3,962 matches
-
for Young Citizens, alături de alți parteneri din Polonia, Portugalia, Italia și Bulgaria. Obiectivul principal al proiectului îl constituie crearea unei atitudini tolerante în rândul elevilor față de persoanele cu nevoi speciale, persoanele de altă etnie, naționalitate, religie, față de copiii orfani sau abandonați și față de persoanele cu situație materială precară. Elevii au sărbătorit Zilele EUROSCOLA la Strasbourg, participând la Competiția Națională a Concursului EUROSCOLA cu proiectul despre alegerile europarlamentare Fii limpede Votează și au vizitat Parlamentul European, 12 februarie 2010. A devenit o
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
și de cealaltă și cu semne că vremea se îmbunătățea. Ajunși în sfârșit la punctul cel mai înalt, de unde se zăreau serpentinele (la care aveam să ajungem mai repede decît credeam), ne-am odihnit la o cabană în construcție, sau abandonată. Era soare, frumos, se încălzise. Cei șase-șapte kilometri la vale, i-am coborât neînchipuit de repede, în compensație cu ce parcursesem cu o zi înainte. În cele câteva minute a dispărut soarele și, efectiv, am înghețat de frig. Coboram cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde erau respectul, cinstea și dragostea pe care le datorau copiii tatălui lor? Realitatea, sub forma ei cea mai crudă și mai revoltătoare, se impunea de la sine: bunicul meu era, din păcate, abandonat. Ne-am apucat de lucru: adică împletirea propriu-zisă a nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară vergeaua de salcie șerpuia până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
României comuniste, aflată sub cizma rusească a bolșevicilor, nu exista nicio sursă de apă potabilă. Niciun puț. Nimic. Departe, hăt, la orizontul mișcător cu imagini halucinante de Fata Morgana, se înălța pe verticală cumpăna stingheră și melancolică a unei fântâni abandonate, asemenea unei girafe proiectându-și pe cerul înfierbântat al deșertului Kalahari silueta maiestuoasă și inconfundabilă. Dar fântâna era moartă. Peste izvoarele de apă reci și proaspete aducătoare de viață se depozitase indolent un strat gros de nămol vâscos și otrăvitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru o clipă, am fost în atenția-I exclusivă. Poate niciodată nu m-am abandonat cu atâta devoțiune și, cu greu mi-am oprit un nod în gât: a fost o clipă extrem de scurtă, dar... parcă infinită... La picioarele Mamei, abandonat, m-am simțit atât de mic, atât de neînsemnat, dar învăluit în același sari cu al Zeiței am fost purtat în planurile înalte ale conștiinței fără îndoială. Clipe scurte, dar intense. Întors la locul meu, în mod involuntar mi-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Cât suntem de naivi! Cât de firavă este credința noastră! Când ar fi suficient să ne abandonăm lui Dumnezeu! Atât! Am experimenta atunci minune după minune! Am observat însă - chiar pe mine însumi - că este greu să fii, cu adevărat, abandonat. Condiționările noastre pământene sunt atât de puternice (îndoielile, de asemenea), încât nu suntem în stare, în momentele cruciale ale existenței să abandonăm ego-ul și să ne dedicăm Lui. Acest aspect m-a determinat să trag următoarea concluzie (o consider valabilă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scap și de încărcătura negativă acumulată din gropile discret blagoslovite cu vorbe de ocară cu puțină vreme în urmă. Apa m-a întâmpinat cu... răceală dar, pe măsură ce mă purificam, devenea tot mai blândă și ocrotitoare pentru oasele și carnea picioarelor abandonate curățirii. Mi s-a alăturat și un mic Ganeshuț, Kapil. El n-a avut niciun fel de probleme cu temperatura scăzută a apei. Inocența jocului lui era atât de molipsitoare, că a fost nevoie de intervenția grijulie a mamei pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
