8,189 matches
-
lăsat în partea cealaltă pentru că acolo tavanul este drept, este normal, nu ajungi la el... - Bine, bine, dar nu mai râde, te rog! i-am răspuns eu în timp ce examinam tavanul. El nu se îndoise cum aveam senzația că m-a îndoit pe mine. L-am pipăit atent. Avea un strat de material ușor de poliester, tencuit și vopsit, care a amortizat efectul loviturii. Am să țin minte, să nu mi se mai întâmple... - Da, da, da! Te cred, dar nu uita
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
către umărul stâng al acestuia. Agentul fandă rapid spre stânga, pară la fel de rapid, prinse cu amândouă mâinile încheietura brațului sortit să-i rupă epoletul și, folosind forța cu care fusese repezit, precum și greutatea individului, se răsuci, intră sub brațul acestuia îndoindu-și genunchii și aruncă trupul mătăhălos cu spatele pe caldarâm. Cu alte două mișcări fulgerătoare îl întoarse cu fața să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
Nepotul: Să zicem că da... Am priceput ceva, dar cu ce mă încălzește acest lucru? Practic! Sincer! Sunt eu mai bogat peste noapte sau, poftim, mai fericit? Ba chiar cred, nu-ți fie cu supărare, că mă faci să mă îndoiesc de tot ceea ce mă înconjoară, să nu mai am încredere în nimeni și în nimic și, să-ți spun drept, nu este tocmai confortabil. Unchiul: Ai prefera să te mint frumos!? Asta văd că o poți face și singur. Chiar
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Motto la motto: Culmea dragostei e ca nimeni să n-o dorescă, multă lume vazând-o s-o urască, chiar persoana iubită de ea să se îndoiască, dar culmea-culmilor ea tot să dospească... Culmea neiubirii nu este reciprocitatea, ci faptul ca propria iubire să fie sterpă, să nu poată produce altă iubire.. Culmea nerespectului față de acestea este între starea aceia că ne-am năcut singuri și cealaltă
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DESFĂCÂNDU-ȚI COAPSELE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ci te-ncurbă și te-ndoaie Și cu sărutări îndeamnă Buzele-mi să te înmoaie Când cu sărutări te-nseamnă Ca de ceară picurată Pe curburile-ți plăpânde; Tu, fecioară preacurată, Sărutări să-mi dai flămânde. Buzele-ți de dulce pruncă, Ude, moi să mă parcurgă
DESFĂCÂNDU-ŢI COAPSELE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352758_a_354087]
-
deznădejde: proaspătul soț, desi îndrăgostit peste limitele rațiunii, nu are curajul de a le vorbi părinților despre intențiile sale; aceștia, membri ai elitei Drăgășaniului, suferă că unicul lor fiu a ales o fată săracă, fără studii și despre care se îndoiau că va fi în stare să le dăruiască nepoți. În plus, în inimile lor, aveau tendința de a o compară cu fiica lor, căreia nicio altă femeie nu-i era pe măsură. Ascultând sfatul înțelept al unei profesoare de-a
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
larguri, Stârnesc furtuni fără a ști. El mâinile-și înalță către ceruri Și-n taină cere ajutor, Nestrămutat, de-i cald sau geruri, În Domnul caută izvor Un Iov îndurerat de cuvinte, În drumul lui spre cele sfinte, Genunchii își îndoaie-n rugăciune, Fruntea-și pleacă, sfiiciune. Înalturile-i văd trudirea, Gândul bun și primenirea. Îngerii îl ocrotesc, Lângă el încet pășesc. Domnul îl vede din ceruri, Revarsă în cântec de leruri, Daruri mari, neprețuite, Zile cărunte, tihnite. Și parcă mă
STRIGA-MA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353598_a_354927]
-
lor, însă motivele păreau a fi și altele, în opinia procuratorului Ponțiu Pilat. -Yerushalaime! Yerushalaime! șopti încet procuratorul și se ridică încet din jilț, după care porni a se plimba prin încăperere măsurând-o cu pași rari, cu un braț îndoit în sus cu un deget la tâmplă iar cu cealaltă mână susținându-și brațul din cot. După un timp, frământat de aceste gânduri, Ponțiu Pilat ieși din nou pe terasă mânat de aceeași neliniște interioară care nu-i dădea pace
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
