5,899 matches
-
poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi, De ce dorm îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile... De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de-așa vieață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atât de van Ce le-abate și la pasări de vreo două ori pe an? {EminescuOpI 156} {EminescuOpI 157} Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră - el trăiește, El cu gura voastră râde, el se-ncîntă, el șoptește, Căci a voastre vieți cu toate sunt ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se atingea de fețele și de mâinile lor, se topea mărturisind parcă vremelnicia vieții. Dar, fiindcă oamenii își vedeau în tăcere de toporiștile lor, zăpada începu să se abată prin alte locuri, ca și cum ar fi încetat să-i bage în seamă. Negura serii se răspândea o dată cu zăpada. Totul împrejur devenea cenușiu. Într-un târziu, samuraiul și ai săi isprăviră lucrul și își săltară pe umeri câte o legătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o rază. Ninsoarea se oprise. Un câine lătră până când unchiul se pierdu din vedere. În luncă, oamenii se temeau mai mult de foamete decât de război. Mai trăiau încă bătrâni care-și aduceau bine aminte de prăpădul frigului ce se abătuse odinioară peste satele lor. Iarna din anul cu pricina a fost neobișnuit de caldă. În aer pluteau semne de primăvară, dar muntele din nord-vest fusese învăluit în ceață toată iarna și de-abia se mai deslușea. Când a venit anotimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de bucate. Unii cădeau pe drum lihniți de foame, dar ai lor îi lăsau acolo fără să-i poată ajuta. În cele din urmă, câinii sălbatici și corbii le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când familia samuraiului primise pământurile în stăpânire, dar tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorul Shiraishi a pomenit numele tău și Stăpânul a poruncit să mergi până în Nueva España ca trimis al său. Samuraiul nu pricepea ce spune seniorul Ishida. Pur și simplu se uita năucit la chipul acestuia. Simțea că asupra lui se abătuse pe neașteptate o întâmplare la care nici cu gândul nu gândise și care îl lăsase fără suflare și fără grai. Unchiului său, rămas la fel de năuc, începură, puțin câte puțin, să-i tremure genunchii. Era singurul lucru de care samuraiul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japoneză Ezo. Vântul ne este prielnic, iar curenții ne ajută în călătoria noastră pe San Juan Baptista. Când am ieșit în larg, oceanul a devenit oarecum agitat. Totuși, aceasta nu e nimic pe lângă furia Oceanului Indian și furtunile care s-au abătut asupra noastră când am venit în Asia acum treisprezece ani. Cu toate acestea, japonezii din cabine suferă cu toții de rău de mare și nu pot deloc să mănânce, sărmanii de ei! Deși sunt înconjurați de ape din patru părți, japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De câteva zile s-a micșorat rația zilnică de apă. Cei patru soli cărora li se dădeau înainte două căușe dintr-un ciubăr, acum primesc numai unul. Din fericire, nu se mai abătu asupra lor nici o altă furtună și nu întâlniră nici acalmii, așa că vasul înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un marinar spaniol a furat un ceas și câteva monede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să construiască o corabie și să-i trimită încoace pe solii despre care v-am vorbit ca să ceară încuviințarea de a primi cât mai mulți călugări pe domeniul său din Japonia. Dacă planul le reușește, atunci mare prăpăd o să se abată peste cei câțiva credincioși creștini și misionari care au mai rămas în Japonia și totul o să se sfârșească într-o nenorocire. Planurile lui nebunești nu sunt decât niște scormoneli. De aceea, dorim ca Maiestatea Voastră să se arate cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-am legat strâns încheieturile mâinilor. Astfel sunt nevoit să mă lupt cu poftele trupești care se abat asupra mea în puterea nopții, deși mai puțin înverșunate ca în tinerețe. Am îngenunchiat și m-am rugat îndelung. Ce demn de dispreț e trupul omului! În timp ce mă rugam, m-am simțit dintr-o dată copleșit de o disperare înfricoșătoare. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gură, privindu-l fix pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie pe schiuri Funicularul se mai strofocă o dată și apoi se opri. Nu mai putea merge, zăpada se așezase pe șine Într-un strat solid. Furtuna care se abătuse asupra muntelui făcuse crusta de zăpadă tare ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte, pe zăpada tare, apoi se Întoarse dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
profitabilă. Mediocritatea își retează vârfurile contemporane, nu le suportă. În loc să-și cultive valorile contemporane, mediocritatea le retează, pentru a înlătura termenele de comparație, cu lipsa lor de creație de valoare. Mediocritatea canalizează (dirijează) atenția publicului în trecut, pentru a-i abate atenția de la evenimentele prezentului. Ei îi laudă pe cei morți deja, pentru că aceștia nu mai prezintă nici un pericol pentru demascarea lipsei lor de activitate creativă și de valoare. Cazul lui Mihai Eminescu (6). In „Scrisoarea a III-a”, el critică