stabilesc, dar le urmez, asemenea unui discipol conștient de drumul său. Din toate acestea ar trebui să rezulte motivul fericirii mele: mă aflu în subordinea, în atenția, în jocul stabilit de EL! Dar sunt eu cu adevărat subordonat (Lui) și abandonat (jocului divin), astfel încât să am șansa de a accede la fericire? Când caut un loc de muncă și nu găsesc, îngrijorarea mă cuprinde și-L chestionez - apare, sigur, și accentul de reproș! - pe Dumnezeu:De ce nu mă vezi, Doamne? Eu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trăit ca student la Medicină. Pentru că era plin de arabi și de israelieni. Și am deschis ușa. Nu era niciun televizor în secretariat, dar evident că lumea știa ce se întâmplă. Nimeni nu mai lucra. Erau mașini de scris deschise, abandonate și toți stăteau țepeni. Cunoșteam bine locul, eram ca la mine acasă, că tatăl meu fusese decan și crescusem pe culoarele Institutului. Am deschis ușa și am spus : „Nu stați aici, înăuntru. Toată lumea să iasă și să se strângă undeva
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Mântuitorului: „Veniți binecuvântații părintelui ceresc căci am fost în temniță și m-ați cercetat” este de a face ca și condamnații să fie redați societății oamenilor cinstiți, după ce vor ieși din închisoare. Societatea își va îndrepta privirile, îndeosebi, către copiii abandonați moralmente, căci ei sunt cei care fac să crească numărul criminalilor și al tâlharilor, prin regimul la care sunt împinși în închisori și prin disprețul ce le arată societatea după ce ies din închisori. Inițiativa de înființare a acestei societăți de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui G.B. Vico, la care ciclul filosofilor deiți începe cu Zaratustra șsic!ț și se încheie cu Zamolxe” - ibidem, p. 198. 4. După aducerea în țară a arhivei lui Busuioceanu, în 1970, Dan Slușanschi a publicat manuscrisul acestei cărți neterminate, abandonate, după reconstituirile editorului, în jurul anului 1947 - vezi Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, Meridiane, București, 1985. 5. Vezi, „Mitul dacic în istoria și cultura Spaniei”, Destin (1952), nr. 4-5, septembrie. 6. În cele din urmă, Wikander va
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a știut și asta a făcut ocupantul rus peste tot a instaurat teroarea și distrugerea. Și astăzi cetățile lui Ștefan sînt în Ucraina. În 1997, prin tratatul încheiat cu proaspătul stat apărut între noi și ruși, bucovinenii sînt din nou abandonați. Ion Ioanid, autorul monumentalei cărți Închisoarea noastră cea de toate zilele, este și unul dintre cei paisprezece curajoși care au organizat și realizat cea mai spectaculoasă evadare dintr-o închisoare comunistă. El va fi, după o sută de zile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a fi fost nevoit să umble îmbrăcat în zdrențe. Ignorînd privațiunile, acestea își încetau existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui viol sau de câteva gloanțe care purtau în lumea de dincolo un alt muritor, condamnat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
venit În ajutor, cu varianta lui extravagantă de comunism. Iar după el, atâtea alte Întâmplări care i-au nedumerit sau revoltat pe occidentali: o revoluție sângeroasă Încă Învăluită În mister, expediții devastatoare ale minerilor la București, situația intolerabilă a copiilor abandonați În stradă sau bolnavi de SIDA... Toate acestea, rupte de context, au devenit simboluri negative ale României. La extrema cealaltă se conturează imaginea turistică, bucolică, Îmbietoare a țării: frumusețea naturii, pitorescul așezărilor, ospitalitatea oamenilor, originalitatea artei și cântecului popular... Și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ideea era ca și Bucureștiul să se lege de Dunăre și astfel să devină port. A distrus sate pentru a „instala“ În locul lor lacuri, unele de mare Întindere. Se pot vedea și astăzi În preajma Bucureștiului „false lacuri“, „cratere“ fără apă, abandonate, acolo unde mai Înainte trăiau oameni. Cu siguranță că „drumurile de apă“ l-au preocupat mai mult pe Ceaușescu decât drumurile obișnuite. Până să se circule pe canale, În România se circula tot mai greu pe șosele, ajunse Într-o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dar care Îi lasă pe cei mai mulți dezarmați. Legile se bat cap În cap, oamenii aleargă la nesfârșit pentru rezolvarea celor mai simple treburi, funcționarii publici Îi tratează ca și când cetățenii există pentru ei, nu ei pentru cetățeni... Oamenii simpli se simt abandonați. Mulți dintre ei și-au pierdut economiile, fiind atrași În combinații financiare dubioase (cel mai recent scandal de acest gen: Fondul Național de Investiții, care a adunat sume imense, oferind dobânzi suspect de mari; În final, evident, banii