9,974 matches
-
venise cu alte gânduri acolo, Godunov se prelinse în jos de-a lungul trunchiului copacului, străduindu-se să nu facă nici un zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la culcare dar nu îndrăznea. În afară de faptul că avea o mulțime de treburi de făcut, se temea că, odată plecat la odihnă, gândurile îl vor năpădi. Era dispus să facă orice, mai puțin să reflecteze asupra celor întâmplate. Poate ar fi fost bine să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Făcu doi pași în spate, privind la tabloul macabru din fața sa. Verifica dacă nu îi scăpase vreun detaliu și se declară nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu îndrăznea să aprindă lumina, așa încât, pe dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă, grăbindu-se să iasă afară. În prag se împiedecă de ceva. Înjură scurt, vrând să împingă cu piciorul obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
malul pârâului, continuă el vorbind încet, ne scăldam în micul iaz de sub cascadă. Nu aveam voie să trecem mai sus de drumul forestier. Muntele Rău e blestemat, nimeni nu urca acolo, nici măcar în ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în seara aceea. L-am bănuit atunci pe Calistrat cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum și Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici, la fel ca peste tot unde se găseau zăcăminte de aur, locul era protejat de un blestem cumplit. Cel puțin așa spuneau oamenii din partea locului. Întrebându-i însă, nimeni nu putea spune concret ce se întâmplă cu cel ce îndrăznește să caute metalul galben, ignorând blestemul. În momentul în care deschiseseră mina, Boris fusese chemat de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era acolo, dacă într-adevăr era ceva, nu trecea dincolo de prag. Ori poate nu putea să o facă? Ideea aceasta îi străbătu mintea ca un fulger. Trebuia neapărat să reflecteze asupra situației. Încă nu era convins că animalul nu va îndrăzni să iasă la lumină. Era o variantă dar încă nu era dispus să parieze pe ea, cel puțin nu atâta timp cât miza era viața sa. Se întoarse pe călcâie, pornind repede spre camion. Pornește motorul, dar nu pleca de pe loc! ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să poată intra. Coborî geamul din dreapta, așteptându-se să simtă iarăși arătarea de dimineață. Zgomotul făcut de instalația de climatizare era prea puternic, îl împiedica să audă sunetele de afară, așa încât îl închise. Ar fi oprit și motorul dar nu îndrăznea să o facă, amintirea celor petrecute în zori era încă vie. Văzând că nimic nu se întâmplă, începuse să prindă curaj. Fără a lua contactul, coborî din mașină și se apropie de gaura din munte. Era pregătit pentru orice situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropia, se auzea tot mai aproape. Toyota apăru în curând de după o curbă strânsă. Orbit de farurile mașinii polițiștilor, Boris Godunov nu putea vedea ce se află în față, fiind obligat să oprească. Coborî și se apropie să vadă cine îndrăznea să îi blocheze drumul. Desigur că ceva nu era în ordine, așa că își scosese arma din toc. Locul în care se aflau cei doi era un punct de observație perfect. Farurile ambelor mașini luminau din plin zona din fața lor. Așteptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și le duceau acolo de mâncare; alteori stăteau și ele, ceea ce era ceva nemaivăzut, ca femeile să intre în crâșmă și să bea cot la cot cu bărbații. Despre Iftimie Ignătescu-Chifan se spune că era un bărbat înalt, spătos, nu îndrăznea nimeni să se atingă de el. Pe sub suman sau cojocă purta un brâu frumos, cu ciucuri. N-a avut pământ și când și s-a dat puțin, l-a băut. Așa era pe atunci. Stăteau bărbații la crâșmă zile la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