are adevărul lui. * La șah e nevoie de nebuni... Și la fotbal tot așa! * Dublă personalitate înseamnă să ai măcar una valabilă. * Tetrapiloctomie - tăierea firului de păr în patru. * Dacă vrei să îndrepți un intelectual, trebuie mai întâi să-l îndoi (Mao Tze Dun). * Dacă latră cum trebuie, nu contează cât de lungă e coadă. * La început a fost flămând, apoi a devenit lacom și acum e hapsân... * Oare ce sfânt o fi murit azi, că nu scrie... (George Roca). * Dacă
ZICERI (65/66) -CAPRA & PUNTEA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353668_a_354997]
-
o salveze. Nici măcar operația. Poate așa s-a cimentat o bună înțelegere între noi și cred că acest fenomen a condus la grăbirea oficializării relației mele cu tatăl său. Soțul o divinizează. - Bănuiesc că și pe dumneavoastră. - Desigur, nu mă îndoiesc de aceasta, doar ne-am căsătorit din dragoste. Când ne-am întâlnit pentru prima dată la un seminar al procesatorilor, ne-am dat seama că suntem făcuți unul pentru celălalt. Amândoi eram văduvi și întâlnirea noastră ne-a adus un
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
e gândul, amară e Țara Trec anii pe rând și trece și vara. ”Aleșii” se poartă plini de trufie Săracu-și îngroapă speranța în glie. Ce-a fost promis, demult e uitat Poporul harnic este-nșelat. Plânge românul și tare se-ndoaie Sub taxele grele el tot se-ncovoaie. Bătrân, în lacrimi, lipsit de putere De foame și rău, moartea și-o cere. Viața întreagă din greu a muncit De-o mână de hoți acum osândit Apusul să-i fie, de ei, otrăvit
OPREŞTE, DOAMNE, PERFIZII ŞI HOŢII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354090_a_355419]
-
în rubinul pe care-l treceai dintr-o mână în alta de ce mă privești când dorm pe semilună? mersul pe sârmă e o artă deseori te zăresc întinzând pânza acrobația roșu intens și câteva grame de nebunie fac reverență mă îndoiesc că ai luat parte la ritualul nisipurilor uriașe îmi place să cred că din copacul de ieri mi-ai dăruit o fereastră și două privighetori la vernisajul nostru e liniște cât să se audă inima în fiecare culoare (care vine
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
cum că acești călușari erau „inițiați” de vătaful lor care, și el, la rândul lui, fusese “inițiat”de alt vătaf. Prin inițiere se trezeau puterile oculte din ei, puteri ce se aflau în stare latentă până atunci. Bolnavii nu se îndoiau de harul lor tămăduitor și apelau la ei cu mare încredere. Ritualul de vindecare: Bolnavul atins de Rusalii se așeza în mijlocul curții pe direcția E-V(capul spre răsărit). Lângă bolnav se așeza un vas înalt din lut cu o
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > CRIZA DE LOMBOSCIATICA Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să fac un pas? Nici pomeneala. Să mă aplec ? E un coșmar. Să mă îndoi? Ce îndrăzneala. Să mă ridic? E în zadar... De mă tratez cu infiltrații, Sau de ce nu, cu-acupuncturi, Mă-ndrumă-n pat la meditații, Rețete vechi și rugăciuni. Referință Bibliografica: CRIZA DE LOMBOSCIATICA / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CRIZĂ DE LOMBOSCIATICĂ de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354127_a_355456]
-
disperarea . Cu gândul acasă, îmi spun c-o să fie, Mai calmă și blândă-nserarea!. Aici, cît sunt singur și-i lungă cărarea, Chem îngerii mei păzitori Și nu mă usucă, decât depărtarea Și mutre urâte de ,,ciori”! Mai mult mă îndoaie, nu ,, ștreangul și biciul”, Ci lipsuri și chinuri din țară, Zbârlită mi-i coama, așa ca ariciul, Când oameni haini mă-nconjoară!. Mă rog, pentru voi, pentru Pace, Cât pot, din adânc mulțumesc! Dar știu că mai mult, nu pot
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
CLAR, IAR MELICOVICI UN MESAGER. Duc cu mine un secret despre care numai frânturi din el am putut să ofer și doar câtorva persoane apropiate inimii mele. Niciodată, nimănui, întregul! Poate, cine știe, vreodată voi scrie despre asta, insă mă îndoiesc. Deja mă încearcă nostalgia (nu vreau că băieții de pe creste să plângă) și...mă voi opri aici. Dacă cineva are a parte din TUFA, are ceva din mine și din Dumnezeu. Voi întoarce povestea acolo sus printre aripi albe, fiindcă
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
