18,529 matches
-
Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care se vor produce aici își vor găsi întotdeauna o justificare în idealul libertății și în instituțiile ei de mult constituite, pe care nici trecerea timpului oricît de îndelungat și nici binele pe care l-ai făcut nu le pot șterge din amintirea oamenilor. Orice ai face și orice măsuri ai lua, dacă nu-i vei împrăștia pe locuitori sau dacă nu le vei lua orice posibilitate de acțiune, ei nu vor uita nici idealul libertății și nici instituțiile ei și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un tribunal civil, avînd în fruntea lui un președinte foarte înțelept și pe lîngă care fiecare oraș își avea un susținător al cauzelor lui. Și întrucît știa că guvernarea aspră din trecut provocase o anumită ură împotriva lui, pentru a șterge această pornire dușmănoasă din sufletul oamenilor și pentru a-i cîștiga cu totul de partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvîrșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu porniseră de la el și vinovată era firea aspră a ministrului lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sprijin pentru a se menține, pot fi cîștigați cu mare ușurință de partea principelui; și ei vor fi cu atît mai mult constrînși să-l slujească cu credință, cu cît își vor da mai mult seama că au nevoie să șteargă prin faptele lor părerea foarte rea pe care principele și-o făcuse despre ei. În felul acesta, principele va avea de la ei oricum mai mult folos decît de la aceia care, fiind prea siguri de încrederea lui, nu-și îndeplinesc destul de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
el o nemulțumire perpetuă, dezgustul pentru ceea ce posedă; aceasta îl face să blameze prezentul, să ridice în slăvi trecutul, să dorească viitorul, iar toate acestea fără nici un motiv rațional." (II, Cuvînt înainte) "Schimbarea religiei și a limbii, potopul și ciuma șterg memoria lucrurilor." (II, 5) "Poți să începi un război cînd vrei, dar nu și să-l termini cînd vrei." (H, 10) Un principe se va înșela întotdeauna dacă își va estima forțele după resursele bănești, după situația țării și bunăvoința
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i va putea suferi." (III, 2) " Nicicînd un principe nu se va afla în siguranță pe tron, atîta vreme cît îi va lăsa în viață pe aceia pe care i-a detronat." (III, 4) " Niciodată insultele vechi nu se pot șterge prin binefaceri recente, mai ales cînd binefacerea este cu mult sub greutatea insultelor." (III, 5) "Principii ar trebui să se pătrundă de adevărul că încep să-și piardă tronul din clipa în care violează legile sau se îndepărtează de vechile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unui coleg de școală În care ăla povestea că e Îndrăgostit de vecina sa Jenica, cu un an mai mare, mi-a fost rușine să citesc una ca asta cu amănunte cu tot și m-am plîns că punctele sînt șterse pentru că au fost prea tare presate În timpul transportului poștal. — Nu simt nimic cu degetele! — Ai uitat să citești, se supărase tata. Acum Însă era altceva. În fața mea se aflau tovarășii de pe urma cărora ronțăisem mult zahăr candel, din cel ca niște
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tenul meu, cel cu Piri, a și spus: — Extraordinar! N-am văzut Încă pe nimeni citind și cu mîna, și cu ochii În același timp. — Păi, el, acolo la Cluj... Și tata a spus ceva neobișnuit despre mine. Am continuat ștergînd ziarul cu vîrful nasului: — Fostul președinte american, cu c de la kilogram, Kennedy a declarat că rachetele... Eu aici, la puncte, nu am cuvinte cu c de la kilogram. Dar el se face așa: și le-am desenat pe postavul biroului cele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi, a spus baciu’ Geiger arătîndu-ne nourii de spumă din brațele crengilor. Unii nourași erau roz. Lia fluiera ușor melodiile ei nedefinite, ca În fața ghip sului lui Zoli, iar mie nenea Matthias mi-a dat o cîrpă moale să mă șterg la ochi: te supără lumina, e prea tare? Nu-i ni mic, trece. Am și o fotografie din curtea lui Geiger, o știu bine. SÎnt În pantaloni scurți cu bretele, cu fes alb pe cap, la vreo patru ani, Întind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-o cu acest limbaj, fiindcă nu scotea o vorbă, părea că mă urmărește vrăjită. Am trezit-o Însă cu observația că prieteni de ai mei, cu vederea pierdută În copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam la Îndemînă melancolia ce-l Încerca pe Viorel Șerban cînd nu izbutea să reînvie amintirea albastrului decît gîndindu-se la zidul casei bunicilor. Abia recuperînd acel pătrat de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plutească. Ca, bunăoară, prietenele mele de aceeași vîrstă de pe la opt, nouă ani, le-am Întîlnit douăzeci de ani mai tîrziu, funcționare, surori medicale prin țările noastre mărunte din nord: Marmația, Sylvania, Biharia. Cu una din ele am făcut dragoste, neputîndu-mi șterge din minte, nici În acele clipe, chipul ei din clasa a doua sau a treia. N-am văzut nici un mort, nici un tiran. Ultimul crîmpei de lume pe care cred că l-am zărit a fost marea. Nu Întinderea ei, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir. Văzând fariseul, cel care-L chemase, a grăit în sinea lui zicând: Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce hram poartă (exact: ce fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
