2,537 matches
-
sfere ostile care se exclud reciproc și acordă mai multă valoare superioară . Taoismul consideră că aspectul fizic și cel spiritual sunt indivizibile și totuși diferite în mod evident, fiind fațete ale aceleiași realități, în care corpul funcționează ca rădăcină pentru înflorirea minții. O plantă poate trăi fără floare, dar nu și fără rădăcină și același lucru este valabil și pentru oameni. O persoană care „și-a pierdut mințile” mai poate trăi o perioadă lungă de timp, dar, dacă își pierde inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
chiar elefanții nu vor putea învăța meșteșugurile care se cer la clădirea palatelor din Atlantida. De aceea rog smerit pe stăpânul meu Tefnaht, a cărui înțelepciune mărinimoasă strălucește pretutindeni, să încuviințeze luarea de roabe nu pentru nenorociții robi, ci pentru înflorirea Atlantidei. Lui Tefnaht îi plăcea să fie lăudat. Totuși luase o hotărâre și nu voia s-o calce. Zise zîmbind: - Au să-și găsească femei și în Atlantida. Nu le purta de grijă. - În Atlantida, stăpâne, nu vor putea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui e ceva sfânt și mare, E o gîndire-adîncă și-ndrăzneață Pentru ce el fu condamnat la moarte. Viața noastră e o ironie, Minciuna-i rădăcina ei. Dorința De-a fi și de-a-avea singur tot ce este Principiul e de înflorirea ei. În van pământul mort ne-nspiră cîte-odată Din sântul suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negri, Cu flori de aur, de smarald - cu stînce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le-nnalță, De flori troiene în loc de omăt Și sălcii sfinte mișcă a lor frunză De-argint de-asupra apei și se oglindează În fundul ei - astfel încît se pare Că din aceeași rădăcină crește O insulă în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu. Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ne-ntîlneam de mult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună Sau eu muream de-atîta fericire. Viața mea cea strălucită, De ochii tăi cei de copil, Era cu sgomot și-nflorită Precum e luna lui April. Și-n astă înflorire sgomotoasă 10Noi ne-am fi fost atât... atât de dragi., Cu toane multe, tu, ca o crăiasă, Iar eu - de tine lacom - ca un pagiu. Acum ca-n toamna cea târzie, Un istovit și trist isvor, Asupra-i frunzele pustie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntîlneam de mult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău de mult înnebuneam, Sau că muream de-atîta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de sgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil M-ar fi ținut de-a pururea-n uimire. Iar graiul tău când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi sgomotoasă, Cum e cu sgomot luna lui April. Și în necazul tău și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noastr-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. {EminescuOpIV 376} În viața mea - un rai în asfințire - Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam în fiece gândire Cum lacul poartă-o stea pe orice val; [A zorilor suavă înflorire Se prelungea până-n amurgul pal], În văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o au după o laltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amîndoror s-amestecă-n întreg Când înțeles de tine, eu însumi mă-nțeleg. Să treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea - frumoasă între oameni, {EminescuOpIV 437} Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și al unei spatule din lemn, mereu la Îndemână), urmărea liniile până la care trebuiau smălțuite oalele (diferite ca mărime și importanță a utilizării și implicit a prețului obținut În final) și de asemenea, gradul de umplere și calitatea artistică a „Înfloririi” oalelor (operația de Încrustare cu o pastă albă - „ghileală”- a oalelor), pe unele returnându-le cu comentariile de rigoare, bunicii lui Va, Ileana (tot Ileana se numea, doar că Ochenoaia se mândrea cu faptul că În acte era trecută Elena
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cerea moartea pentru oricare pederast, dar nu îl învinovățea cu nimic pe vreun pedofil, se petreceau și la Teheran orgii cu copii, dar rămâneau camuflate în cercurile preaînstăriților din moschei. La Kabul, proxeneții de „distracție fragedă“ formau o industrie în înflorire. Nu se chema că ești păcătos dacă închiriai un băiat și muzică. Pentru dans, proprietarul nu primea cine știe ce, dar se îmbogățea nesperat din dezmățul de după, mai ales când petrecerea dura multe zile. Un bacha ascultător folosea zece ani, uneori și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se ducă acasă. Ședea într-o odaie plină de oase și de borcane, care-i aduceau aminte de meseria lui. N-avea timp să se mai uite în dreapta și-n stânga, cum trecea vremea cu 192 podoabele ei, cu înflorirea și stingerea pomilor, cu sărbătoarea zăpezilor, iarna. Pleca dimineața, venea seara. Bucuria zilelor lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin mijlocirea picturii și a poeziei și Înfrumusețat printr-o dublă idealizare; dar asta nu Înseamnă că nu este sincer și, pentru acea vreme, el a fost exact. Charles Baudelaire a avut momentul său de frumusețe supremă și de deplină Înflorire; o constatăm din această mărturie fidelă. Se Întâmplă rar ca un poet, ca un artist să fie cunoscut sub fermecătoarea sa Înfățișare din tinerețe. El Își dobândește reputația mai târziu, când oboselile studiului, lupta vieții și chinurile pasiunilor i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care Îi mișcă Încă pe mulți prin sinceritatea lor Înflăcărată și prin fervoarea lor stranie, „și-a chemat dezertorul; cețurile scârbavnice au fost purificate de influența ei curată și Înaltă; simțămintele mele dogorâte, uscate, tocite au fost reînviate de o Înflorire proaspătă și răcoroasă, simplă și neasemuită pentru cei cu inima simplă”. Dar Arta nu a fost singura pricină a schimbării. „Scrierile lui Wordsworth”, mărturisește el mai departe, „au contribuit mult la domolirea vârtejului amețitor, absolut inerent schimbărilor bruște. