3,412 matches
-
al acestuia timp de 43 de ani. În anul 1925, când s-a retras, după 29 de ani, de la președenție, i s-a acordat titlul de președinte de onoare permanent al Jocurilor Olimpice, pentru opera sa umanitară. A luat parte la întemeierea Ligii de prietenie și Apropiere Franța-România. Locuința sa de la Lausanne (Elveția) a devenit din 1915 sediul Comitetului Internațional Olimpic. “Sportul face parte din patrimoniul oricărui bărbat și al oricărei femei, iar absența acestuia nu poate fi nicicând compensată.” Pierre de
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
care să-i completeze lipsurile. Dacă sub aspectul deprinderilor tehnice lucrurile erau simple, fiecare punând propriile abilități în folosul tuturor (fierarul, dulgherul, constructorul, negustorul, medicul etc. lucrând pentru oricine avea nevoie de ei), nu la fel au stat lucrurile în ceea ce privește întemeierea cetăților, de fiecare dată încercările dovedindu-se inutile; a fost nevoie de intervenția lui Zeus, care le-a trimis oamenilor două virtuți morale dreptatea (diké) și rușinea (aidos) pentru ca aceștia să poată întemeia cetăți și să viețuiască în comun. Locul
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
subiect a aserțiunilor purtătorului autorității ca fiind adevărate. În fapt, analiza lui Bochenski este mai complicată, relevând existența a două tipuri de autoritate: autoritatea epistemică și autoritatea deontică. În mod evident, cele două tipuri de autoritate vor trebui să cunoască întemeieri specifice. Autoritatea epistemică este a știutorului, a aceluia care este competent într-un domeniu; orice propoziție care are girul său are o probabilitate crescută de adevăr. Plecând de la aceste elemente, Bochenski va defini autoritatea epistemică astfel: P (purtătorul, n.n.) este
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
subiectul autorității, n.n.) în domeniul D atunci și numai atunci când probabilitatea fiecărei propoziții care ține de domeniul D, raportată la nivelul său de cunoaștere, crește prin comunicarea acestei propoziții de către P lui S51. În acest context, trebuie analizată și problema întemeierii autorității epistemice, deoarece, până la urmă, subiectul recunoaște autoritatea unui purtător în virtutea încrederii sale în persoana respectivă. Este această încredere pur subiectivă sau se pot aduce probe de o natură sau alta în sprijinul acestei încrederi? Bochenski susține că, deși nu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
subiectul recunoaște autoritatea unui purtător în virtutea încrederii sale în persoana respectivă. Este această încredere pur subiectivă sau se pot aduce probe de o natură sau alta în sprijinul acestei încrederi? Bochenski susține că, deși nu se poate vorbi de o întemeiere total asigurată a încrederii într-un purtător al autorității, acceptarea unei autorități epistemice fără vreo motivare trebuie repudiată din motive morale 52. În consecință, orice autoritate trebuie recunoscută în baza unei justificări de natură intuitivă sau rațională (argumentativă), justificare pe
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
de probabilitate și care descriu o situație de fapt), ci clase de directive (acele configurații ideale care ne spun nu ce este, ci ceea ce trebuie să fie și care transmit o decizie de a se acționa într-un anume fel). Întemeierea autorității deontice se bazează pe două componente: ▪ existența unui obiectiv practic, a unui scop încă nerealizat care se află în viitor și este dorit de subiect 54; ▪ existența unei convingeri: subiectul trebuie să creadă în faptul că executarea respectivelor directive
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
încă nerealizat care se află în viitor și este dorit de subiect 54; ▪ existența unei convingeri: subiectul trebuie să creadă în faptul că executarea respectivelor directive ale purtătorului reprezintă o condiție necesară, indispensabilă pentru atingerea obiectivului 55. Pe baza acestei întemeieri, Bochenski oferă următoarea definiție a autorității deontice: "P (purtătorul, n.n.) este o autoritate deontică pentru S (subiectul, n.n.) în domeniul D atunci și numai atunci când există un scop O de un anume tip, astfel încât: (1) S dorește ca O să fie
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
vertical 59. În funcție de temeiul care o legitimează, autoritatea îmbracă mai multe forme de manifestare, pe care le regăsim și în școală: autoritatea contractului, autoritatea expertului, autoritatea arbitrului, autoritatea modelului și aceea a "regelui". Pentru Olivier Reboul, autoritatea contractului are o întemeiere rațională, beneficiind în același timp de consimțământul ambelor părți. Pedagogul francez nota: Este autoritatea regulii asupra jucătorilor sau aceea a indivizilor sau instituțiilor având de aplicat o convenție. A o încălca ar însemna fraudă, trișaj 60. Presupunând consimțământul ambelor părți
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
