2,517 matches
-
veche, adusă de acasă, sunt semnele identității mitice) corespunde teoriei eliadești despre sacrul camuflat (în cenușiu, vechi etc.), teorie care, după cum recunoaște Eliade, își are rădăcinile "în teoria mea despre "irecognoscibilitatea miracolului" - sau, în general, în credința mea, că, după întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ivan, în care e vorba despre o moarte asupra căreia există "evidențe mutual contradictorii". Mircea Eliade repeta formula cu satisfacție, remarcând că, în fond, nu se știa dacă personajul - un elev TR în război - a murit sau nu"851). Fiecare întrupare/camuflare a Spiritului - "Spiritul Suprem, capturat, închis de Materie, orbit, alienat, ignorându-și propria lui identitate"852 din miturile gnostice și din concepțiile indiene - în Materia reprezentată de Ivan, de doctorul Procopie sau de Arhip corespunde unei treceri a lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
umbră./ Învoaltă minunea lor sumbră// Să crească sub stea năzdrăvană./ Lumină sunt, inimă, rană6". Ceea ce se deschide nu dă nimic de văzut în ascunsul originar al ascunderii; nu se întrevede - nu ia trup - decât minunea devenirii, frumusețea ne-spusă a întrupării poetale: "o priveliște de noapte/ negrăită 7". Nu e acesta posibilul întredeschiderii, cel care - fără să se arate - arată spre ceea ce va fi? "Puterile păsărești au arătat în triunghiuri/ spre ținte luminoase 8"; ceea ce e arătat nu e văzut; nicio
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
forme existențiale posibile sau potențe ale increatului desfășurate în marea țesătură a undei creatoare, șir de forme în peregrinarea lor ascensională spre lumina ființei. Imaginea- undă se desprinde astfel "din apele eterne" pentru a-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere a tot ce ființează și apare în ființă, fiind totodată o ieșire din nemurire, asumarea condiției prin care creatul se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu lăsa să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De freamăte ridică, se mparte-n ramuri, crește.../ Încet, încet
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se destramă, făcând să se întrevadă un adânc nebănuit, o altă lumină: "mișcă-n ape flăcări, ca paseri lungi de foc" (Priveliști, XIX)3. O imagine de trecere, tranzitând de la înfățișarea mundană a naturii reprezentate poetic înspre forma inaparentă a întrupării poetale 4. Aici reflectarea luminii soarelui la asfințit în apa mării ("un soare blond și luciu s-a înecat în mare") nu e doar oglindire într-un mediu în care manifestarea devine vizibilă (așa cum lumina trecută "prin poarta înserării" pătrunde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce pare ocultat, pus în absență ontologică, transpare nu prin sine, ci prin filtrul luminii care îl pune în evidență. Nu e non-manifestatul absolut, nevăzutul inaccesibil; ceea ce începe să semnifice se arată - ca începutul însuși al semnificării - doar în posibilitatea întrupării sale luminoase, a iradierii sale diafane. Diafanitate care deschide imaginii "un câmp de interactivitate (o "interfață", s-ar spune în zilele noastre) care posedă, în afara calităților de strălucire a diafanului (captare a luminii, transluciditate sau claritas, receptacol și transmițător de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înțeles: "de-a lungul vremii" (și al răstimpului rostirii poetice) o "palidă lumină" în a cărei transparență se developează priveliștea de neprivit a veșnicului reînceput. Departele - un peisaj evacuat În Preludiu 17 vizibilul și rostibilul participă la lucrarea comună a întrupării semnificabilului, dar în momente diferite ale apariției fenomenale. Manifestarea primară aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o reflectare a luminii. În paharul interpus între privire și oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aripi înfiorate de spațiu, sunt cuvintele. O punte între materie și spirit, între lume și idei. Trepte ale abstracțiunii"12. Nu e acesta tocmai spațiul transparent al poemului, adâncul său mineral sau stofa sa aeriană unde se ivesc imaginile, aceste întrupări diafane ale semnificabilului, locul în care apare "corpul misterios al Poeziei"?13 Khôra sau ovalul inimii După Platon, există trei genuri: ceea ce devine, lumea devenirii sau a còpiilor perceptibile (sensibilul); modelul după a cărui asemănare ceea ce devine se naște, forma
