2,404 matches
-
Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca împreună la dansuri, filme sau alte activități. Așa îl cunoscuse și pe Iurie, care o îndrăgise de la prima vedere și pe care, cu timpul, îl îndrăgise și ea. Satul îi devenea din ce în ce mai aproape, oamenii mai dragi și, după ce se căsătorise, trăind aici mai mulți ani, satul soțului deveni pentru ea mai aproape decât satul ei natal, pe care îl lăsase cu mulți ani în urmă. Iurie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
buni. Erau oameni gospodari, mărinimoși și darnici. Știau și să muncească și să se veselească. Nu se certau între ei, se înțelegeau de parcă ar fi fost toți o familie. Am fost primiți cu drag și mult suflet de toți. Îi îndrăgisem pe toți, pe fiecare în parte pentru ceva personal și pe toți împreună pentru omenia de care dădeau dovadă. Deși erau aproape toți tineri ca și noi, eu am avut multe de învățat de la ei, multe pe care nici o universitate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența și cultura pe care le avea. Se simțea destul de bine în acel loc, dar despărțirea de familie, grija și dorul de copii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit Și să-și vadă la picioare Acest dar neprețuit. Ele pier. Iară băietul A crescut cum L-a menitu-l, Se făcu frumos cu-ncetul, Cine-l vede L-a-ndrăgitu -l. Și deși ca leul tare, Era gingaș ca o floare Și isteț era cu duhul, Cum a toate-s știutoare Doară luna și văzduhul. Într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaș ce lumea chiamă, Cu musteața ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Alei dragă Veronică, Despărțirea toate strică, De ne - alegem cu nimică - Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică Și din ura ce ne strică Nu ne - alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește. Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă - Așa trece viața - ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. 122 {EminescuOpVI 123} LUMINEZE STELELE Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi spune. Cuvinte-n dor nu mai spune, Nu mă da lumii minune. Că din multe ești aleasă, Dragostea rău mă apasă, Să mă depărtez nu mă lasă - Mă duc, iară vin a casă. Măcar cine ce grăește, Altul alta îndrăgește. Dar inima-mi cât trăește Tot la tine mă grăbește. Fii cu noroc încărcată, Cu dragoste îmbrăcată, Și de mine neuitată, Că-ți rămân slugă plecată. A iubi altul mai cu dreptate, Cu cuvinte mai legate, Știu: Dumnezeu te va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, și cu toate astea vin să-ți cer și mai mult. - Ce împărate? - Vezi tu lebăda ceea îndrăgită de unde? - tânăr fiind, aș trebui să fiu îndrăgit de viață, și cu toate astea de câte ori am vrut să-mi fac samă. Iubesc o fată frumoasă, cu ochii gânditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mândru și sălbatic ce își petrece viața vânând prin păduri bătrâne. O, cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i și făr de zăbavă Iar încununat cu slavă Va vede (pe cutare); Numai dragoste curată Pentru mine - această fată Aibă dupre cum gândesc; Și să fie în credință, Cât oi fi, nu-i prin putință Alta-n lume să-ndrăgesc. No. 55 În lume născut Nimeni n-au putut A fi fericit Cu desăvârșit; Tot patimi cercând Necazuri răbdând Nu ne mulțumim Ș-altele voim; La moarte alerg Mă sălășluesc Viața nu-mi voiesc Ca să mai trăiesc; Că destul am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fie „Sunt un pic nebună“. La petrecerile de tip cocktail, unde vine Îmbrăcată cu haine de o strălucire orbitoare, de cea mai bună calitate, de la Missoni sau Pucci, cere de fiecare dată: „Sunt urâtă; duceți-mă acasă“, făcându-se imediat Îndrăgită de toată lumea prezentă, În ciuda invidiei pe care o atrag frumusețea și bustul ei În stil Monica Belluci. Ea a fost o alegere inteligentă pentru găzduirea operațiunii „Răzbunarea lui Salome“, cum a numit Salome codificat petrecerea la care ea plănuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Noica și continuă : „De mai bine de 100 de ani România e îmbrîncită spre istorie, sau alteori se îndreaptă singură spre ea. (...) Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai puteam rămîne așa pe plan de cultură ? Mai puteam îndrăgi numai ceea ce sîntem de totdeauna ?”. Uneori, această figură mitică a Țăranului a fost trăită deci și ca o tiranie, o prăpastie în calea prefacerii rîvnite sau necesare. După război, în plin comunism, Noica a încercat să scape de această eternitate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără răspuns pe tăvița din hol, acum, încet-încet, se mai uita pe ele și se îndura să răspundă. Cam un sfert erau cu da, trei sferturi cu Iertare..., poate cu alt prilej. Vizita lui Costache îi făcea însă bine, îl îndrăgise de când, ca Prefect de Poliție, acum șapte-opt ani, destul de stânjenit de ideea de a lucra într-un birou, își căuta doar un subaltern corect și găsise în loc un prieten. Se măsurară din priviri, ca prima dată, când între ei se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lucios și tuns scurt. Mai târziu m-am mai liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare. La un moment dat mama, care mi se pare că l-a îndrăgit din prima clipă, i-a spus cu o veselie care n-o caracterizează: — E adevărat că fabricați bani falși? Nu de alta, dar și nouă ne-ar prinde bine... Atunci s-a produs ca o minune pe fața domnului Crețu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că n-are bani și tot mama a spus râzând: — Cizmarul n-ajunge să-și facă cizme, iar falsificatorul de bani n-apucă să-și fabrice bani. Glumesc, să nu vă supărați pe mine, dar să știți că v-am îndrăgit deja ca pe Jacques și pe Julie, vă puteți socoti din familie. Cadoul pe care ni l-ați făcut este chiar prezența dumneavoastră, ne-a prins tare bine. O, asta din partea mamei mele... nici nu știa Dan Crețu ce înseamnă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
