65,481 matches
-
Dar sperietura cea mare, pe care o încercăm - și ne încearcă pe toți - ține de "standardele" pe care ei trebuie să le îndeplinească pretutindeni pe glob, într-un mediu (să presupunem) binevoitor, ceea ce aceiași indivizi refuză să facă la ei acasă. În fond se știe că "saturația", de un fel sau altul, nu-i tocmai un bun sfătuitor pentru reacții prezente și viitoare. Omul, la orice vîrstă, insă - mai ales - la tinerețe, are nevoie să se simtă valorizat, fapt necesar celorlalți
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
vreme de o oră, după ce aflase de la cafegiu (nume dat șefilor de sală în restaurantele de provincie) că domnii luau masă de obicei între orele unsprezece și douăsprezece. * - Pe la unșpe și jumate, - avea el să povestească în provincie celor de-acasă, - doi parizieni în halate de-alea de-ale lor și pe care n-ai fi dat doi bani, începură să strige văzîndu-mă pe bulevared: "Uite-l pe Gazonal al tău!..." Interlocutorul era Bixiou, cu care pictorul se înarmase pentru a
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
văzîndu-mă pe bulevared: "Uite-l pe Gazonal al tău!..." Interlocutorul era Bixiou, cu care pictorul se înarmase pentru a-l trage în poza pe verișorul sosit din provincie." Prima impresie, încă de la restaurant, a provincialului, este colosală. El va povești acasă, la ai săi, Balzac mutînd scenă, atît de modern: - "Nu te supără, verișorule dragă! sînt al tău!" a strigat Leonas drăguțul de el strîngîndu-mă în brațe, le povestea Gazonal prietenilor săi, la întoarcere, acasă. Și crez că - mai spunea el
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
provincialului, este colosală. El va povești acasă, la ai săi, Balzac mutînd scenă, atît de modern: - "Nu te supără, verișorule dragă! sînt al tău!" a strigat Leonas drăguțul de el strîngîndu-mă în brațe, le povestea Gazonal prietenilor săi, la întoarcere, acasă. Și crez că - mai spunea el - mă luase amețeala cînd văzui cîți galbeni făcea fiecare mîncare. Oamenii ăia cîștiga cît cîntăresc ei în aur; păi, văr-meu a dat bacșiș treizeci de sutici la unu, cît cîștigă un om de
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
luat de suflet, si de la istorisirea ănfierii lui se dezvoltă toată povestirea: tatăl adoptiv fusese ibovnicul mamei copilului pe durata plecării soțului ei an armata, pe care se decisese ansa să o părăsească de ăndată ce bărbatul legitim se ăntoarce acasă. ansa Masenka, femeia, ași pierde mințile de iubire, se ămpotriveste reluării cursului normal al vieții, iar an cele din urmă ajunge, smintita de dragostea ei păcătoasa, să ași omoare soțul cu șoricioaica și să piară ea ănsăsi an ănchisoare. Cuprins
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
luso-brazilian l-a adus în postura, pe deplin justificată, de Ambasador al României în Portugalia. Începând din anul 1987, dl. Zamfir se lansează și pe orbită creației beletristice, cu românul Poveste de iarnă. În anii '90 publică alte două române - Acasă (1992) și Educație târzie (1998) -, ambele apărute la Editură Cartea Românească. Mă voi opri asupra acestor din urmă volume, căci ele mi se par reprezentative pentru o anume redefinire a poziției auctoriale în anii din urmă. Un deceniu marcat de
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
bine deghizata, ascunsă în subtext, tocmai ea conferă siguranță în manevrarea unei intrigi permanent irigate de realitatea cea mai frusta. Numai că această realitate, conform incontrolabilelor legi ale vieții, glisează spre reverie sau spre șoc, spre extaz sau spre agonie. Acasă este, de fapt, un imn subliminal adus legăturii afective cu spațiul în care ne-am născut și am crescut. Întâmplările se derulează pe timpul sălbaticelor demolări din anii '80. Personal, am resimțit față de o asemenea opțiune tematica o pronunțată undă de
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
sa recuperez măcar un strop din voiajurile ce-mi fuseseră refuzate timp de o viață. Tematica și atmosfera celor două române sunt complementare. Peripețiile sentimentale descrise în ele nu s-ar fi putut petrece decât sub protecția indefinisabilei noțiuni de "Acasă". Maestru al surprizei, romancierul ne promite o continuare a istorisirii, blocate într-o situație aparent fără ieșire: scenă în care Sandi îi mărturisește soției infidelitatea comisă. De-aici încolo vom fi iarăși la cheremul imparabilului șarm narativ al lui Mihai
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Nici eu nici fratele meu nu am ănteles, până acum, de ce facem film ămpreună. Poate pentru că două nevroze fac, ămpreună, una singură"... În ultima seară a festivalului, la cocteilul de la Premiera, privindu-i pe Taviani și pe Piovani, strecurăndu-se, ca acasă, prin aglomerația de lux și prin zumzetul poliglot -, trebuia să recunoști că imaginea putea fi de la absolut orice festival occidental. Pentru șase zile, DaKINO a fost an Europa.
