3,744 matches
-
așa era. În atît de mare măsură încît nervii i se liniștiră deajuns ca să poată susține o întrevedere pe care o amînase toată dimineața. Întrevederea cu Greer. Șezu rece ca o stîncă în timp ce nenorocitul speriat își desfășură povestea. Omul era înnebunit de groază și limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea. Vai de ce zid de nepătruns al voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
știu a existat un singur împărat de la care nu avem nici o fotografie, nici un film ori portret. Lucrul este întru totul de înțeles. Fiind întemeitorul dinastiei, el.... Deodată se opri și făcînd ochii mari se uită fix la Gonish: ― Ce, ai înnebunit? Ai înnebunit de tot? îl întrebă. Negatistul clătină din cap: ― Acum puteți spune că e vorba de o intuiție completă. Știți doar cum a fost educat și instruit. Preiau de ici si de colo cîte un element și de îndată ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
existat un singur împărat de la care nu avem nici o fotografie, nici un film ori portret. Lucrul este întru totul de înțeles. Fiind întemeitorul dinastiei, el.... Deodată se opri și făcînd ochii mari se uită fix la Gonish: ― Ce, ai înnebunit? Ai înnebunit de tot? îl întrebă. Negatistul clătină din cap: ― Acum puteți spune că e vorba de o intuiție completă. Știți doar cum a fost educat și instruit. Preiau de ici si de colo cîte un element și de îndată ce am aproximat zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
MARE RĂSPLATĂ. ACUM CĂ SE AFLA CHIAR EL ÎNĂUNTRU, N-AVEA NICI O GRABĂ. LEGILE TEMPORALE ȘI SPAȚIALE OBIȘNUITE NU AVEAU NICI UN SENS ÎN ACEST TĂRÎM AL SEMIOBSCURITĂȚII. NU SE AFLA NICĂIERI ȘI TOTUȘI ERA PRETUTINDENI. ERA LOCUL ÎN CARE PUTEA ÎNNEBUNI CEL MAI REPEDE, PENTRU CĂ TRUPUL CARE INTRA NECHEMAT ÎN EL SIMȚEA TIMPUL \ CEEA CE NU SE ÎNTÎMPLA ȘI CU SPAȚIUL RESPECTIV. DESCOPERISE CĂ O EXPUNERE DE ȘASE ORE ÎI GREVA ÎN MOD SERIOS SĂNĂTATEA MINTALĂ. INCURSIUNEA LUI ANTERIOARĂ DIN SEARA ACEEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu puteam spera să plec foarte curând de-acolo. Nu mai vedeam nici o ieșire când mi-a trecut prin minte să încerc să mă prefac. Am devenit blajin, ascultător, cuminte, încît în primele zile doctorii și-au închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: "Bravo, băiete, ai început să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încît seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să mărească doza de hipnotice. Trebuie să-i zdrobesc această încăpățînare. Nu vrea. Anume îmi spune "eu nu sânt nebun" ca să mă înnebunească pe mine. Da, trebuie să zdrobesc voința acestui catâr nebun. Cu hipnotice îl voi face să-mi spună cum îl cheamă. 17 decembrie Roșcovanul nu mai vorbește deloc. S-a încovoiat, nu mai protestează, nu mai urlă. Tace. Acum câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunîndu-mă: "N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A înnebunit?", a întrebat profesional Anton. Da, a înnebunit", a răspuns Arhivarul ținîndu-se cu mâinile de burtă. " Ai avut coșmare, domnule sculptor?", m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunîndu-mă: "N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A înnebunit?", a întrebat profesional Anton. Da, a înnebunit", a răspuns Arhivarul ținîndu-se cu mâinile de burtă. " Ai avut coșmare, domnule sculptor?", m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înverșunîndu-mă: "N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A înnebunit?", a întrebat profesional Anton. Da, a înnebunit", a răspuns Arhivarul ținîndu-se cu mâinile de burtă. " Ai avut coșmare, domnule sculptor?", m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A înnebunit?", a întrebat profesional Anton. Da, a înnebunit", a răspuns Arhivarul ținîndu-se cu mâinile de burtă. " Ai avut coșmare, domnule sculptor?", m-a întrebat Aristide. L-am privit lung. Ce vroia de la mine? Nu-l chemasem, nu mă plânsesem de nimic. Se simți obligat să-mi dea lămuriri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
delirul bolii se repezise afară, se aruncase asupra primei femei pe care o văzuse și o strânsese în brațe răcnind ca avea ciumă. ― E în regulă ! observă Cottard, pe un ton binevoitor care nu se potrivea cu această afirmație, o să înnebunim cu toții, asta e sigur. Tot așa, în după-amiaza aceleiași zile, Joseph Grand îi făcuse până la urmă destăinuiri personale doctorului Rieux. Observase pe birou fotografia doamnei Rieux și își întorsese apoi privirea spre doctor. Rieux a răspuns că nevasta lui își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atunci singura speranță posibilă. Cam în aceeași perioadă s-a înmulțit și numărul incendiilor, mai ales în cartierele de petreceri, în partea de vest a orașului. Informațiile luate au arătat că era vorba de persoane întoarse din carantină și care, înnebunite de doliu și de nenorocire, își dădeau foc caselor în iluzia că făceau astfel să ardă ciuma din ele. Aceste inițiative, a căror frecvență punea cartiere întregi într-un pericol continuu din pricina vântului puternic, au fost greu de stăvilit. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
