2,826 matches
-
retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat dintr-o dată de povara nevăzuților ani, Theo, te-am așteptat atâta timp! de ce ai întârziat atât?! vin lângă ea, întârziatul, lângă balansoarul ei îngenunchez, Lasă-mă să te pictez! o rog cu o voce din altă lume și am în acest moment sentimentul că prin aceste cuvinte, lasă-mă să te pictez, grăbesc inevitabilul dintre noi, dar nu pot face altfel, 13 aprilie, madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-a bătut clopotul de vecernie, prăvălită în fața altarului, la icoana Maicii Domnului de pe ușile împărătești, Florița plânge în hohote, înnegrită de fumul lumânărilor și a timpului imaginea ștearsă a Maicii Domnului strălucește de lumina soarelui adusă de afară de nebună, îngenunchez și eu ceva mai în spate și fără să mă rog mă abandonez acestui moment, așteptând ca lumina să mă cuprindă și pe mine și întreaga mănăstire și întreaga lume, Theo era tot mai nervos în zilele acelea și părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu îi urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune-mi cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune-mi mie, apoi lui Dumnezeu. Nu! Nu! N-am lovit-o pe Betty! — Ți s-a sculat? Ejaculai și iar ejaculai și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
timp de trei zile pe Betty Short și cum ai tăiat-o după aia în două. Sears izbi în masă o dată, de două ori, de trei ori, apoi o azvârli cât colo. Roșcatul se sculă cu greu de pe scaun și îngenunche. Își împreună mâinile a rugă. — Dumnezeu este păstorul meu și n-o să mă lase să cad în păcat, murmură el, apoi începu să lăcrimeze. Sears se uită direct în fereastra-oglindă. Prin fiecare por al feței lui fleșcăite de bețivan răzbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
glandul mare și circumcis ieșeau niște colți. Betty, cu ochii mari, sticloși, îl luă în gură și-l supse. Brusc, imaginea se întrerupse, apoi apăru Lorna goală, întinsă pe un divan, cu picioarele răscrăcărate. Betty apăru din nou în cadru. Îngenunche între picioarele Lornei, introduse penisul în ea și simulă un act sexual. Lorna se zvârcoli și-și roti șoldurile. Imaginea deveni neclară, apoi, după o întrerupere scurtă, se văzu iar Lorna, în prim-plan, perpelindu-se într-un extaz simulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de când frumușelul de Lee i-a mătrășit pe negroteii ăia... Vogel îl trase un croșeu de dreapta de-l dădu peste cap cu scaun cu tot. Scuipând sânge și dinți sfărâmați, filfizonul îmbătrânit gemu și râse în același timp. Fritzie îngenunche lângă el și-i presă artera carotidă, tăindu-i astfel fluxul sanguin către creier. — Bobby, băiete, nu mă prea omor eu după sergentul Blanchard, dar e colegul meu și n-o să las un gunoi sifilitic ca tine să-l defăimeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inima-n dinți și m-am uitat la ea. Era o balabustă bătrână, cu buzele uscate și cu pustule sifilitice. Am scos din buzunar câteva bancnote și i le-am întins fără să mă uit la valoarea lor. Fleorțotina a îngenuncheat înaintea mântuitorului ei, pogorât într-un club de noapte, iar eu i-am strigat: — Ernie! Trebuie să stau de vorbă cu el! M-a trimis tipul de la Club Boxeo. Mamacita exclamă „Vamanos!“ și o luă înainte, făcându-mi loc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să ți le ia așa... Erau acolo, în primul rând, tribunii temutelor legiuni a Treisprezecea, a Douăzeci și doua, a Unsprezecea. — Am îngenuncheat mii de germani. Crezi că n-o să putem băga spaima în șase sute de senatori bătrâni? Se auzi, mai puternic decât celelalte, glasul unui tribunus: — Împăratul e ales de cei care-și pun viața-n joc ca să apere granițele, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iubea mult deșertul. Sclavul răspunse cu blândețe că deșertul era frumos, dar teribil. Dacă viața îți impune