2,369 matches
-
adâncesc la Începutul epocii moderne. Obștile țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a fost consolidat prin lege, el menținându-și În continuare competența. În această evoluție autorul invocă alte două momente semnificative care au deschis drumul modernizării. Reformele agrare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și un al treilea și anume mișcările țărănești din anumite părți ale Europei de Est și ale Balcanilor, din perioada celor două războaie mondiale (Ionescu, 1969). Punctul comun al tuturor acestor mișcări ține de promovarea unui program agrarian în care țărănimea era văzută drept pilon principal al societății și economiei (Mudde, 2002: 219). Odată cu Marea Criză din 1930, populismul a început să apară și în America Latină. Aceasta este regiunea în care populismul a dobândit cea mai mare vizibilitate, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Mexic erau favorabile apariției unui lider populist. Așa cum notează Freidenberg, "marginalizarea și excluderea socio-economică reprezintă scenariile ideale pentru emergența populismului" (2007: 45). În ciuda unei revoluții, a existenței unui partid hegemonic care clama că reprezintă interesele clasei muncitoare și ale țărănimii, în ciuda a 30 de ani de dezvoltare economică semnificativă (1940-1970), Mexicul a rămas o societate marcată de inegalități profunde. Potrivit unor estimări, în 1984, 20% dintre cei mai bogați cetățeni dispuneau de jumătate din produsul intern brut, în timp ce 20% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a primit responsabilitatea de a organiza Congresul mondial de sociologie în 1939. Pe plan intern, Școala de la București a devenit o mișcare națională. Sociologia a ieșit din perimetrul izolat academic și a cuprins largi segmente, nu numai ale intelectualității românești. Țărănimea a fost în mod special receptivă la acțiunea sociologică de ridicare a satului. A doua moștenire: Gusti a lansat o direcție de dezvoltare a sociologiei care s-a dovedit a fi larg acceptată în prezent; dincolo de cadrul teoretic și metodologic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în contextul societății românești din prima jumătate a secolului XX. Pentru a se angaja pe drumul unei modernizări rapide, Gusti sugera că o societate predominant agricolă nu va trebui să se realizeze pe calea dură a capitalismului rural și pauperizării țărănimii, care nu putea fi absorbită de industrializare și urbanizare, ci prin „ridicarea satului”, prin modernizarea treptată a acestuia, atât prin asimilarea tehnicilor moderne de agricultură, cât și prin modernizarea vieții sociale și culturale, în paralel cu dezvoltarea industriei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
orașului. Programul comunist a eliminat brutal acest program al dezvoltării din resurse proprii a satului românesc, înlocuindu-l cu un program forțat de cooperativizare a agriculturii, prin mijloace politice, complementar cu industrializarea și urbanizarea care urmau să absoarbă rapid surplusul țărănimii. Era firesc că, în acest context, programul cercetărilor monografice a devenit lipsit de sens. Din acesta a rămas însă un lucru extrem de important: dincolo de faptul că ideea de monografie a intrat în umbră, a rămas ideea fundamentală că misiunea centrală
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologiei în renaștere șansa de a evita în mare măsură strangularea ei de către cadrele ideologiei marxist-leniniste. De la începutul relansării sale, în anii ’60-’70, sociologia românească s-a centrat pe cercetarea proceselor reale de industrializare și urbanizare, de integrare a țărănimii trecute forțat dintr-o agricultură colectivizată în industrie și în mediul urban, și pe cercetarea diferitelor procese sociale disruptive, ca, de exemplu, delincvența. Sociologia românească în acea perioadă s-a diferențiat ca tematică de sociologia din cele mai multe țări comuniste. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de referințe, dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Prima operație a fost aceea de a repoziționa forțele sociale: de partea progresului se găseau clasele sănătoase ale națiunii (muncitorimea în alianță cu țărănimea săracă), intelectualității rezervându-i-se șansa să-și revizuiască conștiința, să treacă printr-un purgatoriu și să adere la noua putere. Discursurile oficiale, articolele de direcție invitau intelectualitatea să înțeleagă sensul istoriei (cuvintele de ordine erau „democrație” sau „lumina”), să
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
