10,200 matches
-
M-am tot gândit ce subiect poate fi zilele astea mai tare decât caracatiță Chevron, care este de departe cel mai fierbinte cartof, pe care poporul nu vrea sa-l înghită. Oamenii nu se mai bucură să-și vândă bucățică de moștenire și să scape de sărăcie. Unii dintre noi îi consideră proști, că au venit americanii, și-a dat norocul peste ei, și uite cum nu știu să vadă binele
Egalitate,dar nu pentru “catei” – Orania VLASIN [Corola-blog/BlogPost/93342_a_94634]
-
avut parte de coșul abundentei, coș suficient de voluminos și fără sfârșit, ca în poveste, să-i îndestuleze pe ciraci, ei fiind numărați doar pe degetele de la două mâini. Mă așteptam că ambasadorul României la Belgrad, dl Banu, să nu înghită ,,gogoșile” dezumflate ale dlui Nițu. Nu ar mai trebui că dl Nițu să-și mai facă damblaua prin Șerbia, căreia, îi datorează (nu-i asa?) carieră, și câte și mai câte! Prof.dr. Florian COPCEA
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
cere multă trudă, îi mai trebuie și o doză de îndrăzneală de a răzbi în belicoasele zbateri pe tăramul social, o enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri din înfruntări nedrepte, taria de a înghiți amarul unor limite, sau ale unor bariere nevăzute. Sunt cunoscute nenumarate situații când jurnaliștii s-au jertfit pe altarul datoriei. Jurnalismul se realizează numai cu pasiune. La Eminescu, jurnalismul a fost atins de genialitate ca și creațiile poetice. In încheiere
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
school” decât să întrețină o „alianță” cu gigantul social media și să vadă cum ambițiile lui Zuckerberg devin realitate, de parcă ar avea o baghetă magică? În paralel, toată lumea gazetăriei se întreabă care va fi pasul următor al Facebook? Oare va înghiți breasla cu totul? Va extinde metoda de a plăti editori de renume ca „New York Times” să posteze filme video Facebook, infiltrându-se astfel în „lumea bună” a jurnalismului așa cum îl știam până mai ieri? Un lucru este cert: Facebook lucrează
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
comentatori de presă elitiști din alte vremuri, la analiști de secol trecut care nu lasă istoria în cărți și mai ales, din păcate, la o generație de jurnaliști foarte „cruzi”, care se reped direct la modele ca jurnalismul Facebook, îl înghit pe nemestecate, apoi afirmă, de pildă că Uniunea Ziariștilor Profesioniști este o entitate „puțin cunoscută”. Pe lângă faptul că nici măcar nu mai pare jenant să cunoști prea bine, ca ziarist român, personaje ca Tonciu și deloc entități de frunte ale breslei
Ştirea, „marfă sortată” în era social media [Corola-blog/BlogPost/93413_a_94705]
-
dulce și frumoasă/ Limba ce-o vorbim...” a zis poetul Gheorghe Sion (1822-1892) în poemul „Limba românească”. Ce român nu a auzit aceste minunate versuri? Teritoriul unei țări se poate reduce, poate chiar să ”dispară” luând alte denumiri, poate fi „înghițit” de țări hrăpărețe, dar limba rămâne, evident, dacă locuitorii teritoriului respectiv nu sunt exterminați. Rusificarea forțată și surghiunul românilor acestei părți fără noroc a României, nu au reușit să elimine limba română decât parțial. Românii moldoveni de peste Prut au dat
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
involuntară, cu umărul, a pieptului acestuia, tresăltând sub respirația profundă, îi provocase fiori. La comanda plecării, spre surprinderea sa, calul îl urmase docil, cu pași mărunți, smucind ușor frâul, parcă să-i dea de înțeles că el era făcut să înghită distanțele, nu să bată aproape pasul pe loc, să scormonească pământul centimetru cu centimetru, să-l frământe în copitele nerăbdătoare. Surprinzător de bine își aducea aminte de toate aceste detalii, aceea fusese ziua primei lui întâlniri cu Olga și reflectase
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
glas, așezându-se lângă noi, spuneți-mi, nu l-ați văzut cumva pe Todoran pe aici? La care, nebănuind ce reacție poate stârni, prietena mea îi răspunde: Ba da, parcă l-am văzut plecând cu domnul Neață. Mai bine își înghițea cuvintele, fiindcă Deliu Petroiu a reacționat într-un mod neașteptat la auzul lor, cu mult năduf: Uite, domnule, cu cine umblă acum Todoran! Cu Neață! Păi, firește, fiindcă s-a ajuns deunăzi decan, se grăbește orice neavenit să-i dea
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
păcăli pe cei naivi. Aceștia încearcă să-și exercite abilitatea de hoț, furând românului de bun-simț, nu numai pălăria, ci și ideile bune de sub pălărie, cu alte cuvinte, ducându-l de nas, mai nou, manipulându-l. Concret, au lansat gogoașa (înghițită de mulți) a inutilității unei catedrale, pe motiv că ar presupune sume enorme într-o vreme când majoritatea românilor sunt săraci și, în subsidiar, că s-ar atenta la libertatea de conștiință a câtorva persoane care nu cred în Dumnezeu