să-l străbați, trebuie să știi unde să găsești umbra unui palmier. Gajus puse jos codexul; din el căzu o foaie. Tânărul sclav îngenunche repede s-o ridice. Prin tunica albă se zărea trupul lui zvelt. Puse foaia pe masă cu delicatețe. — L-am lăsat aici când am șters praful, șopti. Mâna lui era subțire, brună, cu degete lungi. Stând în genunchi, spuse: — Iunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ăștia n-a cerut-o. În semn de dispreț, porunci ca execuția să fie efectuată de germanii săi. Soldații germani îi aduseră pe cei șapte, unul câte unul, îi deposedară de însemnele gradelor, le descoperiră gâturile și îi puseră să îngenuncheze la rând, la distanțe egale, cu mâinile legate la spate și gleznele prinse cu sforile cu care se legau picioarele mânjilor nedomesticiți. În timpul acelei operațiuni lente, nici unul dintre executori sau dintre condamnați nu scoase o vorbă. Sosi călăul, mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca oamenii să priceapă ce se întâmplă, înainte să vină cineva să ne spună: „Terminați“. Toți fură de acord cu el. — Nu vom lăsa timp nimănui, garantă Saturninus, violent. Roma va trebui să uite că un singur om, cu senatorii îngenuncheați în chip rușinos la picioarele lui, a putut să facă ce-a făcut el. Îi vom distruge numele, inscripțiile, statuile. Va fi ca și cum nu s-ar fi născut vreodată. Saturninus făcuse însemnări într-un mic codex; aruncă o privire peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat al încăperii mizere, cu spatele la mine, cu capul mișcându-se ritmic și regulat în spate, înainte de a se izbi din nou de peretele din fața lui, pe care îl lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge, iar ochii roșii din cauza plânsului, și eu m-am mișcat către el și-am îngenuncheat alături. Îl simțeam rece prin cămașă și l-am frecat cu putere fără să mă gândesc, în vreme ce-l sărutam și-i șopteam. Încă mai încerca pe jumătate să se dea cu capul de perete, iar eu țineam o mână apăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
japonezi de pe șalupă le interpretaseră greșit. Știa acum că ar fi trebuit să rămînă În organizația „de cercetași“. Poate că reverendul Matthews o să-l bată cu bățul În fața Întregii școli pentru că era spion. — Jamie! Culcă-te la podea! Mama sa Îngenunche În ușa prin care comunicau. CÎnd salvele de tun Încetară pentru o clipă Îl trase de lîngă ferestrele care vibrau și Îl ținu jos pe covor. — Mă duc la școală? Întrebă Jim. E examenul la religie. — Nu, Jamie. Azi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era purtat de șuvoi printre stîlpii cheiului. Îl duse Într-un loc unde apa era mai puțin adîncă, trăgîndu-l de o mînă, și Îngenunche sleit de puteri lîngă el, În noroiul uleios. Alți salvatori ajunseseră și ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii marinari răniți și căzură cu toții În apă. Începură să Înoate și să se tîrască spre mal, ajutați să Înainteze către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de gangsteri tineri, În costumele lor americane dispăruseră, dar la punctul de control de pe Bubbling Well Road Jim văzu un tînăr Într-un costum albastru de mătase care era bătut cu bețele de către doi soldați. CÎnd Îl izbiră În cap, Îngenunche Într-o baltă de sînge care Îi picura de pe revere. Toate casele de jocuri de noroc și cluburile În care se fuma opium de pe străzile din spatele hipodromului se Închiseseră și grilaje de metal blocau intrările la casele de amanet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tocul revolverului. Soldații Îl prinseseră pe Frank În interiorul cabinei. Acesta lovea cu picioarele, În timp ce ei Îl pocneau cu bețele lor de bambus, peste fața și pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau de pe treptele casei, lovindu-l cu rîndul pe Basie, care Îngenunchease la picioarele lor, pe alee. Jim era bucuros că-i