acesta remarcă faptul că fiecare casă de țăran avea patru până la zece porci, pe lângă vreo 20 de păsări. Este limpede că se face referire la gospodăriile răzeșilor, în care s-a păstrat ceva din bogăția străvechii obști sătești, dar pauperizarea țărănimii în general a fost oricum mult mai accentuată în prima parte a secolului al XIX-lea. Un reper esențial pentru acest fenomen este războiul ruso-turc (1806-1812), în urma căruia turcii au pierdut monopolul asupra cerealelor românești. Grâul nostru devenind liber la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
posturi, n.n.].“ Altă variantă din aceeași sursă: „Peștele zice că înainte era de post, dar de când l-a apucat un pește de deget pe Domnul Cristos și l-a încruntat de a curs sânge, de atunci nu se mănâncă.“ Pentru țărănimea săracă, peștele era mai dificil de pus în farfurie; de aceea, scoicile, melcii, racii ori broaștele, care erau la îndemână și, mai ales, nu costau nimic, au devenit „peștii“ amărâților. Ce aveau în comun cu aceștia din urmă? Aceeași „absență
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
informația apare în lucrarea lui Johann Jakob Ehrler, Banatul de la origini până acum, apărută în 1774). Bucătăriile care au moștenit tradiția romană a pulmentum-ului (cea regională nord-italiană ori cea românească) au perpetuat-o pe scară largă, mai ales în rândurile țărănimii, fierbând mei măcinat și adoptând mai târziu, cu brațele deschise, fiertura din porumb măcinat, fie ea numită polenta, la italieni, sau mămăligă, la români. Aceasta a ținut locul pâinii din cereale inferioare, precum secara sau orzul, care în restul continentului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a apartenenței la o clasă socială mai avută, mai „occidentalizată“, și de departajare culturală față de țărănime. Un bun exemplu în acest sens este dat de Sadoveanu în romanul Venea o moară pe Siret: vechilul Filip Nacovici mănâncă, înainte de găină cu caise, o supă, în timp ce fiul boierului este ospătat țărănește, de către pădurar, cu borș. Dar să revenim
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu poporul, credința nezdruncinată în biruința revoluției. În planul ideologic al operei, aportul lui Bălcescu pare covârșitor: concepția privitoare la cele două feluri de „slobozenie”, cea „dinlăuntru” și cea „dinafară”, strânsa legătură dintre libertatea socială și cea națională, simpatia pentru țărănime, dar și ostilitatea pătimașă împotriva domnilor și boierilor, care au dus țara într-o situație jalnică. Istoria se înfățișează ca un șir nesfârșit de lupte între clasa dominantă și aceea subjugată. Numai revoluția poate restitui omenirii arhaica ei libertate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
găsească un substitut, un liant ideologic bazat pe ideea de Națiune și pe mitizarea acesteia. Acesta a fost numai începutul dar, aproape imediat, revoluția industrială a impus necesitatea omogenizării unui popor pînă atunci fracționat și în mare parte analfabet. În locul țărănimii imobile de odinioară acum era necesară mîna de lucru interschimbabilă. Astfel, rațiunea economică s-a unit cu cea politică. Să nu neglijăm faptul că în aceeași perioadă o mișcare națională se manifestă și în Germania și în Italia, care tind
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
căderea Imperiului Roman; apoi ruptura ce a urmat între creștinătatea ortodoxă și cea catolică; cel de-al treilea factor îl constituie expansiunea turcă asupra Balcanilor, începînd cu secolul al XV-lea; în sfîrșit, ultimul se referă la divizarea socioeconomică a țărănimii ca urmare a instituirii în Europa de Răsărit a unui neoservilism extrem de dur în perioada secolelor XV-XVIII, adică tocmai în epoca în care în Vest țăranii în-cepeau să se emancipeze de sub servitutea feudală. E drept, mai rămîne de discutat "enigma
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puține ori au izbucnit conflicte, uneori mocnite, alteori deschi-se, între orășeni, în majoritate musulmani, și locuitorii zonelor rurale rămase creștine (conflict a cărui expresie se observă astăzi din nou în Bosnia). În același timp, s-au implementat însă nuclee de țărănime musulmană în Bosnia, în Tracia, în Bulgaria și în Kosovo în Albania. Convertirile masive erau prea puțin dorite și, de aceea, evitate, excepție făcînd Bosnia. Cum se știe, musulmanii bosniaci sînt slavi de origine, descendenți din bogumili.72 Persecutați de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în societățile Europei Orientale ponderea orașelor și a imaginarului occident-tal era mult mai mică decît cea a identităților tradiționale ortodoxe rurale. În schimb, aceasta a crescut din ce în ce în Europa centrală, generînd astfel o mentalitate populistă conform căreia țărănimea era privită ca un obstacol în calea "europenizării". 2 De la națiunile medievale la țările protestante În Evul Mediu se folosea expresia Gesta Dei per Francos care însemna că francezii sînt brațul înarmat al lui Dumnezeu. Cel puțin, de acest fapt