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Cu toate acestea, mulți au fost cei care au venit să mă vadă și să mă jelească. După modesta-mi estimare, să zicem opt sute, deși nu i-am numărat cu atenție. Întâi de toate, terierul meu de Yorkshire, Poochini, stând abătut În rândul din față, cu capul pe labe, oftând constant În timpul numeroaselor discursuri laudative. Lângă el, bunul meu prieten, Harry Bailley, care-i dădea din când În când câte o bucățică de ficat uscat. Harry se oferise să-l adopte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți o acompaniară exprimând sentimente similare. Esmé mai avea puțin și plângea. —Opriți-i cumva. Domnișoara Rong Încercă să le mai risipească disconfortul. — Asta e karma lui, Încercă ea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau să facă. Pe drumul spre hotel, cei mai mulți dintre prietenii mei au fost tăcuți, singurul zgomot care se auzea fiind cel al unghiilor scărpinând pielea. Se opriseră pe drum pentru obișnuita pauză de pipi, unde un nor de țânțari se abătuse asupra lor ca și cum ar fi fost armata Bai pornită pe urmele lor. Heidi a Împărțit cremă cu hidrocortizon. Era oricum prea târziu pentru DEET1. Bennie era epuizat. Umerii Îi atârnau greu. Era oare un semn de rău augur prevestind cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oficial ca fiind Nați, cei mai mulți personalități istorice asociate cu mituri sau povești adevărate de eroism. Unii erau martiri, oameni care fuseseră trădați sau avuseseră o moarte prematură și Îngrozitoare. Unul dintre ei murise de diaree și se spunea că va abate acest blestem asupra celor care nu-i erau pe plac. Indiferent de originea lor, erau foarte ușor de supărat, fiind cunoscuți pentru faptul că se enervau dacă nu erau tratați cu respect. Prietenii mei făcură glume despre diferite persoane nesuferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ani fusese recrutat ca interpret pentru regimul britanic. Faptul că stăpânea perfect cele două limbi nu i-a adus Însă prietenia altor triburi. Asupra unui avanpost izolat, unde nici prezența birmaneză, nici cea britanică nu erau agreate, s-a abătut Într-o zi o ploaie violentă de gloanțe care a spulberat copacii și tufișurile, păsările și maimuțele și pe stră-stră-străbunicul lui Walter. În mod uimitor, nimeni altcineva nu a mai fost omorât. Drept compensație pentru moartea interpretului, fiul lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uscat. Comparați-i cu tibetanii care se spală o dată pe an și organizează o mare ceremonie În jurul evenimentului. Pe de altă parte, vremea din Tibet nu te Îndeamnă să faci duș toată ziua bună ziua. Recunosc că și eu m-am abătut de la obiceiurile mele de igienă cât am stat În Tibet, În locuri fără căldură sau apă curentă. Și, ca să nu credeți că sunt plină de prejudecăți, sunt prima care spune că nici chinezii nu sunt niște naturi delicate, asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
călătorie ar putea fi periculoasă. În schimb, camionul neobișnuit și drumul dificil și accidentat Îi convinseseră că surpriza merita Într-adevăr efortul, că era ceva extrem de rar și deci inaccesibil celor mai mulți turiști. Le plăcea ideea unei aventuri, de a se abate de la calea bătătorită, mai ales bărbaților, cu excepția lui Bennie. Exact asta Își doriseră, nu magazine și fabrici interminabile. Cu fiecare kilometru parcurs În felul acesta, așteptările lor creșteau. În timp ce Împărțeau tot felul de gustări dulci și sticle cu apă, Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe Rupert făcând trucuri cu cărțile de joc. Ca să se asigure că nu se rătăcesc, cei doi s-au orientat Întâi după busola cusută de Heidi pe ghiozdan. S-au Îndreptat direct spre junglă, iar dacă erau nevoiți să se abată din cauza obstacolelor, Își tăiau semne În vegetația prin care treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile să intre, dar tot trebuia să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
băiatul nu era Cel Reincarnat. Băiatul nu era Fratele Alb Mai Mic sau Regele Naților. Iar ceilalți zece oameni nu erau nici discipolii săi, nici cortegiul său de soldați. Erau doar turiști care nu atrăseseră altceva În afară de ghinion. Ce dezastru abătuse Pată Neagră asupra oamenilor săi! În ora următoare, prietenii mei au discutat mult. Ce ar trebui să facă? Acești bieți oameni fuseseră buni cu ei, Își Împărțiseră mâncarea cu ei, păturile, hainele. Nu era vina loc că podul se stricase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai avea, dacă sufletul lui mai era Încă viu. Privea râul În toată Întinderea lui. Și apoi s-au auzit niște strigăte și a fost surprins că moartea l-a luat atât de repede. Săgețile pornite din arbalete s-au abătut asupra lui, cuțitele ascuțite l-au străpuns cu o ușurință surprinzătoare, de parcă nu ar fi fost făcut din oase și mușchi. Apoi a zăcut În propria mizerie, cu chipul aproape de suprafața apei, fără să-și simtă trupul, dar cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]