papa. Cred că am zis tocmai ce nu voia să audă, cred, zic, dar nu știu, pentru că niciodată nu m-am gândit prea mult la lucrurile astea. Și dintr-un soi de durere sufletească am adăugat: — Dar pe dumneata te îndrăgesc chiar mai mult. A părut întărâtat: — O să merg până la capăt, Iulia. Eu am o viață destul de plină, fac cu pasiune ce fac, iar să te lupți cu răii, cu răul, îți consumă toată forța sufletească și tot timpul. Sunt invitat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tată în fiu, satul își avea farmecul și poezia lui. Era un fel de refugiu intelectual, un leagăn al sufletului, acolo simțeam că trăiesc cu adevărat, acolo m-am căsătorit, acolo mi s-au născut copiii. Ce mai încolo-încoace, am îndrăgit mult satul și mi-ar fi plăcut să rămân în el definitiv. Poate ar fi fost mai bine... De ce nu ați rămas? Nu am avut o casă a mea. În timp ce locuitorii satelor fugeau în proporție de masă spre oraș, eu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
obiceiuri și nenumărate metehne, dobândite de-a lungul îndelungatei sale existențe, de la un alt bătrân cu alte obiceiuri și tot atât de multe metehne înrădăcinate, într-un timp la fel de îndelungat? Se zice însă că în noaptea aceasta, ca de obicei, o ființă îndrăgită de copii, stăpână pe ținuturile nordice; mândră, puternică și rece; aparent severă însă darnică și iubitoare, cunoscută sub numele de Crăiasă a Zăpezii, va așterne în toată împărăția ei un strat de omăt peste care să poată zbura calul înaripat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se teme de asta. Și, strângându-și la ceafă basmaua înflorată, continuă să deretice prin casă, în semn că vorbirea s-a terminat... CAPITOLUL IV Faunul Bătrânul Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite până atunci, și-l ascultau cu sufletul la gură. - He... hei! povestea bătrânul pădurar, cu surâs dulce adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau Domnica și Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau Domnica și Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
IX Chemarea străbunilor Și timpul se scurgea neînduplecat... asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu toată dăruirea de Anuca, creștea văzând cu ochii. Anuca avea grijă de el, ca de ochii din cap, și se îndrăgeau în aceeași măsură. Și așa, a ajuns voinic și deosebit de inteligent. ...De la o vreme, Suru, așa îi rămase numele, dispărea de acasă, la început câte o după-amiază, și-până la câte o zi... ori o zi și o noapte... Anuca îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu totul, nu-ți poți da seama de asta! - Așadar, pe lângă faptul că scrii o literatură nepotrivită, care am aflat acum că va fi și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și îndrăgită de cei mulți? - Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de Istorisiri nesănătoase fericirii 113 originalitate și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spunea Suilem, acești gri-gri nu ascultă vorbele, rugămințile și nici chiar amenințările oamenilor, pentru că au propria lor judecată, și când prind drag de cineva nu-l părăsesc până la sfârșitul veacurilor. „A fost odată un om - povestea acesta - pe care îl îndrăgise în mod deosebit gri-gri-ul lăcustei. Locuia în Arabia și, an după an, fără greș, plaga blestemată sosea să distrugă lanurile și câmpurile lui și ale concetățenilor săi. Disperați, vecinii îl duseră în fața califului, rugându-l să-l execute, căci altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile ce despărțeau Misiunea de Santa Marta. Zvelt și măsliniu, trăgea veșnic dintr-o pipă veche, cadou din partea unui preot care hotărâse să se lase de fumat, pipă pe care o îndrăgea mai mult decât orice pe lume, deși nu o aprinsese nici o singură dată, de teamă să nu o strice. Copaci și iar copaci! Ore și ore, zile în care nu vedeai altceva decât același peisaj repetat și așteptai cu nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Aurel Crudu a pornit cu două ore mai devreme spre serviciul său de la vamă. Azi era o zi mare și spera că totul va curge lin, ca de obicei. Mărește volumul la radio ca să savureze un cîntec pe care îl îndrăgise în tinerețe. În mașină era o atmosferă plăcută și Aurel trece puțin prin timp, de la etapa cînd strîngea bani pentru a "unge" pe cine trebuia și pînă acum, cînd "nu picură", ci curge. Și Benone, cumnatul meu, n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]