2,353 matches
-
hotar iar Vasile pe cealaltă. Strigau continuu dar Dondonel nu răspundea, de frică să nu fie pedepsit. Negăsindu-l, au renunțat. Deși supărat, stăpânul casei i-a dat lui Dondică simbria pentru o zi de muncă, zicând: -Te plătesc pentru că învoiala se încheie între doi oameni care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum în colo această gospodărie s-o ocolești. -Mulțumesc frumos, gospodare, iar pentru necazul pe care vi l-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am mai încetinit, știam că nu s-a dat curentul înapoi, iar dacă suntem șmecheri, putem ajunge la locurile noastre înainte să ia sfârșit cântarea, intrând și noi în cor cu ceilalți, de parcă nici n-am fi plecat de-acolo. Învoiala De cum s-a terminat pauza mare, știam c-am încurcat-o, câștigasem aproape toți banii lui Lupu și-ailor lui, deși la început nici n-am vrut să joc cu ei, că știam că trișează, dădeau cu o monedă ciocănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
rai, să dea lui Agramant și oamenilor săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în acea vale. Aceasta, cu scopul de a-l scoate pe Rogero din izolarea sa și stratagema a reușit. Rogero a venit să se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca urmare a acestei tocmeli, nu numai că scăpau de un dosar incomod și de nota proastă de a-l trece la ,,A.N.’’, ci chiar se alegeau cu aprecieri din partea superiorilor pentru rezolvarea lui. Inculpatul se supusese. Căzuse la învoială. Însă, în penitenciar, povestise pățania. Iar printre cei care îl ascultaseră se găsea și cel ce sta acum în fața noastră. El ieșise la raport, ceruse să se autodenunțe și declarase în scris că era autorul real al spargerii cu pricina
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
față de bărbat. 4. Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. 5. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. 6. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință, nu fac din el o poruncă. 7. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
și îi dădu de veste că era dispus acum să-i cumpere casa la prețul pe care i-l ceruse mai demult. Zâmbind la rându-i politicos, Stelian îi răspunse că, din păcate, nu mai puteau să ajungă la nici o învoială în această privință. Cum așa, de ce nu?! se miră basarabeanul, făcând ochii mari. V-ați înțeles cu altcineva?... Nu e corect!... Eu am vorbit mai întâi cu dumneavoastră, știți bine!... Stelian clătină din cap și-i spuse că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe un fel de erou național. De ce râzi, ginere?! se miră țăranul. Ce e de râs?!... Nimic. Mă gândeam, așa... Ia lasă, ginere, nu te mai gândi!... Socrul și ginerele se mai ciorovăiră vreun ceas, fără să ajungă la nici o învoială, după care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o expresie dezolată. - Dacă faci asta, ai să mă obligi să vorbesc de rolul pe care l-a jucat mama ta În toată povestea asta... Fiica lui Jeanne tresări violent, inima Îi bătu mai tare. - Explică-te! - Să cădem la Învoială: vii cu mine la bordul vasului, eu Îți explic totul, dar În schimb mă lași să fug. TÎnăra femeie se forță să-și stăpînească emoțiile care o asaltau și, ridicîndu-și arma, Îl ochi. - Nici vorbă! Treci În fața mea, Înaintează! Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe drumul bun, că lucrurile au început să meargă bine pentru ea! Cristina este sănătoasă, cu tenul ei luminos și strălucitor, părul alb de blond precum lumina de cristal a Abadianiei. Dar Cristina este încă în cărucior. Spiritism, bioenergie sau învoiala cu divinitatea Joao este un puternic sintetizator și catalizator energetic. El concentrează energiile sutelor de medii care stau în meditație și rugăciune în camerele de curenți, în scopul de a amplifica sau crește acele energii subtile necesare pentru efectuarea operațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și totuși Întristată de o durere adâncă. Antilia se răsuci spre Dante, dar Veniero fu cel care vorbi. Glasul Îi era calm, lipsit de resentimente. Își strângea umărul rănit, tamponând sângele cu mâna. Era nespus de palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de o durere adâncă. Antilia se răsuci spre Dante, dar Veniero fu cel care vorbi. Glasul Îi era calm, lipsit de resentimente. Își strângea umărul rănit, tamponând sângele cu mâna. Era nespus de palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo, e nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad. — Ia-l. E al dumitale, dacă accepți Învoiala. Te va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe care mi-o propui? zise priorul după o clipă de tăcere, fluturând foile pe care le strângea În pumn. Fiindcă Înțelegi durerea. Nu te vei năpusti asupra cuiva pe care l-ai Învins, murmură venețianul, după care se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Bonifaciu. — Un răgaz de o oră În schimbul a ceea ce știi, zise Într-un târziu. Veniero Încuviință Încet. Pentru o clipă, mâna lui se Întinse către hartă ca pentru a o apuca, Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă, dacă păstrezi harta, vei lăsa deschise gurile iadului. Inteligența dumitale știe asta, zise el, după care scrise un număr, cu un deget Înmuiat