3,030 matches
-
funcționar, el este o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale, și nu-i este permis să se compromită sprijinind pereții cârciumilor sau rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. ARIPI FRÂNTE Învățătorul emerit Gheorghe Sireteanu (fie-i țărâna ușoară) mi-a povestit, în obișnuitele noastre întâlniri, un caz tipic privind dificultățile cu care se confruntă tinerii absolvenți de facultăți și de școli normale, când se prezintă la posturi în localitățile rurale. Cazul la care făcea referire amicul meu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
aceea, copilul trimis la învățătură nu era absolvit de muncile agricole când revenea acasă. În răcoarea serilor de vară, ca și în zile de sărbători, liceenii se adunau la căminul cultural unde, sub conducerea talentatului învățător Ioan Pavel (fie-i țărâna ușoară), învățau să interpreteze cântece pe patru voci, să recite poezii și să dea viață personajelor din micile piese de teatru puse în scenă cu mijloace puține, dar cu mare dăruire. Formația de dansuri populare, alcătuită din băieți și fete
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în amintirea morților din familia lui. Deschisă de recitarea unor versete din Psalmi și din Pilde, această rugăciune se termină cu următoarele cuvinte de consolare: "Fie ca el (sau ea) și toți copiii lui Israel care dorm în pace în țărână să primească îngăduința și iertarea lui. Aceasta să fie voia Lui, iar noi vom spune: Amin". Se încearcă astfel mângâierea celor vii prin această rugăciune rostită sâmbăta, de sărbători, lunea și joia, precum și la mormintele morților. O proximitate cu moartea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să-i aducă ofrande. Lespedea care îl acoperă, ciuruită de pietrele azvârlite în ea, e dovada unei crunte batjocuri. După scena recunoașterii, atunci când Electra, Oreste și bătrânul învățător al acestuia pun la punct planul răzbunării, toți trei îngenunchează și bat țărâna cu mâinile, invocând duhurile pământului și pe tatăl mort, chemat de Oreste să-l ajute dimpreună cu toți cei căzuți în războiul Troiei. Eidolon-ul lui Agamemnon nu se arată, dar când Oreste îl întreabă: „Ne auzi?”, bătrânul îi răspunde: „El
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acoperit de flori și mult mai înmiresmat decât ele, un corp îmbălsămat ce răspândește doar arome și a cărui pregătire înaintea coborârii lui în pământ la apusul soarelui va fi însoțită de evocarea, într-un lung bocet, a întoarcerii în țărână, dar și a morții ca repaus definitiv și veșnică rămânere în amintirea celorlalți. Un bocet din care nu lipsesc formulele de exorcizare, menite să alunge toate relele ce ar putea veni fie din partea unor vrăjitori, fie din aceea a spectrelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce altădată a fost splendoare și măreție, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
foto, femei slăbite cu priviri absente, bătrâni cărora le ieșeau oasele, fără alt viitor decât propriile amintiri. Și, pe când asculta cum zumzăia motorul camerei Nikon F3, rebobinând filmul, Faulques a văzut-o cu coada ochiului pe fată. Se trântise În țărână pe o rogojină mică, ținea un urcior spart În poală și-și atingea fața cu un gest obosit, de sfârșeală. Gestul i-a atras luarea-aminte. Cu un reflex automat, a controlat cât film Îi mai rămăsese În bătrâna și solida
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răsfirați, la capătul puterilor, Îmbrăcați În haine militare și civile. Erau țărani, funcționari, studenți, mobilizați În vederea recent alcătuitei armate naționale croate: chipuri acoperite de sudoare, guri deschise, ochi rătăciți de oboseală, arme ce atârnau de curele ori erau târâte prin țărână. Alergaseră patru kilometri cu tancurile dușmane pe urmele lor, și, sub soarele care calcina drumul, se mișcau cu cea mai mare Încetineală, aproape fantomatici, fără alt zgomot decât duruitul surd al exploziilor din depărtare și târșâitul pașilor lor prin glod