diplome, nu și minte! Pentru ca regula generală a neștiinței de carte să funcționeze, trebuie să fi fost și excepții: într-o mare de întunerică au pâlpâit și câteva lumânări. Unii călugări mai luminați au copiat cărțile de cult, alții au îndrăznit mai mult, au scrisă cărți de istorie, numite letopiseșe (Grigore Ureche, Miron Costin), iar în timpul lui Vasile Lupu (16341653), când influența culturii grecești s-a întinsă în șările Române, s-au pusă bazele unei școli grecești, organizată după modelul școlii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ți-ai dat seama de asta. Nu te Învinuiesc, cu atîtea lucruri pe cap. Ca prietena ta, Clara. Pentru o astfel de femeie, oricine Își poate pierde bunul-simț. Pomenirea Clarei Îmi Îngheță sîngele-n vine. Ce știți dumneavoastră despre Clara? — Aș Îndrăzni să spun că știu mai multe decît tine și că s-ar cădea s-o uiți, deși știu că n-ai s-o faci. Am avut și eu șaisprezece ani... O teribilă certitudine mă lovi dintr-o dată. Bărbatul acela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe Clara pe stradă, incognito. Era real. Clara nu mințise. Individul făcu un pas În față. M-am retras. Nu-mi fusese așa de frică În viața mea. — Clara n-are cartea, e bine s-o știți. Să nu mai Îndrăzniți să vă atingeți de ea. — Prietena ta mă lasă rece, Daniel, și Într-o zi Îmi vei Împărtăși acest sentiment. Ceea ce vreau eu e cartea. Prefer s-o obțin cu binișorul, pentru ca nimeni să nu iasă păgubit. Am fost limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atelier, mi-a zis ea. În șase luni, mi-a murit de tuberculoză. Încă Îmi aduc aminte cum gemea mutul În ziua cînd am Îngropat-o În cimitirul din Pueblo Nuevo. Isaac se cufundă Într-o tăcere profundă. N-am Îndrăznit nici să respir. După puțin timp Își ridică privirea și-mi zîmbi. — Vorbesc de cincizeci și cinci de ani În urmă, ce mare lucru. Însă, dacă e să fiu sincer, nu trece o zi fără să-mi aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rușine... Tata se ivi În ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți, mai bine plec și vă las pe domniile voastre, bălmăji el. Tata Îl apucă de braț cu blîndețe. În nici un caz, pentru că fiul meu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
observat pe acel uriaș timid și tăcut care rătăcea prin sălile de clasă și pe coridoarele colegiului ca un suflet fără stăpîn. Toți ceilalți băieți - eu În primul rînd - se temeau de el și nimeni nu-i vorbea și nu Îndrăznea să-i Întîlnească privirea. Cu ochii plecați, aproape tremurînd, m-a Întrebat dacă nu vreau să ne Împrietenim. I-am zis că da. Mi-a Întins mîna și i-am strîns-o. Strîngerea lui durea, Însă m-am abținut. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se mai poartă ca atare. Nu, nu-i adevărat. — Tomás spune că, În realitate, nu eu sînt cea care nu-ți place, ci pe tata nu-l poți Înghiți și mă pui pe mine să plătesc, fiindcă cu el nu Îndrăznești. Eu zic că nu e vina ta. Cu tata nimeni nu se pune. Am pălit, Însă după cîteva clipe m-am pomenit zîmbind și Încuviințînd. — De unde rezultă că Tomás mă cunoaște mai bine decît mă cunosc eu Însumi. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și-a căutat-o, dar, chiar și așa, vedeți că Îmi dau lacrimile. M-am apropiat de fotoliul mortuar al domnului Fortuny. LÎngă Biblie era o cutiuță cu fotografii alb-negru, vechi portrete de studio. Am Îngenuncheat să le examinez, aproape neîndrăznind să le mîngîi cu degetele. M-am gîndit că profanam amintirile unui biet om, Însă curiozitatea a fost mai puternică. Prima imagine arăta un cuplu tînăr, cu un copil de cel mult patru ani. L-am recunoscut după ochi. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
publică este fastuoasă, iar cea intelectuală intensă. Există societăți savante care se ocupă cu schimbul de idei; universități celebre primesc savanți din străinătate, cum ar fi Descartes sau, înaintea lui, evrei izgoniți din Spania îunul dintre descendenții acestora, Baruch Spinoza, îndrăznește pe la 1650 să-și imagineze o lume în care Dumnezeu se identifică cu Natura, fără să impună vreo morală oamenilor, singuri și liberi). Restul lumii asistă fascinată la acest triumf, care va dura aproape două secole: va fi cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
