9,824 matches
-
rostirii, câtă inocență, în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poiană („Domnul străbate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poiană („urma Lui”). E clipa revelației, precum în poezia ce se încheie cu versul „Șoptind, ca ucenicul: Domnul este! (Cf. Evanghelia după Ioan, 21).” [18] Însă, dincolo de aceste aspecte, să le spunem tehnice, care scapă de regulă ochiului neavizat și asupra cărora nici noi nu insistăm mai mult, în cartea Mirelei-Ioana Borchin strălucesc analizele - ca
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1140 din 13 februarie 2014 Toate Articolele Autorului In liniștea de seară mi-aud gândul ce șoptește... Iau stiloul... și penița, lin pe foaie plutește. Purtat de-o mână nevăzută, scrie litere frumoase, Gându-mi dăruiește amintirile... duioase. Cu albastru-i minunat, cerneala îmi zâmbește. Pe foaie imaculată aștern a mea poveste... Fantezia mă învăluie și încep
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LIMBA ROMÂNĂ Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptesc Sa fiu semeață de tine mereu... În lumea această oriunde trăiesc, Un grai românesc îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Si-n goana lor îmi strigă să cânt Că dorul de vatră de
LIMBA ROMÂNĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364111_a_365440]
-
-i rupă biletul. - Înaintați vă rog mai în față, înaintați vă rog mai în față. Trimiteți banii pe bilet cei care ați urcat prin față... avem control... Gata! Poți închide aici ușa! Șerban se așeză lângă soră-sa și îi șopti, încet la ureche, despre ce citise în scrisoare. Din când în când aceasta își făcea cruce, se uita la el, ba cu mirare, ba cu bucurie, ba dădea din cap, ba îl aproba sau întreba, „Da, Maria ce zâce?” Când
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
Eva șăgalnic. - Dar unde? întrebă Leo confuz. - În mașină, acolo aș fi putut să te sărut ca să-ți mulțumesc. - Voi aștepta. Și până una alta, deoarece emoțiile mi-au trecut, permite-mi să te invit la dans. Voi aștepta, îi șopti din nou la ureche, pe când îi strângea trupul în brațe în ritmul tangoului argentinian. - Știi cuvintele la cântecul ăsta? - Îmhî, făcu el și începu să fredoneze cu un glas baritonal “siempre que te pregunto... quizas, quizas, quizas”. - Ce frumos cânți
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
opreliști / marea / era frumoasă / i-o spuneam în gând /cu flăcări de vulcan rostogolite în mine/ peste apele atât de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in subțire care îi acoperea sânii / dezmierdându-i în formă de poem / poemul devenea ea”.../ Așa cum ne spune și poetul George Adrian Popescu, când ochii i s-au
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj aparent transparent, dar de mare profunzime... care surpă temeliile lumii și ale vieții... se regăsec versurile: m-am rătăcit într-o pădure de ghiocei/clopoțeii de argint îmi șopteau în ureche/ e primăvară / e primăvară /rostește numele ei / mi-am croit cărare printre rugi și tei/buburuze îmi strigau fluierând/ e lumină /e lumină / rostește numele ei / îmi cădeau în ochi cupole albe de cercei /mugurii de plopi mă
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DESCULȚĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Desculță, călcând peste urme de fluturi Marea-mi șoptește-un descântec pe țărmuri Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind
DESCULŢĂ, CĂLCÂND PESTE URME DE FLUTURI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364243_a_365572]
-
înviorând pe fiecare călător. În zumzetul albinelor și a ciripitului de păsări nu simți nevoia de tehnologia modernă, pe care ți-o oferă viața de zi cu zi, și fără de care simți că nu te poți dispensa. Freamătul pădurii îți șoptește lin că ai venit să petreci un concediu de neuitat în liniștea naturii, fără agitația și zgomotul de la oraș și fără a mai purta grija treburilor zilnice. Pe dealuri cresc diferite plante folositoare pentru ceaiuri, salate sau condimente pentru grătar
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