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jumătate ridicat de la pământ, cu ochii Împăienjeniți de trauma exploziei, Își privea mama căzută cu fața În sus, pe diagonala cadrajului aparatului de fotografiat, cu capul spart de un șrapnel, iar sângele ei trasa șuvoaie foarte lungi și complicate pe țărână. E de necrezut, avea să spună Olvido Ferrara mult mai târziu (peste ani), la Mogadiscio, În fața unei scene identice cu cea din Pochentong și cu multe altele. E de necrezut cât de mult sânge avem În trup, spusese. Cinci litri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ai păstrat-o pentru dumneata? Ai distrus-o? Faulques n-a zis nimic. A stat liniștit În Întunericul care desena, ca și prima oară când se ivise, developându-se lent În tăvița cu acid, imaginea lui Olvido pe burtă, În țărână, cu cureaua aparatului fotografic În jurul gâtului, aproape atingându-și fața cu o mână inertă, și pata mică și roșie, firicelul Închis la culoare care Începea să curgă din ureche pe obraz și să se amestece cu altă pată, mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
1 iulie 1432 de la San Romano, o vale de lângă râul Arno, Între oștile Florenței și Sienei. Olvido Îi atrăsese atenția lui Faulques asupra liniei orizontale care culmina cu cavalerul doborât de lance și Îi arătase celelalte lănci rupte, care, În țărână, lângă trupurile celor doi cai căzuți, se Încrucișau, simulând o rețea, un pavaj pictural În perspectivă, cu care se potrivea, proiectându-se spre fundal și spre zarea plină de copaci, masa bărbaților ce se Înfruntau În scena principală. Olvido avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o fi petrecut noaptea. - Am să vin, mulțumesc. Chiar mâine, dacă nu te deranjez. A aruncat departe mucul țigării aproape terminate, cu o mișcare a arătătorului sub degetul mare, și s-a uitat Îndelung cum acesta continua să fumege În țărână. Apoi a băut nițică bere și s-a șters la gură cu dosul palmei. — Mai Îngăduie-mi o Întrebare, a zis.Știi, oare, de ce omul Îi torturează și-i ucide pe cei din aceeași specie cu el? În treizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din afara cadrului, iar În centrul scenei, În picioare, un milițian somalez În pantaloni scurți, care Îi dădeau un aer insolit tineresc, Întinzând brațul În care strângea o AK-47, Încercând să apropie gura țevii de capul bărbatului Întins pe spate În țărână. Mușchii și tendoanele brațului negru, slab se crispau din cauza reculului armei, ale cărei gloanțe făceau praf și pulbere chipul celui căzut; Încă viu, acesta ridica mâinile și genunchii, cutremurat de impact, ridicând praf În jur, cu capul explodând În fragmente
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă În romburi albe și roșii, ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era cu ochii ieșiți din orbite, cu pielea de un galben cenușiu - devenise uimire și iritare când zărise În spatele călăilor camera cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tâmplă. — Nu-s prea iute la asta, a adăugat. Am nevoie de timpul meu, ca să-mi fac o părere despre ceva. Înțelegi? - Vin dintr-o familie de țărani. Oameni care nu luau niciodată hotărâri pe negândite. Cercetau cerul, norii, culoarea țărânii. De asta depindeau apoi bogăția recoltei, ravagiile făcute de vremea proastă, de grindină ori Înghețuri. A amuțit iar, privind tot marea și coasta frântă. La sfârșit, și-a scos ochelarii și a Început să-i șteargă cu poalele cămășii, gânditor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și diafragma, pe măsură ce lumina se lăsa pe dealurile acum Înconjurate de fumul exploziilor, Într-un halou prăfos și auriu, și Începea să-i fotografieze pe primii bărbați ce se Întorceau din vârf ori erau aduși jos de camarazi, lăsând În țărână urme roșii, șchiopătând, susținându-și oblojelile și bandajele de pe răni, mudari de noroi și sânge, loviți de schije, orbi Înnebuniți care Își duceau mâinile la ochi, lovindu-se de toate cele la coborâre. Olvido era tot așa, În genunchi, când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cuvântul, iar acum Îi șerpuia prin fiecare circumvoluțiune a memoriei, când Faulques a pus mâna pe peneluri și a Început să lucreze În acea zonă a frescei, privind cu coada ochiului Răul Încarnat În privirile soldatului și copilului așezat În țărână, lângă mama lui. Chipul copilăros și Îngrijorător nu era rodul imaginației lui. Era localizat exact În spațiu și timp și avea și o constanță grafică: pagina patruzeci și doi din albumul de pe masă. Era una dintre fotografiile cele mai simple