semăna acum cu moartea. Când valul arzător l-a atins din nou pentru a treia oară și l-a crispat puțin, copilul s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe pământ, cu brațele ținute la spate de agenți. Țipa. Un agent s-a apropiat de el și l-a lovit de două ori cu toată puterea pumnilor, fără grabă, cu un fel de pricepere. ― E Cottard, bolborosi Grand. A înnebunit. Cottard se prăbușise. A mai fost văzut agentul trimițând cu toată puterea încă o lovitură de picior în cel care zăcea pe jos. Apoi un grup învălmășit s-a agitat și a pornit în direcția doctorului și a bătrânului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fost asasinat Eminescu”. S-a citat o carte premiată în străinătate a scriitorului Constantin Barbu, în care se prezintă unele fapte clare pe baza multor documente cercetate cu migală timp îndelungat, concluzionând în final următoarele: Regimul de atunci l-a înnebunit pe Eminescu, mergându-se conștient la crimă, la asasinat, nu pentru opera sa poetică, ci pentru opera politică. Ziarist la „Timpul”, organ al partidului conservator, a combătut vehement presa și partidul liberal. Ideile politice exprimate cu argumente credibile a deranjat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e într-adevăr o tragedie... Nu, nu înțelegi. Încerca să-i transmită acest mesaj lui Kobi de câteva zile. L-a sunat la cabinet; s-a dus la Knesset. Dar nu a fost lăsat să se apropie. Și asta îl înnebunea. Strânse și mai tare încheietura lui Maggie. Vă rog, nu vă faceți sânge rău... —Cum vă numiți? —Maggie Costello. —Mesajul lui era urgent, domnișoară Costello. O chestiune de viață și de moarte. Nu doar viața lui sau a lui Kobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Măcar douăzeci și cinci de dolari? — Îmi pare rău. Douăzeci e deja prea mult. — Am o familie. Un fiu și o fiică... —Înțeleg. Pentru că pari un om de treabă, îți fac o favoare. Îți dau douăzeci și cinci de dolari. Mahmud trebuie să fi înnebunit: nu-i iese nimic din afcerea asta. Te face pe tine bogat, în schimb! Își strânseră mâinile. Mahmud se ridică și îi ceru patronului cafenelei o pungă de plastic. Imediat ce o primi, strecură tabla înăuntru, scoase douzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
moartă. —Întoarce-te. Făcu ce i se spusese. Gândurile i-o luară la goană. Un gând, aproape euforic, le întrecu pe toate celelalte. Bun: acum am ocazia să explic totul! Dar altul mult mai sumbru îl prinse din urmă. E înnebunit de durere! Nu va asculta nimic din ce-i spun! Încercă oricum. Negocierea era un reflex, chiar atunci când, descoperi acum, era în joc viața ei. Voiam să văd dacă o pot salva. Ridică pistolul astfel încât să fie îndreptat spre fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de Ahmed Nour, pentru ce Dumnezeu ai făcut asta? — Mă gândeam că ar avea ceva să ne spună. Da, cum ar fi „dispăreți până nu vă omor și pe voi“. Crezi că Akiva Shapira i-a omorât pe părinții mei? Ai înnebunit? Maggie se potoli. Trebui să-și reamintească faptul că Uri se afla sub șocul imediat al celor două grele pierderi. Dar se săturase să umble cu mănuși. Calma stăpânire de sine și controlul erau, poate, la ordinea zilei în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din sărite pe israelieni în timpul discuțiilor de la Camp David din 2000? Toubi se foi în scaun. Nu-i plăcea să ia lecții de la acest bărbat mai tânăr. —Dintre toate, o afirmație a președintelui Arafat a fost cea care i-a înnebunit pe israelieni. A negat că ar fi existat vreodată un templu al evreilor în Ierusalim. Cum ar putea fi acesta Muntele Templului? a spus el. De ce îl numiți Muntele Templului? Nu a fost nici un templu aici. A fost în Nablus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rog. Te duc eu. Nu, nu. Nu e nevoie. Vreau doar să mă întorc la hotelul meu. Dar nu o ascultă. O prinse de cot și o târî după el prin labirintul de străduțe și alei din Ierusalimul Vechi. Am înnebunit, se întreba Maggie în timp ce, pentru a doua oară - în cât să fi fost, o oră? două? -, urma un necunoscut printr-un oraș străin. De data asta însă nu mai era deloc la fel de distrată ca mai înainte. Inima îi bătea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu? Arabii au spus că evreii încercau să submineze temeliile Domului Stâncii, știi, clădirea aia mare cu un dom de aur. Știu, mulțumesc, Uri. —E construită pe locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o parte și ochii lui păruseră să exprime simpatie. Rămase în poziția asta o bună bucată de vreme înainte să spună încet: —Trebuie să facem lucruri abominabile uneori, cu adevărat oribile. Dar le facem pentru o cauză dreaptă. Ceea ce o înnebunea acum, când stătea în părculețul ăsta părăsit, era că aproape ajunsese să fie de acord cu el. Nu era vreo pacifistă, vreun comerciant de bețișoare parfumate sau fasole de Vigna care credea că tot ce înseamnă putere este implicit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
puține mașini pe drum acum: venea Sabatul, îi explică Uri. Ierusalimul era din ce în ce mai ortodox zilele acelea, ceea ce însemna că a conduce de vineri după-amiază până sâmbătă la apus era un sacrilegiu. Alt motiv pentru care locul ăsta putea să te înnebunească. Uri făcu semn unui taxi, vorbind cu șoferul care dădu tare volumul radioului. —OK, Vladimir junior, zise Maggie. Ce se întâmplă? Își luă o mină dramatică după care citi mesajul lui: „Știu ce trebuie să faci“. Uri îi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]