tu, mi-ai sărutat tandru liniile dispărute încercând cu disperare să le redesenezi pe harta înroșită de așteptări, neîmpliniri, neregăsiri. nu ai renunțat nici azi, când într-un vârtej al nebuniei, m-ai învelit în alb, uitând pe-un colț îndoit o pată de umbră nebună. nu. nu-i vina ta. n-am întins eu brațele destul, pentru a-mi cuprinde fricile resemnate a fi iluzii. uneori doare tâmpla stângă de atâta neiubire. tâmpla dreaptă zvâcnește a groază. urile adunate s-
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde. Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
mai ușor de mestecat decât aceea proaspătă, crudă? Ar fi o întrebare firească pe care orice om din epoca de piatră și-o putea pune. Ei bine, DE CE? Poți tu om al mileniului 3 să răspunzi acestei simple întrebări? Mă îndoiesc pentru marea majoritate care mai constituie masa VAX POPULII de votanți ai partidelor în aproape anualele alegeri electorale. Din păcate și aleșii fac parte din ea. Istoria ne arată că bazele învățământului au fost puse de către Biserică iar entitățile cu
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
când visele nu își mai găsesc iepurii și porumbeii în căușul pernei când toată lumea are nevoie de un prieten, tu toamnă poți să-mi fii? în fața ruginitului tău tablou într-o evadare a domesticirii mele de tomnaticul adult mi se îndoaie genunchii a rostogolirii hainei tale în jurul meu și nu știu dacă îmi e bine dar te simt http://www.youtube.com/watch?v=DsdjP1VNWgo *poză și melodie-internet Referință Bibliografică: toamna aceasta trece printre noi / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN
TOAMNA ACEASTA TRECE PRINTRE NOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347243_a_348572]
-
dezvelindu-și fața ovală, proaspătă și frumoasă, pe care am recunoscut-o. Era aidoma cum mi-o imaginasem din poze. Ei bine, nu m-am demascat. Am lăsat impresia că am recunoscut-o din prima privire deși, sincer, mă cam îndoiesc acum că stratagema mea a reușit. Liliana-Nicoleta Hanganu e prea fină, cu educație și cultură aleasă.. Nu m-ar fi ironizat... Nu am putut conversa prea mult. Eram atenți la spectacol și nu se cădea să deranjăm vecinii spectatori. În
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
Sunetul, vibrația se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat cu mișcări controlate, atente, calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia aceea acustică exista, chiar exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, era o sârmă... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să îl rotească puțin, o durere cumplită
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
femeile și cu mine, dar erau mai multe babe, care își făceau cruci cu evlavie, unele rostogolindu-și ochii în sus peste cap, altele în jos. Toți își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când mama m-a oprit. Numai o babă se juca tot timpul cu niște lumânări galbene, subțiri, apoi le dădea celorlalte babe, care se mișcau încet cu ele
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
frecvente departe, pe dealurile de dincolo de Poiana Câmpina. Tunetele pătrundeau aproape la intervale egale, uneori fiind prelungite. Erau mai înfricoșătoare pe timp de noapte. Dincolo de gardul de beton, cât puteam cuprinde din interiorul perimetrului școlii, la lumina fulgerelor vedeam copaci îndoindu-se puternic și acoperișul câtorva clădiri. Nici țipenie de om nu am observat. Am întins mâna să prind fereastra deschisă de mânerul ivărului și, pentru o fracțiune de secundă, am înlemnit. Un fulger puternic a căzut forte aproape undeva în
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
Nu terminase bine ultimele cuvinte și a înghițit în sec privind mișcarea animalul din fața lui. Cerul gurii i se uscase. Nu mai avea salivă în gură și avea senzația că se sufocă. Bătrâna făcuse un pas înainte cu piciorul drept, îndoindu-și în același timp piciorul stâng. - Încalecă și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori somnambul
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]