văzut din primăvară, Când frunza-ți crudă, strălucea ca zorile, Iar viorelele-ți îmbrățișau pământul, iară. N-am mai privit nici lanurile aurii Și am uitat de macii delicați, întâia oară, Am mai găsit doar lacrimile lor purpurii, Care-mi șopteau: ,, te-am așteptat, întreaga vară". Si am uitat că trandafirul a-nflorit, Și de mireasma-i fermecată, am uitat, Dar era prea târziu, petalele s-au ofilit Iar vântul, i-a risipit parfumu-i delicat. Nu am privit nici cerul plin
DE TINE N-AM UITAT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364271_a_365600]
-
revenit la șampanie și dulciuri. Se făcuse aproape dimineață. - Haide, să ne odihnim, iubitule, curând o să mijească de zi! S-au băgat în așternuturile moi, de mătase, iar Ilinca se așeză pe pieptul lui, ascultându-i inima care, parcă îi șoptea cât de mult o iubește. Au adormit unul în brațele celuilalt și așa s-au trezit pe la prânz. - Bună ziua, iubita mea, cum ai dormit? - Cu tine în brațe, foarte bine, am avut un somn fără vise și odihnitor, spuse Ilinca
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
copilă fiind, când am privit prima dată doi tineri sărutându-se pe o bancă în parc. Ceva în mine purta ecoul răstignirii de acum, ceva în mine anunța aceste povești în care omul cu inima de gheață și omul ascuns șoptind unui bulgăre de aur misterele tăcerii, îmi anunțau tăcut, repetat, că poarta se închide, că e prea târzie întâlnirea și fără cuvinte îmi spuneau să nu mai privesc oglinda în care sufletele lor se oglindesc. Teama de a nu fi
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
-mi în fața ochilor cioburi de încercări, de roduri pline de esența fiecărei fracțiuni trăită sau nu. Împletesc acum coșuri din trupuri de plante din lunca acelor cuvinte nerostite de ei, omul cu inima învelită în gheață și a omului care șoptește ascuns bulgărelui de aur, tainele tăcerii. În jurul meu este tăcerea înveșmântată în singurătate. Știi omule ascuns, că tăcerea primește roluri mii. Eu o văd numai pe ea dincolo de măștile cuvintelor. Îi simt prezența. Se dă de gol mereu prin valul
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
banal și nimic la limita inferioară dintre ideea născută pe verticala vieții și cea a orizontalei pe care se reconstruiește la nesfârșit spațiul covorului de iarbă pentru o promisă așternere întru meditație în forma rugăciunii simple se spune Numele Domnului șoptit în fața frontierelor umanului apoi Numele Domnului în plinul inimii dincolo de hotarul dintre pas și plutire deasupra apelor uimire frică iubire renăscute într-un bol de pământ cu palmele rămase deschise spre cer nu spre a cere ci spre a aștepta
COVORUL DE IARBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363182_a_364511]
-
vreo câteva minute. - Am o grămadă de evenimente de povestit. Să vedeți ce mi s-a întâmplat după ce ne-am despărțit. Dar nu am timp acum. Tocmai a intrat domnișoara Lepădatu și nu vreau să creez tensiune în cancelarie, îi șopti ea căutând să nu fie auzită de cineva din apropiere. - Lăsați, doamnă Zbihli, nu mai glumiți așa de dimineață... îi răspunse și el tot în șoaptă, zâmbind. Întoarse capul spre ușa cancelariei și, într-adevăr, o văzu pe colega lor
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
această adversitate instantanee. Se auzi soneria bâzâind pe holuri și profesorii, luându-și catalogul, se îndreptau spre clasele unde aveau de ținut cursuri. Când au revenit în cancelarie după prima oră de curs, întâlnindu-se la obișnuita țigară, Georgeta îi șopti fără să fie auzită de cineva care ar fi putut apărea în preajma lor: - Dacă vă povestesc ceva o să fiți foarte surprins. - Ce anume? M-ați făcut curios. - Atunci când ne-am despărțit, în stația de tramvai am dat nas în nas
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
de frumos. Acum, sunt sigură că nu peste mult timp va trece un alt nor pe cer pentru a relua din nou aceeași luptă, însă știu că ea va rămâne statornică, neclintită din locul ei și parcă o voce îmi șoptește. Știu că este vocea Duhului Sfânt care îmi spune: „Privește luna și vezi cât de mult este încercată”. Un nor vine, altul pleacă, și totuși ea rămâne statornică. Nu se clatină, ci rămâne neclintită în locul unde a așezat-o Creatorul