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
rol secundar, cu strigatul la „hăi! Hăi!” Mai pe urmă, au spus că vor merge și după bolindeți. Că are fiecare câte o traistă amare și băț lustruit. Că și Victoraș are și de aceea îl iau cu ei. Eu înghițeam în sec, cu noduri... -Da’ pe mine de ce nu mă luați? Refuzau categoric : -Nu te luăm, bă! Tu n-ai traistă și băț! Sărea și Victoraș : -Să împărțim câștigul cu tine? Săream la contrazicere : -Da’ la bolindeți...ă...fiecare primește
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
am răbdare?” În urmă s-a îmbărbătat / Și-a tras zăvorul, supărat. Atuncea lupul a împins / Ușa și-n ghiare el l-a prins. Iute de gât l-a înhățat / Și capul i l-a retezat. Apoi, peloc l-a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar pe o măsea Sărmanul ied nu i-a ajuns. Pe urmă-n casă a pătruns, Adulmecând fără-ncetare, / Sperând că va găsi mâncare. „Urechea m-o fi amăgit. / Mi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
turnat / Din ceară și l-a așezat Deasupra, chiar pe rogojina / De peste groapa cu pricina. „Ia și mănâncă, te rog eu, / Din ce ne dete Dumnezeu!” Sarmale-n strachină a pus / Și lupului i le-a adus. Lupul le-a înghițit pe toate - / Gogâlț, gogâlț - nemestecate. „Cumătră, Domnul să îi ierte / Pe cei plecați! Bine sunt fierte Și tare bune le-ai făcut / Sarmalele. Chiar mi-au plăcut!” Deodată buf, în groapa-n care / Jăratecul se-ncinse tare, Căci scăunelul s-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
să‑i aducă la căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
poate că îți face bine, îl îndeamnă, punându-i în față farfuria cu brănza de oaie prăjită pe grătar. Putea să fie și de-o lună ! Era enorm de mulțumit că foamea leșinată o să-l abandoneze. Bătrănul îl privește cum înghite, îmaginea ușor ilară a tânărului care înfulecă acum cu zece guri, îi amintește de copilărie. - De unde ești ? - Din România ! Deja nu îi mai e simpatic. Niște țigani români îi furaseră portofelul în piață,cu o săptămână în urmă. - Român ? De ce
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
conviețuire cu cei care ne invidiază, pentru că e posibil să devină un și mai mare rău. Este scris: „Să nu iei masa cu un bărbat invidios, nici să nu râvnești la mâncărurile lui; căci în ce chip ar fi să înghită cineva un fir, tot astfel mănâncă el și bea. Și nici să-l primești la tine pe el și să mănânci îmbucătura cu el: căci o va voma și va pângări cuvintele tale cele bune” (Pilde 23, 6-8). Din invidie
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
a văzut normal, de ce nu și-a pus ceva parale deoparte? Nu are decât o singură mână - se va spune - cu greu își poate găsi de lucru! I s-a oferit slujba de paracliser. A zis că el, care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum de feștilă și de tămâie! Dar ce-i place lui? Poate doar să se îmbete de Ziua Victoriei și să scuipe, de câte ori trece, pe zidul Primăriei!” Asta fac, scuip pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pus ceva parale deoparte? Nu are decât o singură mână - se va spune - cu greu își poate găsi de lucru! I s-a oferit slujba de paracliser. A zis că el, care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum de feștilă și de tămâie! Dar ce-i place lui? Poate doar să se îmbete de Ziua Victoriei și să scuipe, de câte ori trece, pe zidul Primăriei!” Asta fac, scuip pe toată cloaca asta căcăcioasă, pentru care era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun...” Caravella. Aurul. Coroana. Răvașul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf, vreme de treizeci de ani. A înghițit o tonă, se laudă. Scrii; exercițiu de supraviețuire. Scrii; din când în când, ridici ochii spre televizor. Vrei să-l oprești; n-o faci, ți-e lene. Este o emisiune literară, parcă ai mai văzut-o de zece ori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că ți-ai mâzgălit notele de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-au întârziat plățile. De lipsă de perspectivă: zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
experiență cu cel care făcea o experiență asupra unuia ce-și propusese tot o experiență! Cine mai e sănătos? Ești dependent de somnifere, acum; de droguri - până la urmă, chestia cu ascunsul capsulelor nu a mai ținut, a trebuit să le înghiți; când ai refuzat, ți s-au făcut, prin cămașa de forță, injecții, te-ai ales și c-un flegmon. Ți s-a administrat și morfină; la câteva săptămâni de la externare, încă te mai doare, insuportabil, capul: electroșocurile ți-au zdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]