În propriul sânge. Dante strânse pergamentul În pumn. Acum, nimeni și nimic nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au apropiat două voci care-mi mai sună și acum în urechi, una întreba de ce casa aceea era păzită și dacă "ușa nu trebuie spartă, domnule locotenent", cealaltă răspundea scurt: "Nu", apoi după o clipă, adăugă că ajunseseră la o învoială, că orașul se învoise să primească o garnizoană de douăzeci de oameni dar numai cu condiția să-și așeze tabăra în afara zidurilor și să respecte obiceiurile locului. Soldatul a râs, "i-am pus cu botul pe labe", dar ofițerul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui și de la chicotelile de acolo a căror țintă mi se părea, din ce În ce mai mult și mai dureros, că deveneam chiar eu.) —Emily, termină, te rog. Em decapitează pliculețele de zahăr și le varsă peste tot pe masă. Cădem la o Învoială: poate să facă un munte de zahăr pe care să poată schia brelocul ei cu Minnie Mouse, dar numai dacă-și mănâncă porția de quiche și trei păstăi de fasole verde. Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mândru Tot la dragoste se pleacă. Unde dragostea domnește Ia greșelele-n mimic, Căci prin certele omenimii E ca ramul de finic. Știu eu dacă ții la mine? Dacă tu nu mă înșeli? Căci pe buze-s scrise numai A iubirei învoieli. Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei - Orcum simtă-o bărbatul, Îndoită-i la femei. Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblînzit. Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. Ah, mai bine să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici o ființă omenească, deci nici Sfânta Tereza și nici Sfântul Francisc de Asisi, nu a putut evita consecințele acestei reguli fatale. În ciuda rigorii sale, această dogmă guvernează lumea elegantă tot așa cum conduce și universul catolic. Răul știe să afle calea Învoielilor, binele urmează un drum drept. Pornind de la această lege eternă, vom formula o axiomă confirmată de toate dicționarele referitoare la cazurile de conștiință: XIX Binele nu are decât o față, răul, o mie. Rezultă că viața elegantă are păcatele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rezista doar câteva săptămâni; s-a spus chiar că izbutiseră să-l omoare pe seniorul din Córdoba care conducea expediția împotriva lor. Dar, nici acolo, rezistența nu putea să țină la nesfârșit. Sătenii s-au văzut nevoiți să cadă la învoială: câteva sute de familii au căpătat dreptul de a pleca și au venit să se instaleze la Fès; câteva persoane s-au refugiat în munți, jurându-se că nimeni nu le va da de urmă; toți ceilalți au primit botezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu apă sau un vas cu apă caldă, acelea pot fi fericite. Cărei categorii îi aparține sora ta? Turbam: — Nu ți se pare scandalos că o fetiță de treisprezece ani trebuie dată ca răsplată unui negustor bătrân la încheierea unei învoieli? — La vârsta mea, doar naivitatea mai izbutește să mă scandalizeze. M-am întors spre maică-mea, arțăgos: — Și tu crezi că individul ăsta are dreptul să stoarcă bani de la musulmani, să-și ia o sută de neveste în loc de patru, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
M-am săturat de obsesii. Firește, n-am să te abandonez aici, înconjurată de dușmani. Te voi duce la ai tăi ca să-i poți avertiza, dar acolo drumurile noastre se vor despărți. Nu eram sigur că ajunsesem la o bună învoială și nici că voi avea curajul s-o respect. Măcar credeam că-mi fixasem limitele aventurii în care mă lăsasem târât. Cât despre Nur, mi s-a părut strălucitoare. Puțin îi păsa de reticențele mele, atâta timp cât nu se așezau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a oferit o însemnată răscumpărare pentru a fi cruțată; a venit apoi la rând Florența, unde izbucnise ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe 25 martie 1527, viceregele de la Neapole, Charles de Lannoy, a sosit la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lume unde nimic nu se dă degeaba. Ai auzit probabil de butada lui Alan Guth: Se spune că nu există lucruri ca un prânz gratis. Universul este ultimul prânz gratis. Nu-ți amintesc Întâmplător această glumă - dacă vom cădea la Învoială, o să Înțelegi la timpul potrivit la ce mă refer. Momentan, fii, te rog, de acord că, Într-o formă sau alta, totul se plătește: cu bani, cu suferință, cu felurite privațiuni - după caz. Va trebui, așadar, să suporți Întreaga istorisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu furtuna. Pe unde trece ea, fața pământului se usucă, satele se risipesc, târgurile cad năruite. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și iee birul. Când sună miază-noaptea fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să sune exact când pun piciorul să intru în holul mare. Ridic receptorul și îl aud pe Brightman însuși, ciripind vesel la capătul celălalt. Îi povestesc aventura cu mașina, despre Chowder Inn, despre dorința lui Stanley de a cădea la învoială cu noi. — E locul căutat, continui. Ideea lui Tom poate a sunat cam straniu într-un restaurant din oraș, dar, când ajungi aici, totul pare absolut rezonabil. De-aia te-a sunat. Ca să afle dacă te mai interesează. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]