statului Sri Lanka, al Afghanistanului și al altor regiuni din Africa și Asia. Așa cum s-a văzut deja, unele orașe care au crescut brusc vor deveni și ele astfel de state-pirat, în care nici o armată și nici o poliție nu va mai îndrăzni să intre. Este deja cazul, printre altele, al anumitor conurbații din Brazilia, Nigeria, Congo, Columbia. La rândul lor, acestea se vor dota cu armament din ce în ce mai sofisticat. Organizațiile de tip mafiot, cartelurile, criminalii de tip „gulere albe” și responsabilii cu traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și în Europa. Credincioșii, partidele catolice și autoritățile religioase vor denunța ponderea pieței, libertatea de circulație și expresia ei instituțională: Uniunea Europeană. Valorile religioase vor redobândi o vizibilitate politică. în rândul personalului politic european, până de curând, nimeni n-ar fi îndrăznit să pună problema aderării Turciei la Uniunea Europeană în termeni religioși și nici să facă din chestiunea teologică una dintre dimensiunile dezbaterii constituționale europene. Partidele va extremă dreaptă se vor sprijini din ce în ce mai mult pe aceste valori religioase, pentru a-și susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
De asemenea, când, în iulie 1914, Jean Jaurès își imagina o Europă liberă, democratică, pașnică și unită, încă nimic nu justifica speranța că aceasta va fi situația pe bătrânul continent peste mai puțin de 80 de ani. Astăzi, trebuie să îndrăznim să avem încredere în viitor. Să încercăm încă o dată să demonstrăm că omenirea nu este condamnată la autodistrugere și nici la distrugerea ei de către economia de piață, știință, război sau, mai ales, de către prostie și răutate. Totul anunță o transformare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
al treilea val al viitorului va trebui să vină înainte ca unul din primele două valuri să pună capăt, fiecare în felul lui, speciei umane. Pentru a ne imagina cum ar putea veni la timp un asemenea viitor, trebuie să îndrăznim, la fel ca vizionarii de odinioară, să privim foarte departe, dincolo de actuala supremație a imperiului american, de conturarea amenințătoare a ordinii policentrice, a hiperimperiului și a nenumăratelor conflicte care vor urma. Cititorii vor înțelege atunci că ceea ce numesc eu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este provocarea noastră, prin urmare, cred că, în fața unei provocări atât de teribile, ar trebui să se abțină, nefiind demne de responsabilitățile noastre, de la neghiobiile verbale și discuțiile de interpretare fără importanță. Făcu o pauză, pe care nimeni nu a îndrăznit s-o întrerupă, apoi continuă, Între timp, vreau să-i fie foarte clar domnului ministru al apărării faptul că, dacă șeful guvernului a înclinat, în această primă fază de abordare a crizei, către aplicarea planului trasat de serviciile competente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asediu peste ei și vom vedea dacă îi doare sau nu, Doar dacă glonțul nu va ieși pe partea cealaltă, spuse ministrul justiției, Nu văd cum, Deocamdată nici eu, dar va fi doar o chestiune de așteptare, nimeni n-a îndrăznit să conceapă că vreodată, în vreun loc din lume, s-ar fi putut întâmpla ceea ce s-a întâmplat în țara noastră și iată că s-a întâmplat, ca un nod orb care nu se lasă dezlegat, ne-am adunat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puteri și autorități pusese întrebarea, atunci au asistat la spectacolul, adevărat regal, de a vedea un agent al serviciilor secrete pus în încurcătură și retrăgându-se cu coada între picioare, pentru că, bineînțeles, nimeni nu-și închipuie că el ar fi îndrăznit să-și deschidă portmoneul ca să arate legitimația care, cu fotografie, cu timbru sec și cu dunga în culorile drapelului, îl acredita ca atare. Dar asta, așa cum am spus, a fost la început. La un moment dat, începu să circule opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]