îl obligă pe profesor la negocierea regulilor care vor guverna viața clasei, ba, mai mult, el va trebui să facă explicite alte reguli emanate de la instanțe superioare (direcțiune, consiliu de administrație, inspectorat, minister), care ar putea părea elevilor lipsite de întemeiere. Acest exercițiu depersonalizează într-o oarecare măsură relația de autoritate, ceea ce este de dorit în momentul apariției unei situații de încălcare a regulii. Într-o asemenea situație, elevul va trebui pedepsit, ceea ce poate trezi resentimente și poate tensiona relațiile sale
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
referi mai târziu la aceste aspecte care vizează managementul clasei). Autoritatea expertului, ca și în cazul lui Bochenski, este cea a știutorului. Deși, în mod implicit, textul lui Reboul susține ideea că și acest gen de autoritate poate avea o întemeiere, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna strict rațională, ci ține mai degrabă de domeniul convingerii. Iar convingerea se întemeiază pe informațiile pe care le deținem despre categoria profesională căreia îi aparține purtătorul (profesorii au studii superioare, deci sunt competenți), dar și
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
parte, între autoritatea eliberatoare și autoritatea de solidaritate, conceptele lui Lucien Laberthonière nu au prea multă concretețe. În urma analogiilor amintite, am putea să le atribuim trăsături (oarecum) asemănătoare, dar totuși plutim în vag; în textul autorului francez nu există o întemeiere acceptabilă a celor două tipuri de autoritate, după cum nu se analizează nici motivele pentru care elevii recunosc (sau ar trebui să recunoască) autoritatea educatorului. O problemă fără ieșire pare a fi și aceea a elevilor care nu sunt dispuși să
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
statului, ori au fost dăruite de către aceștia. În sfârșit, informațiile scriitorilor străini și români. Pe baza acestor izvoare observăm evoluția stemelor Țării Românești, Moldovei, și Transilvaniei, În timpul cât aceste țari au format state separate, și apoi evoluția stemei României de la Întemeierea statului român unitar, 1859 și 1918, până astăzi. Prima stema a Principatelor Unite Române În timpul lui Al. I. Cuza a fost instituită oficial la 9 februarie 1861. Noua stemă, după venirea principelui Carol I În România a fost aprobată la
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
și hotărâtor însuși nucleul vechii maniere de a filosofa (adică însăși esența tipului clasic de raționalitate). Fenomenologia este, de aceea, una dintre cele mai semnificative repoziționări de concepție, mai ales prin ambiția sa de a deschide un nou orizont de întemeiere pentru teritoriile sale neexplorate și de a oferi o rigurozitate aparte (conformă cu originalitatea metodei sale de cercetare) unei noi terminologii filosofice. Iar redefinirea conștiinței însăși (ca noțiune centrală a noii elaborări) stă în miezul acestui orizont de întemeiere și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de întemeiere pentru teritoriile sale neexplorate și de a oferi o rigurozitate aparte (conformă cu originalitatea metodei sale de cercetare) unei noi terminologii filosofice. Iar redefinirea conștiinței însăși (ca noțiune centrală a noii elaborări) stă în miezul acestui orizont de întemeiere și ghidează orice considerare argumentativă chemată să dea sens unei orientări transcendentaliste care nu abdică de la canonul său călăuzit de exigența descoperirii primelor principii și cauze. Așadar, a face din conștiința reflexivă o referință filosofică secundară înseamnă, în această viziune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
evidență ceea ce mai târziu, cu referire la sistemul său de gândire, avea să fie numit "subiect epistemologic" (diferit de subiectul empiric, individual) și tot aici se sugerează cu claritate care este miza înalt-cognitivă a acestei delimitări terminologice (cea a unei întemeieri filosofice riguroase a posibilității oricărei științe în esență obiectivă, deci atașabilă doar la o instanță investigatoare investită în egală măsură cu obiectivitate). Revenind la argumentul dualismului, el ajunge în fond să se lovească de o distincție fundamentală care definește în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
deturul necesar unei corecte distanțări de fenomenalitatea realului aprehendat. În sfârșit, ea se implică în procedura corectei încununări a unei opere, care presupune încredere în toate demersurile ce au conlucrat la realizarea ei, adică o stabilitate cu ecou reflexiv, o întemeiere solidă în toți afluenții aptitudinali atașați trunchiului comportamentului științific. În concluzie, tot ce este de ordinul conduitei epistemice implică o reflexivitate subiacentă, susținătoare, complementară, iar adevăratul salt în cunoaștere este determinat de autentica schimbare interioară pe care o patronează conștiința
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ar semăna cu o curgere lină și imperturbabilă, cu o progresie liniară, lipsită de modulația unei confruntări creatoare cu profunzimile încărcate de mister ale necunoscutului. În această confruntare este nevoie mai mult ca oriunde de conștiință de sine, de solida întemeiere atitudinală într-o subiectivitate atent veghetoare. Iar adevărul devine determinare finalistă a unei ordini care poate epuiza o dată cu el idealul unei aproximări noematice satisfăcătoare a realului (Vianu afirma că "în actul unei cuprinderi adecvate, adevărul își ajunge însă sieși, încât