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reciproca oglindire - coprezență reflectată - a ceea ce prevestește semnificarea într-un semn de prezență și preînțelegerea saturată intuitiv; pe de altă parte, situarea intuiției într-un înainte de vedere îi dezvăluie locul privilegiat al revelatului, între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol, al răsfrângerii în sine a golului care nu are ce arăta decât vacuitatea plăsmuirii, sensul invers al dizolvării. Dar ce sens poate avea această frângere pe dos, răsfrângerea unui gol care se arată drept
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a proiectului de glorificare a monarhiei: de la grădinile desenate de Le Nôtre pînă la decorația interioară de o bogăție fără seamăn (Le Brun), totul este conceput pentru a slăvi pe Regele-Soare. Versailles, devenit reședință regală către 1700, este o adevărată întrupare a esteticii clasice, o capodoperă de maiestate, de simetrie, de echilibru, organizată în jurul camerei regelui. Serbările care au loc aici și care îi solicită pe muzicieni (Lulli), pe tragedieni sau pe autorii de comedii (Molière) sînt exact pe măsura acestei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
omul trebuie să simtă prezența lui Dumnezeu, ca o chemare la o înfăptuire reușită. Munca, rugăciunea și lauda ar trebui să facă parte din preocupările zilnice. Datoria morală de a condamna nedreptatea, exploatarea, setea de bani (pentru Francisc, aceștia sunt întruparea păcatului) sunt obiective de misionariat, printre altele. În programul de viață franciscană, predica ocupă un loc deosebit, ea este intim legată de sărăcie, de Evanghelie și misionariat. Fratele franciscan preferă exhortația, pentru a se adresa direct inimii, în stilul, fratelui
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Sfântul a precizat că Îl recunoaște pe Fiul lui Dumnezeu în toate, în Cuvânt și în Sacramente, în cele cerești ca și în cele pământești. Doar Isus Cristos este unicul limbaj prin care Dumnezeu comunică cu oamenii, doar El este întruparea „Cuvântului Tatălui”. Sfântul de la Porțiuncula a avut certitudinea că „în lumea aceasta noi nu vedem nimic sensibil din Cel Preaînalt, în afară de Preasfântul Trup și Sânge și de numele și cuvintele prin care am fost creați” (în Scrisoarea către clerici). Dumnezeu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
expunerea „Bucuria perfectă și adevărată”. Îndemnul care răzbate dintr-un psalm de Crăciun, îl regăsim și în psalmii din Vinerea Mare: „Lepădați-vă de voi înșivă, păstrați crucea cea sfântă și perseverați până la sfârșit în legea sa”. Pentru Francisc, Crăciunul, adică întruparea lui Isus, este „sărbătoarea sărbătorilor”, când întreaga creație „tresaltă de bucurie”. Pruncul cel fără de patrie, care a suferit pentru noi a și început pătimirea; într-o lume dezbinată omul este chemat să primească prin Cristos Cuvântul cel sfânt și să
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și credincioși, prin modul său de a fi. A fost marcat pentru totdeauna de spiritul Bisericii Catolice, încă din perioada studiilor la Roma (1906-1911), spirit pe care l-a promovat trăindu-l toată viața, prin cuvânt și faptă. El era întruparea idealului de preot catolic: cinstit, corect, conștiincios, disponibil, echilibrat, și întotdeauna în armonie cu Biserica. Față de alte opinii era deschis și binevoitor, ca orice om de dialog autentic. A murit cu demnitate, neclintit de torturile și înjosirile bestiale ale călăilor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