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]
-
tac, arzând în mine dor. Însângerat amurg pe-un țărm de mare Se-nvârte-n gol, stingându-se ușor. ÎN CÂTE AMURGURI În câte-amurguri sărutat-ai marea Pe câte valuri sparte-ai scris „iubire” Câte sclipiri cuprins-ai sub privire Șoptind: „Copilă, îmi auzi chemarea?” În câte-amurguri, așteptând să curgă Spre tine râu de liniște, cuminte, Ai dăltuit pe-o stâncă legăminte Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit vreodată, Ți-au plâns sub
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
flutur colorat În inima o simt atunci când mă privești De-mbrățișez pământul și cerul înstelat! Potop de nestemate învăluite-n dor Ne-acoperă-n seninul nopților fierbinți. Când trupul îți ating cu formele-ți sculptate Sângele în flăcări pulsează... și m-alinți. Șoptești, că sunt o taină, un vis plin de lumină, Ce îți aduce mintea la limită... nebună Vrăjit de fericire cu dorul de păcate Îmi așezi pe creștet, de raze... o cunună. Mă faci a ta mireasă până departe-n moarte
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului Romanță fără portativ Răscoală neagră se-ntindea pe cer, Cobind se adunau triburi de ciori; Se-nvălmășeau ca boabe de piper, Potop înaripat și negru-n zori. Mut se-mpleticeau sălcii bătrâne Șoptind bizar, sub cer capitonat. Toamna și Iarna tot zâne bune, Îmi bat la geam jilav, anticipat. Pogoane-i risipit un gând sub nori, Sorb patima din somnul abisal. Tăceri de plumb și timpi apăsători, Rod tărăgănat un destin total. Nu
ROMANŢĂ FĂRĂ PORTATIV de STELIAN PLATON în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/368395_a_369724]
-
sufletul în brațe și-l învelesc în sentimente, ce vin, pentru tine. Mă-ntreb apoi, când ne-am iubit ultima oară ? Timpul trecut peste noi, ne-a schimbat, lăsându-și amprente, ce le retușam, cu încercări tardive, găsindu-te indiferență, șoptindu-mi fără să te-aud, iubindu-mă, fără să te simt, privindu-mă, fără să mă vezi, că sunt, atât de-aproape, îmbrățișându-ți sufletul, învelit de sentimente, ce încă vin, odată cu luminile de dimineață, urmate de umbrele nopților, ce
CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? de COSTI POP în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368419_a_369748]
-
nu stă sub zăbrele, Lumina nu e-nchisă-n jaluzele, Iar dragostea rămâne arhetipul. Dar ce model pot fi toate aceste Sau ce măsură pusă în tipare, Când valurile-și domolesc din creste Și-n spuma lor figura ta dispare ? Șoptește marea, briza-mi dă de veste. E vocea ta sau numai mi se pare ? (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ARHETIP / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul VI, 27 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ARHETIP de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368411_a_369740]
-
-n așternuturi neprihănite înfruntându-mă din umerii tăi și-apoi ți-aș închide murmurul cu petale roșii și albe șampania mi-ar încălzi mâinile și-așa aș descoperi conturul amețitor al zeiței Freya pregătit pentru un dans perfect ți-aș șopti că te iubesc în zori în seară în noapte cu surâs cu drag cu plâns în timp ce pianul ar cânta sonata cu numele tău Referință Bibliografică: Sonata are numele tău / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul IV
SONATA ARE NUMELE TĂU de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368424_a_369753]
-
Folosind ca procedeu stilistic personificarea, autoarea închipuie o poveste romantică despre Selene ce suspină după iubitul care o urmărește vrăjit: „Luna trăirilor pustii, / A cerului pictat cu aur, / Mireasa nopților târzii, / Lampă aleasă din tezaur. // Cu-o rază albă îi șoptește, / Din clopotul nemărginit, / Iubitului ce-o urmărește / În nopțile cu cer vrăjit. // Prin gestul tandru de lumină, / Pământului îi dovedește / Că are zile când suspină, / Căci după viață iar tânjește. // Atunci, chiar fața își ascunde / Să nu i-o scalde
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]