5,682 matches
-
următoare însă, cealaltă parte îi răspunde: — De ce nu mânuiește mai cu viață sabia? Uite-l cum cade ca un laș! Șoptește plin de tristețe către Pusio: — Primele perechi au început să se tatoneze. Și-i imaginează pe spectatori fremătând de îngrijorare sau speranță, împărtășindu-și neliniștea și încurajările între scutari și parmulari. În acest moment, publicul reacționează încă o dată cu patimă odioasă: — Bravo! Ce strigă? se interesează germanul. — A luat-o pe coajă, îi explică Rufus zâmbind strâmb. Adversarii explodează: — Încă se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rău, sau că nu se va purta frumos cu mine. Am hotărât să uit de asta, să mi-o scot din cap. Și chiar am încercat, sincer, dar sună mult mai ușor decât este în realitate. Iar sentimentul ăsta de îngrijorare, de nemulțumire, cum vreți voi să-i spuneți, mi se citea probabil pe chip, pentru că Brad m-a întrebat brusc: ― E totul în ordine? ― Da, i-am răspuns, și am zâmbit. Totul bine. El s-a aplecat în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca să i se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului, ridică naibii telefonul! zbiară el, și cei care roiesc prin jurul biroului lui îl privesc cu îngrijorare. Rahat! țipă el, luându-și cheile de la mașină și fugind pe ușă afară. ― Brad? spune Jenny, care trebuia să aibă o discuție cu el despre noile strategii de publicitate. Brad? Care e problema? Se ridică, evident îngrijorată, și-și pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în sfârșit un iubit pe care și-l dorește toată lumea, și despre cât de prost a mers. Da, bine, i-am spus și despre pozele porno: o fac foarte rar și foarte serios, și mă aștept la simpatie, sau la îngrijorare, dar când îmi ridic privirea, Ben încearcă să-și suprime un zâmbet. ― Ben, nu-i deloc amuzant, îi spun eu pe un ton sever. ― Nu, spune el. Ai dreptate, nu este. Dar nu se mai poate abține și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cele mai neînsemnate treburi, în fapt n-aveau habar de politică. La capătul a peste șaizeci de ani de activitate misionară, iezuiții dobândiseră la Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Însă oboseala unei zile întregi de drum îi cufundă într-un somn adânc. Din pricina aceleiași bucurii, când plecară din Córdoba a doua zi dimineață sub un cer fără nori, înconjurați de măgari și de supuși, solii mergeau cu pași ușori. Îngrijorarea provocată de răzmerițele indienilor aproape că le ieșise cu totul din minte. În timp ce-și îmboldeau caii cu pintenii, doar Velasco își ducea din când în când luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul catedralei. Așadar, fiule. O dată refugiați departe de uralele mulțimii în camera întunecată și umedă de la subsol episcopul Lerma își arătă îngrijorarea. — Ceremonia s-a terminat. E timpul să ne întoarcem la realitate. Nu trebuie să te lași înșelat de toată această înflăcărare. Lucrurile nu sunt nicidecum spre binele tău. La Madrid se va întruni o adunare episcopală, iar această adunare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul planurilor mele, el și familia lui își vor câștiga disprețul nobililor și fețelor bisericești din Madrid. — Vreau să-l văd pe arhiepiscop. Apoi, dacă Maiestatea Sa regele ar consimți la o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
