5,591 matches
-
Și dorul spre cer se petrece... Uneori ți se pare că drumul E greu, plini de spini ce rănesc Dar Domnul te poartă pe brațe Și-ți spune mereu: te iubesc! Îți mulțumesc că veșnic m-ai iubit! Când mă învăluie sublimă atâta fericire Și inima tresaltă la sfânta Ta iubire M-aplec în fața Ta cu-adâncă reverență Căci ce-i mai minunat ca sfânta Ta prezență... Încep să cânte tainic pe strunele iubirii Atâtea doruri strânse în cupa regăsirii Și
OMAGIU DIVIN 19 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381970_a_383299]
-
care se cerea grabnic a fi rasă și împrospătată după un somn agitat. Un vis rău îl tulburase... glasuri cunoscute îi șoptiseră vorbe de despărțire, brațe calde îl cuprinseseră pentru ultima dată... mirosul de busuioc și de mentă ce-l învăluise îi părea că dăinuia și-acum în preajmă... Se pomenise cu fața scăldată-n lacrimi de foc... Le ștersese, vrând să-și ascundă de-ai lui ochii înroșiți. În trecere spre baie, își zărise tatăl așezat la colț de masă
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
al îngemănărilor noastre . Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite . Păcatul se lăsase ademenit de promisiunile unei chemări ancestrale și înverzit de frunzele sub care ne protejam se desfăta savurând din plăcerile viului despletit în
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
și a spus că sunt sportiv și de aceea nu beau, și m-au lăsat în pace. Însă pe mine mă cuprindea greață privindu-i și ascultandu-le conversația. Ieșeam uneori afară și priveam în noapte stradă pustie, casele unele învăluite în întuneric, altele luminate și mă gândeam cum a putut decade tatăl meu atât de jos oare doar la atât se rezumă aspirațiile sale în viață? După un timp am plecat amândoi spre casă, el era beat clatinandu-se pe lângă
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
de pe muntele fericirilor, aplicând tot ce Iisus din Nazaret ne-a învățat acolo, dar din păcate avem puțin timp.“ Ionuț eu am trăit ceea ce tu ai probat la îndemnul prietenei tale, și știu ce înseamnă că întunericul spiritual să te învăluie, cunosc consecințele umblării pe asemenea căi ce sunt remușcări, durere, boala iar din punct de vedere omenesc ajungi să-ți pierzi bunul simț și orice reper moral în viață. Așa că pe mine nu mă interesează să fiu versat ca să o
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
și am savurat acel moment, vrând să păstrez cât mai mult prezentul. O toropeală plăcută m-a cuprins și parcă aveam impresia că mă aflu pe o plajă superbă, cu marea cântându-mi la picioare. Ceva magic și fantomatic mă învăluia. Am rămas astfel, un timp. La un moment dat, am auzit ca prin vis, cum cheia se învârte în broască și cineva pătrunde în casă. M-am cutremurat și am deschis ochii. Pași măsurați, egali, hotărâți, inspectau fiecare încăpere. Cine
LOGODNICUL MEU, FRED (VI) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382057_a_383386]
-
plină de dorință și pasiune învingând mentalul tânărului: „Și parcă fără voia lor trupurile li se-ngemănară. La început bărbatul îi simți corpul rece ce părea lipsit de fiorul vieții și buzele de gheață, apoi un val de căldură îl învălui și în locul ochilor ei văzu doi tăciuni aprinși. Surprins și speriat, încercă să se desprindă, dar pădurea și cerul se rotiră în jurul său.” Romanul te captivează, stârnindu-ți dorința arzătoare de a afla răspunsul întrebărilor. Cine este tânăra, care este
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
are o anumită menire! - se lipi ea de trupul feciorului îmbrățișându-l. Fermecat de fecioară, acesta slăbi mânerul paloșului și fără să-și dea seama, buzele lor se contopiră. - Tu nu ești ființă umană! - rosti el în șoaptă. M-ai învăluit cu vraja ta... - Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi. Dar nici tu nu ești om decât pe jumătate!” Palpitant pentru cititor este dezvăluirea făcută de tânăra, care te va ține în suspans pe întreg parcursul
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
nu mai putin terifiante, ale unui mediu eroic și sângeros, demonstrează, încă o dată, virtuțile de scriitor talentat. Plurivalența aptitudinilor artistice fac din autorul romanului “Urmașul lui Dracula”, scriitorul Ion Nălbitoru, un spirit creator neliniștit și scormonitor, pasional și meditativ totodată, învăluit de energiile creative, orientându-le cu precădere spre teritoriile fabulației istorice și ale alegoriei populate de simbolurile arhetipale ale ficțiunii, tipologiilor autohtone, profane și creștine. Nu e de mirare că teleportarea poveștii cu vampiri pe domeniile tematice revigorante ale adolescenței
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
inimile și gândurile. Se cântă Prohodul. Îngerii triști cântă cu noi! Clopotul bate. Pe cer trec nori alungați de vânt. Păsări tresar din somn speriate. Printre unde sonore și foșnet de aripi, lumânările noastre, unite într-o singură lumină mare. Învăluiți în propria lor lumină, Îngerii se află printre noi! Înconjurăm biserica împreună cu preoții, purtători ai sfântului Epitaf - pânza catifelată cu înmormântarea lui Hristos pictată. Ne oprim de patru ori și ne hrănim sufletele cu rugile lor. Trecem pe sub Epitaf... Îngerii
VINEREA MARE A PATIMILOR LUI HRISTOS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380340_a_381669]
-
înserat. Să fiu din nou copilul fără minte Râzând cu soarele în ochi și-n suflet, Să-mi las pe drum aducerile aminte, S-o pot lua pe urmă de la capăt. Mama s-aud chemând la asfințit, Când valea e învăluită în mistere Iar pe dealuri răsună glasuri răzlețit, Aduse unduios de blânda adiere. La pieptul mamei să-mi miroase a vară, A mere, a sărbători și-a fân cosit, Și adăpost să-mi dea când plouă afară, Iar mâna-i
TĂRÂM PIERDUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380373_a_381702]
-
