarcerea la primitivitate. Dimpotrivă, ca manifestare sui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ecou în conștiința publică, se cuvine să dea seamă de lumea prin care au trecut, având totodată posibilitatea, cu puțin talent și multă voință, să-și obiectiveze literar propriile experiențe existențiale (Iorga și Stere au practicat literatura ca pe o îndeletnicire secundară, dedicată clipelor de răgaz). Așadar, față de proza sămănătoristă de inspirație rurală (ce reclamă întoarcerea la natură, la glie), memorialistica ar reprezenta o formă de literatură urban-intelectualistă, adică mai puțin "lirică", mai "obiectivă" ceea ce înseamnă că abia o dată cu nașterea memorialisticii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai departe. Merită. poporul român știm bine este foarte muncitor etc. etc. Cum erau însă tracii, strămoșii noștri etnici mult iubiți? Ce atitudine aveau ei față de muncă, de pildă? La ei trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului, îndeletnicirea cea mai umilitoare. Așa s-ar explica, poate, și înclinările noastre profund contemplative, sublim poetice, de popor cândva pastoral, cu vechi reflexe lirice, care cântă din frunză, tolănit sub copaci, păzind visător mioare... Spiritul activ, energetic, faustic, industrios, nu este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
un cuvânt de ordine să fim cu toții grijulii de viitorul literelor. Dacă practicienii criticii, improvizați sau nu, fac exerciții de rotire a măciucii deasupra capului În spațiul fragil al poeticii, artiștii care scapă cu capetele nesparte Își caută aiurea alte Îndeletniciri mai puțin periculoase (Ă). Aceiași zeloși vânători de imagini și verificatori ai literaturii după modelul calibrării pieselor În industrie, (tot ce trece printr-o anumită deschidere e bun, restul la polizor sau la rebut), aceiași „criticiști” nu sunt departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de radio Londra a consacrat o parte a emisiunii sale În limba română modestei mele persoane. Lucrul poate părea de neînțeles la prima vedere. Oare Londra trădătorilor de țară, a legionarilor mânjiți de sânge și a renegaților, a căror obișnuită Îndeletnicire este ațâțarea cea de toate zilele la un măcel mondial, să fi fost cuprinsă subit de dragoste pentru poezie, să se fi Înfierbântat așa, deodată, pentru probleme de cultură? (Ă). Micii asasini cu pretenții de intelectuali vorbesc despre „atacul” ziarului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mod creator experiența clasicilor, ei Își Însușesc doar expresii, metafore dintrânșii. În fine, D.Costea constată că poeții tineri ieșeni stăpânesc prea puțin tehnica poetică, de unde explicația unor stângăcii ale lor. (Ă). Am zăbovit asupra acestui articol deoarece În el Îndeletnicirea de a masacra producțiile literare vârându-le În patul procustianal unor pretinse legi imuabile este mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între altele, de ce Ana Roșculeț a fost decretată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Poliției Bacău, „hoții au fost, în sfârșit, descoperiți și arestați”. Portretizările huliganilor, surprind un anumit tip de resemnare în fața acestei situații: „(...) apași ascunși de lumina zilei în bârloagele mahalalelor, începând a porni după pradă de îndată ce înserează și izbutind adesea, prin îndeletnicirea lor mizerabilă, să aducă actul la sfârșit favorabil, jefuind și sădind întristarea în sufletele celor năpăstuiți”. Paleta obiectelor ce suscitau atenția hoților era extrem de variată. Practic, se fura orice: bani, obiecte prețioase, instrumente muzicale - cazul unei viori, saci cu făină
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fel cum pușca aparent inofensivă ascunde pulberea, glonțul și explozia fatală - tot așa, grațiosul repaos al saulei, care șerpuiește în tăcere printre vîslași, înainte de a intra în acțiune, ascunde mai multă teroare veritabilă decît oricare alt aspect al acestei primejdioase îndeletniciri. Dar ce rost ar avea să spunem mai mult? Toți oamenii trăiesc înfășurați în saule pentru balene. Toți se nasc cu lațul la gît; doar cînd sînt prinși în vîrtejul unei morți grabnice și neașteptate, muritorii își dau seama de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Există și alte fantome decît cea din Cock Lane și oameni mai profunzi decît doctorul Johnson, ca să creadă în ele. Capitolul LXIX SFINXUL Am uitat să spun că, înainte de a fi hărtănit, cadavrul leviatanului e decapitat. Decapitarea cașalotului e o îndeletnicire științifică, de care chirurgii balenieri cu experiență sînt foarte mîndri și nu fără temei. Gîndiți-vă că balena nu are defel ceea ce s-ar putea numi un gît; dimpotrivă, acolo unde capul și trupul par să se unească, se află partea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dispărură curînd în partea de sub vînt, atrase de vînatul ce le umplea de speranță și îndrăzneală. Vai, prieteni, multe balene înaripate și mulți alde Derick mai sînt pe lumea asta! Capitolul LXXXI ONOAREA ȘI GLORIA VÎNĂTORILOR DE BALENE Există unele îndeletniciri, în care metoda de lucru cea mai potrivită pare să fie dezordinea, o dezordine meticuloasă. Pe măsură ce intru mai adînc în acest subiect al vînătorii de balene și-mi aduc cercetările mai aproape de înseși izvoarele ei, mă impresionează tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țelul urmărit este de-a face ca ambarcațiunea să lunece voinicește pe apă. Queequeg credea cu strășnicie în foloasele ungerii ambarcațiunii, iar într-o dimineață, curînd după dispariția Fecioarei și-a dat mai multă osteneală ca de obicei, cu această îndeletnicire: tîrîndu-se sub ambarcațiune, care atîrna peste bord, începu s-o frece de zor, ca și cum ar fi vrut să asigure chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire, pe care evenimentele aveau s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