exprime mulțumirea în cuvântări nesfârșite. Mai ales când erau invitați la prânz sau la cină, cei trei soli erau nevoiți să stea încordați tot timpul și să-și păstreze demnitatea în mijlocul acelui tir de cuvinte necunoscute. Lăsând la o parte îngrijorarea pe care le-o stârneau vizitele și încordarea de la masă, cel mai greu le era să suporte întrebările prostești despre Japonia venite din partea fețelor bisericești sau a oamenilor cu greutate pe care-i vizitau. Când au înțeles că aceștia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În el; picadorul Îl Îmbrânci bine cu cizmele și se trase Într-o parte, așteptând să fie ridicat și scos de acolo. Manuel lăsă taurul să se-nfigă În calul prăbușit. Nu se grăbea, picadorul era-n siguranță. În plus, Îngrijorarea Îi făcea bine unui picador de genul ăsta. Altădată o să stea mai mult În șa. Vai de capu’ lor de picadori! Se uită spre Zurito, care era aproape de barrera, așteptând cu calul rigid. „Ha!“, strigă către taur, ținându-și capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coleg de la grădiniță, micul erou al schiței continuă să mimeze suferința pentru a obține de la părinții săi satisfacerea unor mofturi. Dus la spital și amenințat cu operația, copilul se sperie și își recunoaște mistificarea, iar asistenta medicală exclamă cu falsă îngrijorare: “Și-acum, ce să facem? Că injecții contra minciunii nu există!” Amuzantă în ce privește naivitatea celor mici, tentați să judece lucrurile după aparențe, este schița „Boala animalelor”, unde este surprinsă reacția îngrijorată a celor doi copii, care iau un proces fiziologic
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din Shan nu a contactat ambasada SUA din Rangoon (Yangon) decât pe 29 decembrie. „Biroul nostru colaborează intens cu regimul militar birmanez“, a declarat reprezentantul consular, Ralph Anzenberger. „Dispariția a 11 americani aflați În vacanță este un motiv de mare Îngrijorare pentru noi toți. Pentru moment, identitățile celor dispăruți nu sunt făcute publice, ținând cont de situația incertă În care se află aceștia.“ Anzenberger a refuzat să confirme știrea conform căreia una dintre femeile dispărute este o cunoscută ziaristă și militantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bivolul de apă care-i lăsase pe micii spadasini să-i sară În spinare. Ochii lui Dwight aproape se umplură de lacrimi de recunoștință. Harry și Moff Îl ajutară să se urce În căruță. Fața Roxannei era marcată de Îngrijorare maternă și Îl mângâia pe frunte. Încă Îl mai iubea. Îi venea să plângă. Miracolul iubirii nu i se păruse niciodată mai puternic. În timp ce străinii ieșeau din sat, membrii familiei vizitate Îi mulțumeau bunicii lor acum decedate pentru norocul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar era drăguț din partea lui să se ofere. Mai târziu, se Întrebase dacă el chiar se oferise. Chiar dacă viața lor sexuală continua să fie fantastică, Harry era uneori prea băut ca să mai facă dragoste. Pe Marlena Începuse s-o cuprindă Îngrijorarea. Adevărul era că Harry bea prea mult. I-a luat ceva timp să lase acest fapt să-i pătrundă În conștiință. Dar era un lucru imposibil de negat. Trăia din cocteil În cocteil, cu Întâlniri, prânzuri, cine și petreceri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la marginile pămîntului, și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: "Tu ești robul Meu, te aleg și nu te lepăd!" 10. nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. 11. Iată, înfruntați și acoperiți de rușine, vor fi toți cei ce sunt mîniați pe tine; vor fi nimiciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sentență sacră, pe care nu o poți nega, dar nici nu poți cere explicații, lămuriri, detalii sau reguli. Totuși, înainte de a ieși, doamna K își completă lapidarul text printr-o privire adresată lui Filip. O privire în care se citea îngrijorare, dar parcă nu pentru viața tatălui său, pe care vroia s-o mențină cu tot dinadinsul, ci pentru Filip, și un fel de avertisment că îl așteaptă o experiență dură, că mai are timp să se răzgândească, că desigur sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală a situației politice s-ar fi putut gândi monarhiștii la o încercare de restaurare. Centrul Catolic, deși făcuse atâtea eforturi de a dobândi un modus vivendi cu Republica, vedea cu îngrijorare regimul republican alunecând tot mai vădit spre extrema stângă. Mecanica politică se verifică și de astă dată: orice revoluție tinde firesc spre realizarea ei totală în forme extreme. De aceea, catolicii încep să atace din ce în ce mai deschis comunismul, pretinzîndu-și în același