s-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de spus ce s-a Întâmplat cu ei după ce-au trecut granița. Autoritățile europene s-au văzut nevoite să intervină În ceea ce tindea să devină un scandal al adopțiilor; În prezent, reglementările au devenit mult mai stricte. Unii copii abandonați ajung În „cămine“, ale căror condiții de viață (hrană insuficientă, lipsa oricărei călduri umane) i-au Înspăimântat pe vizitatorii occidentali. Alții stau sub cerul liber: sunt copiii străzii, care cutreieră orașele În zdrențe, se adăpostesc În gurile de canalizare și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ei o diferențiere importantă. Majoritatea trăiesc În sărăcie și, mai ales, În condiții primitive de cultură și igienă. În sate, casele lor mizerabile sar imediat În ochi. Mulți dintre copii nu merg la școală sau o părăsesc Înainte de vreme; copiii abandonați, „copiii străzii“ sunt cel mai adesea țigani. Dar s-a ridicat și o burghezie sau o aristocrație țigănească. De felul lor refractari la constrângeri, țiganii au dovedit după 1989 mai multă „imaginație economică“ decât românii. Unii s-au Îmbogățit, de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acestui subiect: cum sunt ei și cum sunt ceilalți. „Specificul național“ i-a preocupat decenii de-a rândul pe teoreticienii culturii românești. „Psihologia popoarelor“, o știință cam suspectă, de mare trecere În secolul al XIX-lea, dar astăzi În genere abandonată, i-a sedus pe mulți autori români și Încă nu este complet uitată În exercițiile intelectuale românești. „Cum suntem noi?“, Întrebare obsedantă și care, prin insistența ei, reflectă mai curând un minus decât un plus de specific național. Adunându-se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au sfătuit cu ceilalți doi ofițeri. Mi-am dres glasul și am clarificat faptul că intrusul ar fi „putut“ fi „un animal sălbatic.“ A urmat o discuție deloc convingătoare dacă să contactăm asociația locală pentru protecția animalelor, o idee rapid abandonată. Dacă urmau să descopere ceva despre asta - „chestia“ - atunci vor reconsidera natura intervenției lor. Boyle a rămas cu mine și cu Robby și Sarah în timp ce ceilalți trei ofițeri au intrat în casă, care radia o lumină atât de intensă de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
verificare de rutină. Dar Miller vorbea peste conversația lor - stăteam unul lângă celălalt, genunchii noștri presând generatorul - explicându-mi încotro îi mânase ultima oară vânătoarea de stafii, o locație greu accesibilă, unde congregaseră demonii și stafiile celor morți: un abator abandonat. Nu-mi păsa. Vroiam ca toată povestea asta să se termine cât mai curând posibil. Ca de obicei, am pretins că era un vis. Ușura considerabil lucrurile. - Când am putea face asta? mă întrebase Miller după ce mi-am revenit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne-au deformat, și distanțele deveneau brusc o ficțiune, istoria - o glumă sinistră. Extremele se aseamănă și se atrag. O demonstrează și exodul mai puțin turistic al basarabenilor spre Portugalia, o „nebunie” asumată în speranța unui câștig pentru familiile lor abandonate. Însă orice ar face, oricât ar încerca să-și schimbe soarta, din nefericire, moldovenii rămân în bătaia amenințării Răsăritului. Marele vecin al portughezilor este... Oceanul Atlantic, cu care e mult mai ușor să întreții relații bazate pe sinceritate și respect reciproc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înfofolită într-o pătură stângistă, în pofida dispariției comunismului ca sistem politic. Mulți intelectuali de aici nu vor în continuare să audă de realitățile ultimilor 50 de ani din țările estice. E ca și cum ar trebui să ia cunoștință de o rudă abandonată, față de a cărei uitare nu-și pot reprima o vină obscură, și atunci se agață de „motivele nobile” ale amneziei lor. Îmi pare totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Șușkin. Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de patetism desuet, naiv, de oameni abandonați, defazați, rătăciți la o margine de lume. Este de-a dreptul înduioșător să-i urmărești. Un „eseist” de prin partea locului, aflând că sunt din Moldova, se grăbește să-mi declare, pe un ton de cunoscător, că a fost la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]