razele soarelui. Așadar, nu atît dibăcia ta, vînătorule, cît această necesitate vitală îți asigură ție victoria! La om, respirația e o activitate fără istov - un suflu slujind doar pentru două sau trei pulsații, astfel încît omul, oricare i-ar fi îndeletnicirile și fie că-i treaz sau doarme, trebuie să respire, căci altfel moare. Dar cașalotul nu respiră decît o zi din șapte, adică doar duminica. S-a spus că balena respiră doar prin răsuflătoarea ei; dacă s-ar putea afirma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de spermanțet, simțind că mă topesc eu însumi în ele; și tot așa, pînă cînd un fel de nebunie ciudată m-a copleșit, încît m-am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în ochi, cu duioșie, ca pentru a le spune: „O, dragii mei, de ce să ne mai dușmănim, de ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să mediteze - dar Ahab nu se gîndește niciodată, el simte numai, simte, iar asta e destul pentru un muritor! A gîndi e o îndrăzneală! Doar Dumnezeu are dreptul și privilegiul acesta. A gîndi este sau ar trebui să fie o îndeletnicire liniștitoare, făcută la rece, iar sărmanele noastre inimi și bietele noastre minți palpită prea mult ca să fie-n stare de așa ceva. Și totuși, am avut uneori impresia că mintea mi-e foarte calmă - de un calm înghețat: bătrînul meu craniu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al XVIII-lea". Ce înseamnă această tradiție culturală? Mai întîi, o rafinare cerebrală, trecută prin ereditate de la o generație la alta până la bonjuriștii de la 1840. Nu e lucru fără însemnătate subțiarea creierului în mai multe generații. Apoi, o deprindere cu îndeletnicirile culturii 2 , trecută prin educație, o generație moștenind de la alta deprinderea de a citi, oarecare cunoștințe mai deosebite, în specie: o bibliotecă de cărți vechi românești religioase, poate manuscrise de cronicari, cărți profane tipărite și adesea cărți străine; și contactul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
influențele salutare au venit din Apus și că Costineștii și ceilalți sunt - istoricește și filozoficește - premergătorii generației de la 1848. O spune, cum se vede, un patruzecioptist. Dar când această literatură (care lăsase o urmă în spiritul moldovenesc: rafinarea, deprinderea cu îndeletnicirile culturii și chiar o cultură de fapt) este dezgropată, dată la iveală; când moldovenii culți nu se mai satură de dânsa (Russo o citește cu lăcomie, mîndrindu-se cu ea, Kogălniceanu o dă la lumină și o analizează, Negruzzi "șterge colbul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a putut niciodată disciplina, care, cum mărturisește însuși, n-a putut studia nici o ramură a științei, i se părea, îmi închipuiesc, că are în față o ființă cu totul de altă specie când se uită la un latinist, a cărui îndeletnicire sistematică și laborioasă era să cerceteze fiecare cuvânt românesc pentru a-l valida ori invalida, și, apoi, cuvintelor validate să le dea o formă conform cu o sumedenie de legi fonetice. Alecsandri s-a răzbunat, cum am văzut, în Ianus Galuscus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am mai văzut, numește personajele după îndeletnicirea lor sau după ridicolul pe care vrea el să-l arunce asupra lor). Acest Acrostihescu, căruia prietenii îi mai zic - desigur cu învoirea lui Alecsandri - și Odobașa, este un personaj care are gata la dânsul felurite ode pentru toate prilejurile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
acea poetizare a trecutului, acea tendință de a face abstracție de părțile rele și urâte ale trecutului și de a exagera pe cele bune și frumoase. La aceste cauze ale reacționarismului său a mai contribuit, întărindu-le, o a treia, îndeletnicirea sa continuă cu istoria trecutului, care, bineînțeles, la rândul ei, e un efect al celorlalte. Studiul istoriei e desigur nu numai folositor, dar și indispensabil, nu numai pentru orice om de cultură, dar mai ales pentru un om care se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în ideile lui politice. Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii: Odobescu - spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei; Alecsandri - tip ideal de diletant. Încolo, același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat. Dacă Odobescu ar fi fost moldovean, ori ar fi trăit în Moldova, el chiar de ar fi fost un "părtaș din acea generație de la 1848, care-și hrănea inima cu cele mai vii și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
suprafață, sunt pasta amorfă pe care formele noi lasă aceeași pecete, pocită și vulgară. Și, mai întîi, toată această turmă este lipsită de interesele adevărate ale vieții, umplîndu-și în chip mizerabil golul sufletesc, de ființe dezrădăcinate, cu tot felul de îndeletniciri fără rost. Iată familia care se zbuciumă să petreacă o zi la Sinaia (Tren de plecare), zbucium din care nu profită decât doar madam' Georgescu, care ascultă, noaptea pe lună, "menuetul lui Pederaski", cântat de ofițerul de administrație Mișu. Ori
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]