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
are ce căuta aici. Din nou, nu ănteleg obiecția, dar cred că am pus degetul pe rană. Logică unei asemenea ăntămpinări sugerează intruziunea neavenita a Ungariei an treburile interne ale românilor: daca statuia e a lor, să și-o țină acasă, s-o ridice acolo. Ceea ce nu include o asemenea argumentație piezișa este că statuia cu pricina nu face parte din patrimoniul statal al Ungariei, ci din acela spiritual și sufletesc al ăntregii maghiarimi, dintre care peste un milion și jumătate
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
zadar! Nu există un prezent al tuturor, există doar prezentul meu... Relația mea cu ceilalți este atat de întâmplătoare! Privirea asta intensă spre ceilalți este desigur un semn că n-am renunțat la cuprinderea lumii. Nimeni nu vrea să rămână acasă decât dacă n-are încotro. Și ce face? Cercetează zarea poate, poate că va descoperi secretul celorlalți, al fiecăruia în parte. Astfel se întipărește pe fiecare, pe învelitoarea să de dinafară, ceea ce numim - fizionomie. Toate lucrurile au o fizionomie particulară
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
pragul lumii celeilalte când plec capul ca si cum ar fi prea scund și n-aș putea trece prin el. Privirea asta care ocolește lumea caută desigur un alt punct familiar, în fapt un punct invizibil. Este o întoarcere din drum, revenirea acasă în întunerecul eului. Timiditatea este o încercare sinceră lipsită de curajul riscului. Fizionomia ei exprimă intensă simpatie a lumii încremenita în pragul ei, fără ochi ca s-o privească. Designerul modei încearcă să modifice fizionomiile în fiecare sezon. Nu numai
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Era sentinela aflată etern în post, niciodată înlocuită, imposibil de înlocuit. Dacă nu-l găseai în birou, era în tipografie, pendulînd între linotip, paginație și calandru, revenea la corectura, cobora în subsolul mașinilor, unde se "trăgea" tirajul, si nu pleca acasă pînă nu era sigur că gazeta e gata să iasă în lume. Devotamentul lui Roger față de revistele la care a fost secretar general de redacție a intrat în legendă. Puțini știu cum arata înainte de 1989 viața celor din presă. Colaboratorii
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
a fost secretar general de redacție a intrat în legendă. Puțini știu cum arata înainte de 1989 viața celor din presă. Colaboratorii veneau și plecau, redactorii, corectorii și dactilografele își aveau zilele și orele fixe, redactorii șefi puteau să stea și acasă, ca G. Ivașcu, înroșind circuitele telefonice și solicitînd, de cîteva ori pe săptămînă, șpalturile. Singurul care nu ieșea din redacție era Roger. Habar n-am dacă sau cînd își lua concediu. Îmi vine să cred că niciodată. N-avea timp
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
ca, mințind, să scoată la iveală un adevăr. Soluția, pentru autorul de jurnal, este să aleagă din sine numai ce-l face să fie expresiv. Să fie personaj: nesincer, lacunar, exagerat față de persoana reală, dar potențial revelator. ăĂ avea un acasă, să mă ierte Dumnezeu pentru decăderea astaă (61), spune. N-ai cum să-l crezi. Și-a dorit locuința, o are, e mulțumit. Dar adevăratul Cioran e unul lipsit de acasă, un exilat dintr-o țară, din lume, din orice
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
față de persoana reală, dar potențial revelator. ăĂ avea un acasă, să mă ierte Dumnezeu pentru decăderea astaă (61), spune. N-ai cum să-l crezi. Și-a dorit locuința, o are, e mulțumit. Dar adevăratul Cioran e unul lipsit de acasă, un exilat dintr-o țară, din lume, din orice. Despre el vorbește frază, nesincera an plan personal". Deci e pusă pe tapet sinceritatea. E adevărat că malițiosul Wilde spunea: "Puțină sinceritate e periculoasă, iar o doză mare e cu totul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
din oamenii cei mai profunzi și mai spirituali ai acestei epoci (elogiu suprem! n.n.), Stendhal, (s.n.) a caracterizat foarte bine expresia englezeasca povestind că era un lord an Marea Britanie, care, singur, nu ăndrăznea să stea picior peste picior la el acasă, ănaintea focului din căminul sau, de teamă să nu fie improper. O femeie, o englezoaica, fie că ar face parte din sectă furioasă a sfinților (protestanți, furibunzi ce și-ar lasă familia să moară de foame, numai să nu fie
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