vede pe japonezi. Prin ușa deschisă, Între loviturile grele și țipetele lui Frank, auzea scîrțîitul ale unei orchestre japoneze de dans care cînta la gramofonul pentru picnic al mamei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre japonezii care priveau din spatele măștilor lor albe. Totuși, chiar În momentul În care era În pragul disperării că nu-și va mai găsi părinții, simți un val de speranță. Îngenunche pe podea și luă gamela de la marinarul rănit, simțind un vag miros de colonie și fiind sigur acum că Împreună vor putea părăsi centrul de detenție și vor ajunge la adăpostul lagărelor de prizonieri. — Basie! strigă el. Totul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
arătă spre sergentul din ușa gheretei de pază. Acesta stătea În lumina lămpii de gaz cu un sac mic, ca o măciucă grea, În mînă. Jim se Îndreptă prevăzător spre sergent, care aruncă sacul pe pămînt, la picioarele lui. Jim Îngenunche În șanțurile adînci lăsate de cauciucurile camionului și Îi aruncă sergentului cel mai frumos zîmbet. În sac erau nouă cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari plescăind din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va aprinde În mințile lor o scînteie religioasă și Îi va Înviora. Nu arată prea bine, Îi mărturisi el doctorului Ransome. Dar cred că o să-și mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vreodată de casa lui din Amherst Avenue. Camionul se opri la poartă. Sergentul japonez se uită peste parapetul din spate la prizonierii Întinși pe podea. Îl Împinse pe doctorul Ransome cu Mauser-ul, dar medicul rănit se lăsă la pămînt, unde Îngenunche la picioarele sergentului, ținîndu-și respirația. Deja, mulțimea de internați În lagăr Începuse să se Împrăștie. Cu mîinile În buzunare, bărbații se Înapoiară la barăci și se așezară pe trepte lîngă femei. Roiurile de muște tăbărîră asupra camionului și se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri lîngă basculantă. Parapetul din spate căzu cu zgomot de lanțuri. Conduși de soldatul japonez, doamna Hug și perechea de englezi se lăsară jos pe pămînt. Doctorul Ransome Îngenunche lîngă bănci, abia putînd să-și controleze trupul greoi. — Bine, Jim, hai să ducem pe toată lumea la locul ei. Ajut-o pe doamna Hug. Basie, băieți... Stătea nesigur pe picioare, dar reuși să-l ridice pe Basie. Fața stewardului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înainte, trîntindu-l pe hamal la pămînt. Soldații Începură să țopăie În jurul ricșei răsturnate. Soldatul Kimura lovi roțile cu piciorul, Împrăștiind spițele. Ceilalți călcară În picioare mînerele de lemn și le rupseră. Împreună, răsturnară vehicolul pe spate, Împrăștiindu-i pernele. Hamalul Îngenunche pe pămînt, rîzÎnd singur. În tăcerea care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să fie omorîți. În jurul terenului de adunare, sutele de deținuți priveau fără să se miște. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Incapabil să meargă mai mult de trei pași, un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat Îngenunche lîngă el, cu răsuflarea aspră și obosită șuierînd sub mască. MÎini puternice trecură peste pieptul și șoldurile lui Jim, pipăindu-i buzunarele. Brusc, Îi traseră pantofii din picioare, apoi Îi aruncară pe pista de zgură. Jim stătea culcat, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
miniatură. Dar, În cîteva secunde, grindina se topi pe pămînt. Jim așteptă să audă avionul, sperînd că acesta ar putea lansa o altă cascadă de grindină, dar cerul era gol dintr-un capăt În celălat. CÎțiva prizonieri de pe stadion stăteau Îngenuncheați pe iarbă, mîncînd grindină și vorbind unii cu alții peste cadavrele tovarășilor lor. Japonezii plecaseră. Ofițerii și soldații de la jandarmerie Își luaseră echipamentul și dispăruseră În cursul nopții. Jim se ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]