porunci ca niște stăpâni celor încredințați vouă, ci făcându-vă modele pentru turmă”. (Scrisoarea I a Sf. Apostol Petru) Cu smerenie și mare prețuire, din perspectiva omului de la catedră, Preotul reprezintă un model de conduită și un exemplu viu de întrupare al valorilor, pe care El le propovăduiește în comunitate. Modelul de viață ales de preot este însuși Isus Cristos, ca răspuns la îndemnul „Mergeți în lumea întreagă și predicați Evanghelia la toată făptura!” (Mc. 16,15). La 29 Iunie, în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de copii, tineri și credincioși, să ne întoarcem acolo, unde EL, PREOTUL, sfințește locul, iar forța generozității și a credinței învinge orice dificultate. Să ni-l reamintim pe părintele Ioan Baltheiser. Pentru cei care l-au cunoscut, Părintele era o întrupare a păstorului desăvârșit; pentru unii dintre noi părintele Iancu (cum i se spunea) a însemnat enorm. EL, PĂRINTELE, era convins că omul își află adevărul său și își realizează destinul, numai dacă se apropie de prototipul său, CUVÂNTUL ÎNTRUPAT. O
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
case de lemn seculare, salvate printr-un capriciu al istoriei, cu toate că locuitorii lor nu ținuseră la asta cu orice chip. Deja nu mai spuneam nimic. Ascultam doar poveștile mustind de nostalgia după dictator. Puterea trebuie să se reveleze printr-o întrupare concretă și, atunci când capătă deja o figură reală, trece dincolo de bine și de rău. Toți suntem copii orfani ai vreunui împărat sau dictator.“), e câteodată mai important decât faptul că un mare romancier american scrie, utilizându-și imaginația cea premiată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
încântat cândva de posibilitatea de a se răzbuna cumplit pentru faptul că a fost deposedat de foc, el își arată în noua epocă puterile malefice și se identifică cu însuși Satan, dornic mereu să-l răstoarne pe cel de sus. Întrupare a răului, personajul îi propune lui Prometeu să împartă lumea și să o stăpânească împreună : Să ne unim !... Elanul, progresul, tot ce-i bun,/ Îți vor rămâne ție... Cu raze te-ncunun !.../ Ia-ți tu lumina toată, dă-mi umbra, partea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 78), interpreta analizează toate lucrările dramaturgului în funcție de gradul de evoluție al eroilor. La un prim nivel s-ar situa Aiax și Filoctet, cu protagoniști care propun modelul eroismului în luptă (p. 46). Încă din poemele homerice, Aiax apare ca întrupare a forței încrezătoare doar în sine, trufia făcându-l să se dispenseze de ajutorul divin în bătălii. Spre deosebire de Ahile, înzestrat cu talent artistic și cunoaștere de sine, fiul lui Telamon rămâne limitat, căci se distinge doar prin obstinația de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe soldatul erou american victorioși de această dată, manifestînd astfel simptomul incapacității de a accepta înfrîngerea. Ele mai oferă o compensare simbolică a pierderii, rușinii și culpabilității, prezentînd Statele Unite ca "forță a binelui", victorioasă, în vreme ce dușmanii săi comuniști apar ca întrupări ale "forțelor răului" care în această versiune suferă o binemeritată înfrîngere. În aceste fantezii cinematografice, numai "dușmanul" întreprinde acțiuni reprobabile, în vreme ce americanii apar ca virtuoși și plini de eroism. Însumate, filmele despre "întoarcerea în Vietnam" sînt o reacție defensivă și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
coeziune. În fond, "individualitatea" lui Maverick este în acord cu coeziunea de grup și deosebit de utilă în scopuri militare. Ca urmare, Top Gun utilizează imagistica culturală dominantă a deceniilor anterioare pentru a prezenta o sinteză culturală a prezentului ca o întrupare a tot ceea ce a fost bun în trecut: toate semnificațiile opuse simbolurilor culturale dominante sînt eliminate, pentru ca acestea din urmă să pună în valoare prezentul conservator ca pe cea mai bună dintre lumile posibile. Ca urmare, în vreme ce filmele lui Robert
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
americane pentru a determina Irakul să părăsească Kuweitul. Această campanie implica crearea unei imagini crunte atît irakienilor văzuți în postura demonică de "violatori ai granițelor Kuweitului", cît și lui Saddam Hussein văzut ca un "al doilea Hitler" și ca o întrupare a răului 6. Această campanie a avut drept sursă de inspirație o campanie britanică purtată în timpul Primului Război Mondial și repetată de Statele Unite cînd au intrat în război, campanie ce insista asupra ideii de "violarea granițelor Belgiei" și care îi înfățișa pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]