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pragmatic fără a risca suspendarea lui într-un spațiu al valorii constrângătoare, fără a prelua morga solemnă a imperativelor categorice care definesc raționalitatea axiologică. Așa devine posibilă, cu înaltă investitură și cu veșmânt spiritualizat, legitimarea reperelor principale ale proiectului existențial, întemeierea în solide concepte ale administrării dianoetice a acestor jaloane esențiale, care ajung în final să dea o culoare responsabilă și avizată tuturor actelor din raza unui parcurs individual. Comuna exercitare pragmatică nu este despărțită de rigorile interiorității etice, iar aceasta
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poate fi supravegheat decât tot în conformitate cu determinări raționale sintetice care combină cunoașterea propriilor posibilități de execuție cu exigențele proiectului unei opere. Și împărtășit și rezervat unei intimități auto-protective, detaliul tehnic legat de maniera de manifestare artistică a unui autor primește întemeierea reflexivă și o pune în slujba conturării unui profil spiritual. Vianu afirma că "stricta individualitate a formei artistice și absoluta originalitate a personalității care se întrevede prin ea sunt fapte cunoscute și adeseori puse în lumină"78. Indicând drumul pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în uitare (sau oricum să sufere o corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a luat locul înțeleptelor replieri pe propria experiență luată global și pe fragmentele acesteia luate separat. Fenomenologia a venit în întâmpinarea acestei tendințe și, urmărind întemeierea filosofiei "ca știință riguroasă" (Husserl), a clamat obiectivitate și exactitate analitică în orice context de înțelegere în care apare problema conștiinței. Pentru a reveni la statutul impus de definițiile clasice și pentru a recupera sensuri încă actuale pe care le
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a nucleului dur al tradiției. Această relegare de tot ce era fundamental în mesajul cultural originar face posibilă continuitatea de-a lungul veacurilor și face din reperul umanismului actual un vector emergent către un viitor deopotrivă încărcat de sensurile unei întemeieri acoperitoare și deschis către perspectiva salutară a unei reformări autentice. Bibliografie Adorno Theodor, Negative Dialectics, Seabury Press, New York, 1973. de Aquino Thoma, Summa Theologiae, ed. Științifică, București, 2000. Arendt Hannah, Between Past and Future, Viking Press, New York, 1961. Arendt H.
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ocazii, în cartea mea despre Kiekergaard și în comentarea filosofiei religiei, și anume că creștinismul începuturilor nu a fost deloc un marș funebru, ci un marș triumfal, întrucît sufletul era cu totul plin de așteptarea apropiatei reveniri a lui Hristos întemeiere propriu zisă a "împărăției cerurilor". Fiind că, în contrast cu această așteptare vie, orice altceva trebuia să pălească, toate celelalte interese și obligații trebuiau să dispară suferința nu se poate să fi fost predominantă, așa cum crede Kiekergaard. În fața mărețelor imagini în care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
PLÂNSUL: Plânsul sau râsul nu sunt simple- reacții naturale și necontrolate ale omului la solicitările de ordin psihologic venind din mediul exterior.Ele au o întemeiere culturală și fac parte din codurile paralingvistice de comunicare și de expresivitate umană. În general, plânsul constituie semnul durerii, al jalei și al disperării. Dar există și lacrimi ale bucuriei, de ușurare și de limpezire a minții și a sufletului
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
le importă. După spusele lui Plinius, abia spre anul 600 înainte de Hristos romanii au început să aprecieze vinul și, în consecință, s-au ocupat în mod deosebit de cultivarea viței de vie. De asemenea, această dată a marcat în istorie momentul întemeierii Massaliei (Marsiliei) de către foceeni. Veniți din Foceea, o veche colonie greacă din Asia Mică, foceenii au plantat primele vii cultivate în Galia celtică. Pentru gali vinul era parte integrantă a alimentației. În regiunile unde vița de vie era cultivată, sâmburii
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și la modelele generale cu ajutorul cărora ne înțelegem viața; însă aceasta diferă de ceea ce se întâmplă cu adevărat. Aduce puțin cu o nuntă. Ritualul nunții este același și pare inevitabil: cuplul fericit, ceremonia de la biserică, momentul oferirii banilor și al întemeierii unui cămin. Totul are loc așa cum trebuie și chiar ai fotografii să o dovedești. Însă, pe urmă, fiecare relație este diferită, fiecare cuplu este căsătorit într-o manieră diferită și personală. Se poate spune că în anii '80 comunismul a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]