4,027 matches
-
făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbe azvârlite În vânt. Nu puteai să mă bați numai? Uite și tu ce mi-ai făcut!” - și, cu o mișcare scurtă, Își săltă poalele cămășii. Deasupra buricului avea o rană largă, care mustea de sânge negru amestecat cu borhot țâșnit din mațe sparte. Lui Enin Îi veni să verse, dar se stăpâni și, cuprins de milă, Îl apucă de-o mână pe celălalt: „Hai, bă, dracului să mergem la doctor să te coasă, cum poți să stai așa?”. „I-auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina șepcii. Am scos-o de pe cap și am rotit-o În așa fel Încât am șters și sărătura dintre gene. Am auzit, ca din depărtare, vorbele dobitocului: „Cu pălăria pe cap să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumva te mișcau, dacă ai fi fost pe deplin convins cu ăl de le scrisese fusese și sincer. La sfârșit jura iubire veșnică și semna unul, Gelu. Pe tavan se vedeau pete galbene de la infiltrații ori pistrui de sânge uscat țâșnit din țânțarii striviți, pe când era vreme caldă, cu (bănuiam eu) un tratat masiv și cartonat de Rezistența Materialelor. Se vedea că locuia acolo cu chirie, Înconjurată de mobilă veche, pestriță, cu lacul plesnit. M-am arătat, În joacă, nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de atacuri violente și retrageri, până se adunară patru sute treizeci și șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, în timp ce încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră în sus, răsturnându-se înapoi peste ele însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca pentru a căuta brațele care-l sprijineau. Din piept îi țâșnea sânge, vederea îi slăbea și abia putea vorbi. — Am să vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că, aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină din cap, pentru a da de înțeles că bandajarea rănii nu era necesară. Mâinile i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu inima gata să pleznească, de undeva, de foarte aproape, din lanul de porumb. Auzim zgomotul pașilor șovăielnici, apoi, se aude râsul lui. Un râs de diavol care ne îngheață inimile în piept.Unul dintre noi, mai ager de picior, țâșnește din ascunzătoare și aleargă, fără să ne spună. Alergăm toți... Eu nu știu ce să fac... Aproape am murit de frică. Dar ceva mai presus decât frica mă ridică din locul ascunzătorii... și fug, și fug... Aud pașii nebunului în urma mea. E
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
8. Atunci pămîntul s-a cutremurat și s-a clătinat; temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mîniase. 9. Fum se ridică din nările Lui și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țîșneau din ea. 10. A plecat cerurile, și S-a coborît: un nor gros era sub picioarele Lui. 11. Călărea pe un heruvim, și zbura; venea pe aripile vîntului; 12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nevoie să înoate. — Saltea pneumatică? Ai zis ceva de o saltea pneumatică? Ce saltea? — Cea din dulăpașul cu vestele de salvare. Nu trebuie decât s-o umfle și... — Draga mea, ești cea mai pragmatică dragă din lume, zise Sally și țâșni afară din cabină. Ge, Eva a găsit o metodă prin care poți să te duci să ceri ajutor! în dulăpașul cu vestele de salvare există o saltea pneumatică. Sally scotoci prin dulapul respectiv și scoase salteaua de acolo. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o ucidă pe javra aia de Sally. Păși afară, în cocpit. Undeva, în colțul îndepărtat, se vedea umbra întunecată a lui Sally. Eva ocoli motorul bărcii și se aruncă asupra femeii. în clipa următoare alunecă pe puntea unsuroasă, iar Sally țâșni, traversând cocpitul în fugă, și pătrunse iar prin ușa cabinei. Apoi trânti ușa în urma ei și o încuie. Eva Wilt se ridică în picioare și rămase așa, cu ploaia curgându-i pe obraji. în timp ce stătea acolo, toate iluziile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fotografii de la ziare, care îi propuseseră să pozeze împreună cu rămășițele flaște ale păpușii de plastic. — Am fost făcuți de râs în public! Ei bine, martor mi-e Dumnezeu, cineva o să plătească pentru asta! exclamă el. Apoi sări din mașină și țâșni pe culoarul care ducea în camera de anchetă. — în ordine, Wilt, urlă