liniștit la suprafață ca oglinda de cristal cât privești în el învață ce te-a atins în primul val . substraturi învolburate sunt îngropate mai adânc iluzii, visuri și păcate sunt un întreg tumult sufletul meu e limpede precum e cerul învăluindu-te când îi treci pragul în senin, dac-ai avut curajul . sufletul meu e ca o apă atât cât bei din el îți potolește setea... Citește mai mult sufletul meu e adâncprecum o apăsă nu te avânți prea mult în
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
putut-o face, oricât de mult l-ar fi iubit. Pe copii îi iubea mai mult, și el știa asta. Dar înțelegea, iubirea lor era mai presus de orice, dar nu mai presus de copiii ei. Ochii lui o mângâiau învăluind-o într-o dragoste profundă, palpabilă. Se simțea absorbită de privirea și de ființa lui. Deodată își aminti momentul când au făcut dragoste. Era pe malul unei ape, într-un decor minunat, ca o pictură fantastică. Al unirse corpurile lor
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
treaptă superioară a devenirii și durabilității. Și iată ce ne mărturisește : „dezlegându-mi sensurile /Iubirii carnale/ prinse matinal în cenușa amintirilor - /Pasăre Pheonix / ninsă de puberi de/ stea...” „cutreier lumea, /îmbrăcat în alb - /Prorooc al Dragostei - /iluzie dulce,/ în mângâieri învăluite de săruturi,/printre răsfățuri, /șoapte, / atingeri visate,/mă cufund în apa privirii unei / Femei /fără de maluri,/ regăsindu-mi,/ într-un târziu, /umbra îmbrățișată/cu o jumătate de inimă de/ Femeie / necunoscută...” În momentele de meditație și nostalgie, de măcinare interioară
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ascunde, care a devenit la ea o a doua natură și îți dă acest sentiment plenar de care vorbeam, uneori simplu, prin simplul ei farmec, care nu vezi cum poate dispărea, alteori, cum am mai spus, prin arta de a învălui. Spune-i unui bărbat cât e de inteligent, cât de bine îi vine costumul, cum nu seamănă el cu nimeni altul, și dacă nimerești peste unul care tocmai vrea să se însoare, gata, nu rezistă, în timp ce o fmeie e mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
doboraî irezistibil și ne-am scufunda euforic, ca și când am fi drogați (și nu ne este oare somnul minunatul drog pe care natura l-a dăruit încă de la începuturi ființei monocelulare din care am devenit apoi conștiințe?) Bucuria unei împliniri ne învăluie sufletul și îl apără de groaza morții.” 28. „Nici o femeie nu e în mod absolut frumoasă sau urâtă până n-o cunoști.” 29. „Ca să poți ierta pe cineva, trebuie să ai pe cine, să fie alt om, care să nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Acasa > Literatura > Proza > DULCEAȚĂ DE TRANDAFIRI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DULCEAȚĂ DE TRANDAFIRI Când vântul scărmăna neliniștit tufele înflorite, parfumul trandafirilor învăluia terasa pe care era fixat balansoarul. Umăr lângă umăr, legănându-se ca în copilărie, cele două tinere găseau că acela era cel mai bun loc în care să își împărtășească secretele una alteia. Lavinia, fiică de colonel, crescută în normele
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
un zbucium interior, cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare... Și uite așa, într-o clipă de solitudine interioară, meditând la timpul ce-a trecut că un ”hoinar” pe lângă mine ... aud o bătaie în ușă. Cu inima tresărind, cu
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
Acasa > Versuri > Farmec > NATURĂ ȘI IUBIRE Autor: Ada Segal Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului LEBĂDA Albă ca o orhidee, Învăluită-n șal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie ca o perlă, Grațioasă ca zefirul, Catifelată, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasa Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub salcia plângătoare
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
un zbucium interior, cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin. Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare... Citește mai mult VALENTINA BECART (Pașcani / Iași) - PREMIUL ÎI la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea ESEUAmurg și melancolieAșa, într-un amurg, când soarele coboară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
un zbucium interior,cauți cu încăpățânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul și tragicul destin.Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpura, în flăcările-i mistuitoare...... XIX. MARIA POSTU (BUCUREȘTI) - PREMIUL ÎI LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR", EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA ESEU, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2089 din 19 septembrie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Care trage tot la fund... Să mă rotesc în val de ape Secretul mării să-l pătrund... Îngeri, demoni și iluzii... Adunate-n palma vieții... Le voi lăsa să zboare-n noapte În căutarea tinereții... Voi izbucni apoi din valuri Învăluită-n spumă... Și voi zbura spre înălțimi Să-mi fac din nori cunună... Stele, raze, curcubee... Să strâng într-un clondir.... Să servesc la "cina vieții" Al agoniei elixir..... Va arde totul împrejur, Ca lava în vulcan.... Și se va
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Ion C. ȘTEFAN ”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoare de lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos. Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și de certă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
rară expresivitate: „Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea ... Citește mai mult Ion C. ȘTEFAN”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoarede lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos.Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și de certă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările mi-au cântat a iubire
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]