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era la curent, dar În acel reportaj apărea și el, Într-o secvență din timpul Întâmplării. Cât despre poze, În prima se vedea cum băteau victima, și o tăiau cu acel cuțitoi, iar În a doua cum aceasta zăcea În țărână, sângerând, plină de tăieturi. Totuși, În imaginile de la televizor, care se filmaseră chiar În acel moment mai din spate, apărea Faulques făcând prima poză, apoi În genunchi, cerând ca omul să nu fie omorât. Cu un gest de rugă ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cei doi fotografi se ridicaseră În capul oaselor În zori, la prima lumină care lăsase să cadă peste toate un văl cenușiu, și atunci Olvido privise În jur, la fațadele caselor pustii, la cioburile de cărămizi și sticlă răspândite În țărână, și vorbise, fără să i se adreseze lui Faulques, ca și cum ar fi recitat cu glas tare gândurile În care fusese cufundată. E mai mult o chestiune de imaginație decât de optică, zisese. Apoi tăcuse, uitându-se la locul acela sumbru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
62. Apoi Incoruptibilitatea privește În jos, către Apele unde i se reflectă imaginea. Puterile psihice vor s-o acapareze, dar nu reușesc. Ele țin sfat și, ca s-o facă prizonieră În vreun fel, decid să modeleze un om de țărînă (chous) după chipul ei, ca s-o atragă 63. La Început omul nu se poate ține pe picioare, Însă Spiritul venit de pe tărîmul adamantin (pakah anadamantine) se introduce Într-Însul64. Mitul antropogonic din AJ urmează, În linii mari, un scenariu asemănător
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei singure doctrine, provenită din interpretarea scrierii Interrogatio. Într-adevăr, În Interrogatio părea să se stabilească o distincție Între Îngerii seduși de Sathanas și cei pur și simplu trași după el cu coada (cozile). Inocența Îngerilor implantați În trupurile de țărînă ale oamenilor pledează pentru apartenența lor la a doua categorie. Catharii din Bagnolo fac astfel diferența Între Îngerii care l-au urmat de bunăvoie pe Sathanas și cei care au fost antrenați fără voie În căderea lui, afirmînd că sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Platon din Banchetul 49. Bogomilismul și catharismul moderat nu au aproape nimic În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
toate viețuitoarele. Constatînd că toate acestea sînt bune, Dumnezeu se odihnește pentru o zi. Capitolul al doilea al Genezei provine dintr-o cu totul altă sursă și implică o versiune diferită și contradictorie asupra facerii lumii. Adam este creat din țărînă și animat de suflarea lui Dumnezeu (2:7). Dumnezeu face grădina orientală a Paradisului, cu Pomul Vieții și Pomul Cunoașterii (2:8-9). Adam este dus În Eden (2:15) și i se poruncește să nu mănînce din Pomul Cunoașterii Binelui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
destin (5); mers (5); pămînt (5); vacanță (5); acasă (4); anevoios (4); drept (4); drumeție (4); mașini (4); pietriș (4); țară (4); alegere (3); călător (3); casă (3); destinație (3); distanță (3); excursie (3); oboseală (3); plecare (3); plictiseală (3); țărînă (3); (2); aventură (2); bătut (2); bucurie (2); cîmp (2); experiență (2); înainte (2); închis (2); îndepărtat (2); îndreptare (2); mare (2); merge (2); munte (2); oportunitate (2); piatră (2); pistă (2); pod (2); praf (2); priveliște (2); prost (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mea; mere; meri; minune; mireasmă; mișcare; mîndrie; morcov; multitudine; muntoasă; ogor; ojă; parfumat; pasăre; pădure; pepene; pitici; plan; plăpîndă; poame; primăvară; priveliște; Prîslea; proaspăt; producte; proprietate; publică; puișori; reculegere; roditoare; Saint-Tropez; secător; sens; spurcată; strat; struguri; șezlong; teren; trandafir; tufe; țărînă; vară; vechi; veselie; vie; zarzavat; zid (1); 795/166/71/95/0 greși: iertare (43); omenește (37); eroare (34); păcat (24); omenesc (23); greșeală (17); ierta (17); om (17); neatenție (13); pedeapsă (11); rău (11); a ierta (10); învăța (10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]