Bixiou, n.n.), ăntr-o zi poți să dai de-o Londra și de toți locuitorii ei, ămpietriti. - Când te gândești că an Franța șanț neghiobi care ar vrea să importe la noi tâmpeniile solemne pe care englezii le fac la ei acasă cu sângele lor rece, pe care-l cunoașteți, zise Blondet... te trec fiorii... an ultima vreme, Walter Scott, care n-a ăndrăznit să descrie o femeie așa cum este ea, de frică să nu fie improper, se caia că zugrăvise prea
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
continuare deliciile publicului meloman. Mai ales atunci când profesionalismul este repus an drepturile lui firești. A dat strălucire acestui moment inaugural al stagiunii, cunoscutul bariton Eduard Tumageanian. După decenii, revine pe prima scenă lirica a țării pentru a aniversa la noi acasă, la el acasă, cei treizeci de ani de activitate profesională. Experiență marilor scene lirice ale lumii, exigențele unei dinamici necruțătoare a vietii muzicale internaționale, ași spune cuvântul. Elocventa frazării, a susținerii vocale, devine sculpturala la Tumageanian. Da consistentă umană și
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
meloman. Mai ales atunci când profesionalismul este repus an drepturile lui firești. A dat strălucire acestui moment inaugural al stagiunii, cunoscutul bariton Eduard Tumageanian. După decenii, revine pe prima scenă lirica a țării pentru a aniversa la noi acasă, la el acasă, cei treizeci de ani de activitate profesională. Experiență marilor scene lirice ale lumii, exigențele unei dinamici necruțătoare a vietii muzicale internaționale, ași spune cuvântul. Elocventa frazării, a susținerii vocale, devine sculpturala la Tumageanian. Da consistentă umană și dramatism evoluției scenice
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
Sils-Maria avea "un amestec de blândețe, grandoare și mister" care l-a convins să al aleagă drept loc de răgaz pentru scrierea celei de-a două părți din Așa grăit-a Zarathustra. Pentru Iso Camartin, este locul unde e deopotrivă acasă și departe. La urma urmelor, aceasta este esența acoperișului ca metaforă: odată cătarăți pe el, săntem anca prinși de pământ, prin rădăcinile noastre cele mai temeinice și intime totodată, casa, si totusi pe punctul de a ne desprinde, prin forță
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
acel necunoscut din tren, despre care vameșul nu știe niciodată dacă este un mesager, un trimis, intermediar, contrabandist sau spion, ca să folosesc frumoasă tipologie implicită a autorului. Sau, daca este, asemenea lui Iso Camartin, cineva pentru care și depărtarea și acasă se văd mai bine de pe malul celălalt, dintr-un al treilea punct. Iso Camartin, Reflecții de la Sils-Maria. O privire de pe acoperișul Europei, traducere de Magdalena Popescu-Marin, Ed. Humanitas, 1999.
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
Este celebrul scriitor, de origine haitiană, Dany Laferriere! Fotografiile lui sunt afișate pe panouri imense, peste tot la Salonul de carte. Se apropie de mine privindu-mi ecusonul și îmi spune, zâmbind din nou: „Pe al meu l-am uitat acasă, cum o să mai intru azi?” Eu intru imediat în jocul lui și îl bat ușor pe umăr: „Stai liniștit, o să le spun că te cunosc și intri cu mine!” Am izbucnit amândoi în râs și am intrat în metroul care
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
și mi-a zis: „Scrie cartea, că ți-o public eu! Știu eu o editură, am mulți prieteni. Să mă anunți când e gata!” S-a arătat interesat să-mi vadă și cartea de note biografice „Cei șapte ani de acasă...”, expusă la Standul românesc, o proiecție a unei alte lumi și mi-a zis: „Uite, am puțin timp liber și mergem acolo. Dacă vrei, facem și poze, dar să mi le trimiți!” Știa bine lecția! Când ești cu o vedetă
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
pe cartea mea, sub privirile nedumerite ale scriitorului Eugen Caraghiaur, surprins de această vizită, tradiționalele fotografii, strângeri de mâini și discuțiile de curtoazie. În final, celebrul scriitor Danny Laferriâre, înainte să plece, îmi șoptește discret: „Dacă mâine, mai uit ecusonul acasă, mă mai ajuți?” I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese și i-am spus, tot pe șoptite: „Poți conta pe mine, oricând!” S-a îndepărtat râzând. La standul nostru se schimba „garda”. Distinsul scriitor, pr. prof. dr. Cezar
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]