său, Ioan reinterpretează scena, fixând-o de data aceasta în casa lui Lazăr din Betania. Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, este cea care toarnă parfum peste picioarele lui Isus, ca în Luca, și apoi I Le șterge cu părul, precum femeia păcătoasă din Luca. Iuda se revoltă, dar Isus îi răspunde că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa înmormântare. Tot Ioan, în 11,2, introducând episodul învierii lui Lazăr, vorbește despre Maria ca despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa înmormântare. Tot Ioan, în 11,2, introducând episodul învierii lui Lazăr, vorbește despre Maria ca despre „cea care L-a uns cu parfum pe Domnul 9 și care I-a șters picioarele cu părul ei”. E limpede că sursa lui Ioan a fost Luca, dar cu elemente originale decisive. Plecând de la datele recoltate până acum, să încercăm să răspundem, pozitiv sau negativ, la întrebarea: evangheliile permit construirea sau măcar intuirea portretului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păr. Luca vorbește clar despre o „păcătoasă”, cunoscută ca atare de lumea din oraș, care intră în casa unui fariseu pe nume Simon și-I toarnă lui Isus parfum peste picioare, după ce I Le spală cu lacrimi și I Le șterge cu părul despletit. Tot Luca, în capitolul imediat următor, amintind numele Mariei Magdalena, spune despre ea că a fost posedată de șapte demoni. Conexiunea este sugerată, chiar dacă nu se afirmă identitatea explicită, între păcătoasa din capitolul 7 și Maria Magdalena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete în care nu intervine deloc ideea de voință, de hotărâre a subiectului de a șterge cu buretele consecințele nefaste ale unei acțiuni reprobabile. • Indiferență sau nepăsare față de consecințele unui acțiuni: „a lăsa să scape”, „a da drumul”, „a neglija”, „a lăsa deoparte”, „a nu se sinchisi”. • Sens care implică ideea de voință: „a concedia”, „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
manuscrise în loc de hamartia, merg spre aceeași idee, ba chiar o întăresc. Într-un fel, se poate spune că păcatul coincide cu judecata și condamnarea. Nu există nici un intermezzo între cele două stări, nici o posibilitate de a anula condamnarea, de a șterge păcatul, de a reînvia sufletește. Păcatul veșnic atrage automat după sine condamnarea veșnică. Păcat veșnic, adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-înviere. Păcatul face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar fi șters 50% dintre icoanele mânăstirilor din Bucovina. Pe plan uman și cultural, foarte mult. Pe plan uman, cum aceste texte există, cum ele sunt publicate și avem acces la ele, în original sau în traduceri de primă mână, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Voss, frații Schlegel, Hölderlin), este o constituire de sine printr-o confruntare, corp la corp, cu universul unei alte culturi, al unei alte limbi care se impune prin însuși faptul de a fi o limbă străină (calitate care nu trebuie ștearsă de actul traducerii). Un mic exemplu: văd că ați decis să traduceți gr. sarx prin „trup”, și nu prin „carne”. Ați preluat astfel sensul instituit și impus în limba noastră fără a încerca să exploatați elasticitatea latentă a limbii. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
veșnicie săși pregătească subiectul și na fost deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum însă e altceva. Și-au pregătit creioanele de lumină, pămătuful de ceață pentru șters, s-au semnat pe foile de brumă și așteaptă. Când subiectul a apărut, au fost atât de mirați încât unii mai-mai ar fi vrut să dea foile de brumă albe ca la început. Dar nu se face. Și au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu. Ar fi spus : astăzi, nu. Dar pentru el timpul nu însemna nimic. Pentru un înger timpul nu înseamnă nimic înseamnă însă totul datoria pe care o are de împlinit. Stătea acolo, sprijinit de o rază de lună și-și ștergea ochii cu un petec de nor . Era trist și plângea. Și acolo, jos, în casa de care avea grijă, copilul adormise plângând. Părinții se certaseră din nou. Și atunci când cei mari se ceartă, glasul lui firav nu se mai aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Poate să ne ucidă pe toți, dar credința rămâne. Chiar acolo se convertiseră o mulțime. Până și soldații. Soldații care plângeau lângă cruci. Lângă cele douăzeci și șase de cruci. * Când a lăsat manuscrisul din mână, se făcuse seară. Își șterse tacticos ochelarii. Erau aburiți... și-a spus. Un japonez nu plânge. Niciodată. Mai ales un creștin. Oare ce se întâmplase cu familia lui Louis Ibaraki ? O să vadă mâine. E cald acum. Și târziu. Puse semn în manuscris, îl înapoie bibliotecarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
orb. "Numai eu am scăpat spuse el. A căzut peste mine o grindă și m-au crezut mort. Dar n-am murit am orbit. Nu știu cât am stat așa, îi auzeam spunând iar și iar că tot ce e urât trebuie șters de pe fața pământului femei, copii, bărbați, clădiri, păduri, ape, animale, chiar și păsări. Nu sunt de nici un folos. Numai ce se înscrie în standard merită să trăiască. Iar standardul lor era o păpușă ca un schelet, o clădire pătrățoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
l-am văzut. Mulțimea se rărise, am așteptat până când și ultimii doi i-au dat florile și au plecat ținându-se de mână, uitându-se uimiți unul la altul, și m-am apropiat. Se așezase pe o piatră și își ștergea ochii cu pumnișorii strânși. Plângea. Era atât de mic, alb-străveziu și plângea. Abia îl puteai vedea. L-aș fi mângâiat pe buclele albastre, dar cum să mângâi cerul sau lumina? I-aș fi vorbit, dar oare înțelegea ?! I-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]