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu procentul de 1-3 % în cea mai mare parte a Europei, cu excepția Ungariei)98. Cît despre repopularea teritoriilor, puțin cîte puțin, recucerite dar expuse încă multă vreme raidurilor arabe, aceasta s-a făcut prin colonizare cu o anumită categorie a țărănimii, înarmate și eliberate de servituțile feu-dale99, drept preț pentru riscurile la care se expuneau. Acest concurs de factori a provocat o mobilitate și o nivelare fără echivalent în tot restul Europei de Vest care, pînă în secolul al XVI-lea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
era industrială în Marea Britanie, corespunde unei adevărate scîntei reacționare.148 Parlamentul ales nu reprezintă altceva față de maiestatea regală, devenită astfel decorativă, decît afirmarea hegemoniei cucerite de oligarhia burghezo-aristocratică a cărei primă preocupare constă tocmai în instituționalizarea stării de înapoiere a țărănimii și sărăcimii orașelor. În consecință, distanța ce separă poporul de elite s-a lărgit. Sufragiul cenzitar expulzează electorii săraci din corpul politic. Justiția, aservită de către notabilii locali ce desemnau judecătorii de pace, nu făcea altceva decît să-i intimideze pe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarîndu-se că, „pe cînd țăranul ardelean emigrează În America, țăranul din regat stă pe loc. Nici un sătean din Vechiul Regat nu pornește din țară”. Așadar, emigrația din România de dinainte de 1918 nu includea și țărănimea, situație neschimbată după Încheierea războiului și, mai ales, după adoptarea reformei agrare. Cei ce luau totuși drumul Americii din această țară proveneau din alte categorii sociale și aveau o altă pregătire față de țăranul transcarpatic. Faptul acesta se va repercuta asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu violențe. Dennis Deletant Încearcă să ofere explicații largi ale mediului În care s-a format și s-a manifestat partidul comunist: Într-un stat care se extinsese după Primul Război Mondial, cu semnificative minorități, o societate agrară, În care țărănimea reprezenta majoritatea zdrobitoare a populației, modernizare/occidentalizare de suprafață, clientelism, nepotism, altfel spus corupție generalizată. Probabil cele mai mari probleme ale României au fost acutizate de guvernele și administrația incapabile de a realiza și aplica strategii viabile pe termen mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
adresată Marinicăi Chirca, țărancă din Nucșoara, importantă susținătoare a grupului, „Ce s-ar fi Întîmplat dacă mișcarea de rezistență din Nucșoara ar fi fost o reușită?”, răspunsul acesteia a fost „Eh! Eram cineva. Eram mari!” (p. 100)). Ultimul capitol, „Contextul: țărănimea”, abordează problema țărănească În România după 1945, trecînd În revistă o serie de măsuri legislative ale puterii comuniste prin care aceasta a urmărit să obțină controlul total asupra lumii satului. În același timp, autoarea face cîteva precizări teoretice care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trecînd În revistă o serie de măsuri legislative ale puterii comuniste prin care aceasta a urmărit să obțină controlul total asupra lumii satului. În același timp, autoarea face cîteva precizări teoretice care sînt de natură să explice reacția violentă a țărănimii În fața acestor măsuri. Ea afirmă că „țăranul se află cu pămîntul său Într-un raport de homonomie, exprimată prin atașament” (p. 140). Aceasta Înseamnă că pierderea pămîntului este similară pentru el cu pierderea unei persoane dragi, ceea ce generează, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
degrabă rezultatul ironiei decît al realității. Nucleul cărții este reprezentat de secțiunile cuprinse Între trei și șase, În care sînt descrise cele patru „strategii de dominare” identificate de autori ca fiind determinante În procesul de aservire de către puterea comunistă a țărănimii românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și Înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată În secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, În urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În procesul de aservire de către puterea comunistă a țărănimii românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și Înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată În secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, În urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrîngeri de ordin material), să renunțe treptat la proprietatea asupra pământului și asupra uneltelor de lucru. În felul acesta țăranul este lipsit de principala sa sursă de venit, devenind dependent
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]