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu. Oricum, țăranul căută imediat să schimbe vorba. Aruncă o ocheadă iute către prietenii lui Balamber și echipamentul lor, apoi întrebă, cu o îngrijorare prost mascată: — E aproape un an de când nu te-am mai văzut prin părțile astea. Sunteți în trecere? Ori ați pornit la vânătoare? — Am venit pentru tine, Audbert. La un pas de casă, câinele îi scăpase fetiței și, cu toate că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le răpească — Ce tot vorbești? Bineînțeles că nu. De obicei, capii satelor prin care trece i le dăruiesc ori le încredințează trimișilor lui. Și, pentru că veni vorba... chiar într-o afacere despre femei am venit la tine. O tresărire de îngrijorare apăru pe chipul marcomanului; totuși, nu spuse nimic. Balamber izbucni în râs: — Dar ce ți-ai închipuit, că venim pentru nevasta ta? Nu-ți face griji, nu așa o să scapi de ea. De această dată, Kayuk râse cu poftă, nerușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărări -, care părea să le dea războinicilor, obișnuiți cu spațiile largi, cu câmpiile întinse, un soi de neliniște ciudată. El se feri cât putu să le arate că băgase de seamă, dar în ascuns se bucura de privirile pline de îngrijorare pe care ceilalți le aruncau mereu în jur. Lui Balamber pădurile chiar nu-i plăceau deloc. Erau întunecoase, umede, apăsătoare și ostile. în spatele fiecărui copac, al fiecărui tufiș se putea ascunde un pericol pentru el și pentru tovarășii lui; astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
păsa câtuși de puțin, după cum nu-i păsa câtuși de puțin de Waldomar, de Atila, de frecușurile lui cu Etius și de târfa aceea de neam nobil, care, de la Ravena sau de cine știe unde, stârnise totul. Se gândea, în schimb, cu îngrijorare, la gospodăria sa: la grăpatul câmpului de grâu din care trebuise să se oprească, la scroafa ce stătea să fete, la cositul, uscatul și strânsul fânului, ce avea să înceapă curând. Un lup urlă de undeva, dintre munți, un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Război, așadar! Nu aștept decât clipa când o să-i ciomăgesc cum se cuvine pe blestemații ăia! Vorbise tare, ca să fie auzit prin vociferările capilor de familie ce părăseau sala încă discutând cu însuflețire. Waldomar încuviință, dar își privi fiul cu îngrijorare. — Nu avem de ales, Waltan! Va trebui să vedem și ce hotărăsc celelalte comunități. Diaconul, care se găsea aproape de ei și îi auzise cuvintele, îl bătu prietenește pe braț: — Ai spus bine, Waldomar! Nu avem de ales, dar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e adevărat. Waltan trase sabia din teacă: — Dar cine ar putea fi? întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși și adânci asupra chipului fratelui său, pe care citi teamă și îngrijorare. Atunci se retrase imediat după coviltir. în aceeași clipă, Waldomar se hotărî și trase de frâele calului, cu gând să-l întoarcă. — Mai bine schimbăm drumul. Dacă ne așteaptă, sunt, cu siguranță, mai mulți decât noi și... Răsună un nechezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe chipul său nu se citea nici cel mai mic semn de satisfacție ori de cordialitate. — Oricum, băiatul a scăpat. Era fiul lui, așa-i? Și în car cine era? în ochii vicleni ai burgundului se aprinse o scânteie de îngrijorare. Ridică din umeri și schiță un surâs forțat: — Carul nu era prevăzut; dar oamenii miei vor face tot ce se poate ca să-l oprească și să-l verifice. Cât despre băiat, mi se pare că era rănit, așa că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]