el, ți-ai făcut glumița și zău c-a fost una al dracului de urâtă! Așa că acum o să uităm de toate amănuntele și-o să trecem la esența poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Poate să explodeze, dar amintirea ei va rămâne neștearsă. Părintele paroh St John Froude stătea la el în birou și împărtășea părerea doctorului Board. Amintirea unei doamne masive și, din câte se părea, goală, pe care apucase s-o vadă țâșnind de după salcia de la capătul grădinii sale ca o nimfă dezgustător de supraponderală și apoi țopăind pe furiș prin curtea bisericii nu era o scenă pe care s-o mai poată uita vreodată. Cum se petrecuse la atât de puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zău așa. Reducerea la absurd! Artificiul care să facă insolubila ecuație mai accesibilă trucurilor noastre. Dar o reducție, să nu uităm, și un artificiu, doar atât. Acești infirmi-model, o formidabilă compresie, atât! Dacă s-ar îngădui o infimă incizie, ar țâșni ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intelectualismului rece al creațiilor sale, Dryer avea un dar enorm ca desenator și colorist. Și-l reprimase în numele unei idei, a noțiunii de artă care punea mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea din pictura lui Smith, cu gesturile sale înflorite și impulsurile pseudoeroice, dar asta nu însemna că, dacă ar fi vrut, nu i-ar fi putut imita stilul. Ce-l împiedica să continue opera lui Smith după moartea artistului? Ultimele desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
este Harry Brightman. L-am găsit în camera lui de lucru de la etaj, așezat la biroul mare de mahon și purtând o convorbire telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le adaug tot mai voluminoasei Cărți a nebuniei omenești. Nu mă ostenisem să număr articolele pe care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja vreo sută și, judecând după felul în care îmi veneau mereu în minte, țâșnind la orice oră din zi și din noapte (uneori chiar în vis), bănuiam că am destul material pentru a continua proiectul acesta mai mulți ani. Dar, la nici douăzeci de secunde după ce ieșisem din magazin, cu cine m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rufus, atât de agonizante în suferința lor, încât a început să tremure de teamă. Dryer și Trumbell nu terminaseră de coborât scara care ducea la parter și, fără a se osteni să îl bage în seamă pe Rufus, Harry a țâșnit de la masă și s-a repezit pe urmele lor. Rufus l-a urmat - dar încet, prudent, aproape încremenit de groază. Până să coboare el treptele, Dryer și Trumbell ieșiseră deja din magazin și Harry smucea ușa de la intrare - continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându-mi-l pe sub nas. Domnul mi-a dat acest dar măreț și sperma care țâșnește din el poate da naștere la îngeri. Ia-l în mână, soră Aurora, și simte focul curgându-i prin vine. Bagă-l în gură și gustă carnea cu care Domnul a găsit de cuviință să mă înzestreze... Am făcut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de râs. Văd cum mâna lui strânge tare cotiera. Are încheieturile albe. Este, cu siguranță, îngrozit. Ați fi surprinși câți oameni în toată firea se tem de zbor. Se pare că e frica de a pierde controlul situației. Cât avionul țâșnește pe pistă, încerc să stabilesc contactul vizual cu omul înspăimântat din fața mea. De fapt, mă uit așa de insistent încât sunt convinsă că ceilalți pasageri or să creadă că îl plac. În cele din urmă ridică privirea, iar eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În drum, câteva femei tropăie cu cizmele prin zăpadă, înghețate, se vede, de prea mult stat pe loc. De pe strada cu biserica Sfântul Mina vin alți oameni, vecinul descalecă în fine greoi de pe porcul care nu mai mișcă. Eliberat, porcul țâșnește așa însângerat, sparge o bucată din poartă, se aruncă în drum, sub prima mașină care venea măturând stratul subțire de zăpadă, o Dacie. Toată lumea așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
brunetă, aer de maghrebiană, fața lungă ca după o noapte pierdută, cu două pungi uriașe de Marche într-o mână. Ea grăbește pe chei, păcănind sonor cu tocurile, urmată cu chinuri vizibile de un puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]