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bună, dacă mă pot exprima astfel: omenirea progresează, asta Însemnând că raportul dintre câștiguri și pierderi tinde spre valori pozitive. Maximale, eventual. Totul merge bine, se conturează, ba chiar se Încheagă și se dezvoltă ceea ce În manuale numim epoci de Înflorire a vieții sociale, a civilizației și așa mai departe. În pofida aparențelor, asemenea momente sau perioade fericite sunt multe, mult mai multe decât am bănui, judecând după rezultatele globale ale derulării vieții lumii. Am Încercat să inventariez și să analizez astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mine, În orice caz, nu cred că am auzit decât foarte vag și foarte rar vorbindu-se despre rudele din Franța. Cât despre șansele de a ne ajunge la urechi ceva despre fenomenul Rennes-le-Château, ele erau, practic, nule. Perioada de Înflorire a literaturii pe tema aceasta a coincis, În prima sa parte, cu ultimii ani de comunism, când informația culturală din străinătate parvenea extrem de greu. Pe urmă, toți am fost prea ocupați cu Revoluția din decembrie ’89 și cu enigmele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am găsit-o pentru slabul succes Înregistrat de mine pe terenurile de joc de la Cambridge. Ah, desigur, aveam și eu zile În care simțeam că prind aripi - mirosul plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
școlile. Cultele au înflorit și s-au răspîndit și ele în toți acești ani. Conform tuturor sondajelor de opinie, Biserica a devenit cea mai de încredere instituție din România - chiar și pentru copiii născuți în democrație. Doar că această nouă înflorire a religiei a însemnat și o revenire la vechiul ortodoxism și la intoleranța acestuia : încă nu știm cum să abordăm această diversitate religioasă în expansiune, iar Biserica Ortodoxă s-a reinfiltrat tacit în problemele statului, neezitînd să se implice chiar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
administrației publice s-a schimbat de 34 de ori, adică aproximativ o dată la cinci luni. Meteahnă veche deci, dinainte de comunism, greaua sa moștenire și derutele tranziției... Și mai aflu ceva interesant : prin deceniul doi al secolului trecut, adică în plină înflorire inter belică, procentajul reprezentat de funcționarii publici în populația generală era, în România, de 3,4%. În Bulgaria vecină era de 2,2%. În țări care funcționau „nemțește”, el era de 0,42% (Germania) sau chiar 0,16% (Japonia). Cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește războiul. O singură bombă și patria mea de faianță ar ajunge numai cioburi. Ce coșmar...ce coșmar! Doctrina asta ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aștepta hohotind de singurătate (...). Din acest motiv, actul creației este omagiat prin asociere cu nașterea: mâna odihnindu-se în carte. prunc înfășat / în aluat. țipând după maica sa. / iar pagina albă este grea în așternutul curat. / travaliu de gândire ca înflorirea măceșului. O latură inalienabilă a literaturii române - culte sau populare -, în toate etapele evoluției acesteia, cuprinde reliefarea raportului dintre uman și divin, manifestată, firește, în mod diferit de la un creator la altul. În poezia lui Paul Aretzu, aceasta are cel
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din primele scrieri ale autoarei indică zăgazurile de până atunci. De aici aerul poematic al stilului și frecvența procedeelor retorice, scriitoarea mizând mai mult pe discursiv decât pe sugestie, deși începuturile ei stau indiscutabil în strânsă legatură cu epoca de înflorire a poeziei noastre simboliste. Intențiile Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
intuit că ROMÂNIA nu va cădea, oricât de greu va fi, pentru că toate ființele ei, fiecare în felul ei, luptă pentru lumină. Și este Lumină și va fi Lumină cât va dăinui pământul. Este frumos acest sentiment de credință în înflorirea binelui și pentru țara ta și pentru cei dragi ție. Dimineața am plecat mai departe spre casă. La ora 9 seara descărcam bagajul la scara blocului în Iași. Era 29 iunie 2007. Erau exact 11 zile de când plecaserăm la drum
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a nu putea făptui, țara noastră ar fi arătat altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
afecteze independența statului, în concluzia lui e o sentenție cu valoare de oracol "... conchid că religia introdusă de Numa a fost una din principalele cauze ale prosperității Romei, însă, dacă atașamentul față de cultul divinității este garantul cel mai sigur al înfloririi republicilor, disprețul religiei este cauza certă a ruinei lor. Nenorocire pentru statul în care teama de ființa supremă nu există! el trebuie să piară, ori să fie susținut prin teama față de principe în absența religiei..." (Discorsi, 1,11). Genială previziune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]