96,467 matches
-
organe. Trecînd peste faptul că ar fi fost suficient "Student închiriez organe" (pentru că studenții sînt îndeobște tineri, nu?), văzînd filmul constați că titlul nu are nici o legătură cu ce se întîmplă: "tînărul student" nu își "închiriază" nici un organ, ci doar accepta să încerce, pentru bani, pe propriul organism, un medicament în faza de testare. Se poate spune că, prin asta, isi închiriază organele? Se poate, daca sperăm să atragem, în acest fel, ceva public, la o comedioara, altfel, totalmente debila. Cît
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
de forță (jucat de Tobey Maguire cu o ascuțită sensibilitate) va afla cîte ceva despre viața, despre extazurile și ororile ei, despre loialitate și trădare, despre sensul profund al "regulilor" de viețuire și supraviețuire - și va sfîrși prin a-și accepta destinul... Am văzut filmul în premieră lui europeană, anul trecut, în competiția Festivalului de la Veneția. Imaginile lui nu se șterg cu ușurință din memorie: orfelinatul, copilul bolnav, închis într-un fel de culcuș transparent, ca într-o nacela a suferinței
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
vizitatorii. Deci nici eu. Dacă pictorii barocului ce va urma - pentru a lua doar cel mai cunoscut exemplu - își insinuau, întortocheat și subversiv, propria imagine în operă, nu văd de ce nu ar face tot la fel și privitorii. Iar de acceptăm că orice scriitură este, în variate grade, autobiografică, de ce nu ar adopta și orice receptare această mască? De altfel, în muzică, barocul - și chiar emblematicul concetto - a fost inventat tot pe la fine de Trecento. Johanes Ciconia, Carmina Burana sau Libre
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
ceea ce sovieticii amenințau că o vor înfăptui ei dacă nu li se satisfac cerințele. Apoi, Regele, în urma deciziei Conferinței de la Moscova a miniștrilor de Externe ai Angliei, SUA și URSS, i-a cerut lui Groza demisia. Cum acesta n-a acceptat, a urmat celebra grevă regală, suveranul "refuzînd să se mai consulte cu miniștrii și să mai semneze vreun decret". Regina mamă i-a fost continuu aproape regelui, îmbărbătîndu-l sufletește. Dar după asta Groza și sovieticii se purtau ofensator cu familia
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
agonie ce se pretinde o reînviere". Iată conținutul său pozitiv, care, odată cu închiderea unei uși, deschide o alta, către țară: "Exilul secund cheamă în spațiul lui de rigoare etică pe toți cei care în afara Țării sau înlăuntrul ei nu pot accepta transformarea spiritualității și culturii într-un domeniu rezervat minciunii planificate, ipocriziei-sistem, plecăciunii de Curte Nouă, lașității cu răsplată". Să mai atragem atenția asupra strictei actualități a unei atari perspective? Principiul veghetor de ieri nu s-a perimat. Îl putem repeta
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
eșantion, fragmentul din Junimea și junimismul în care este evocată dușmănia la care ajunseseră în 1917 doi foști lideri junimiști, Titu Maiorescu și Petre Carp: " Nu vrem să spunem că atitudinea lui Carp a fost a unui colaboraționist. Dar a acceptat să întâlnească pe Mackensen de câteva ori și convorbirile nu au ocolit chestiunile politice. Pe când Maiorescu a respins orice contact cu ocupanții. Oricine venea la el pentru intervenții pe lângă oficialitățile de ocupație căpăta, invariabil, același răspuns: "N-am și nu
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
am apucat, înainte de orice, să-mi împrospătez obrajii cu apă rece. Deodată viscerele s-au revoltat, o irepresibilă senzație de vomă s-a impus, ca și cum un șarpe otrăvitor mi-ar fi pătruns în intestine iar până să mă dezmeticesc, să accept că eu, fără niciun preaviz, am devenit victima acestei agresivități interioare, un alt spasm, cerebral de astă dată, de o violență insuportabilă, s-a declanșat. Am țipat de durere, dar mai ales de spaimă și m-am sprijinit cu spinarea
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
asta în România nu se poate spune, că săriți în sus... După cum vedeți, eu una stau liniștită jos, deși n-aș spune că sînt de acord cu eticheta ce presupune o anume condescendență masculină. Mă rog, în Occident "eticheta" e acceptată, ba chiar există niște studii teoretice foarte serioase despre literatura feminină. Eu, orice ați zice voi, o să mențin categorisirea. Preocupîndu-mă de acest subiect în literatura română, am descoperit, în urmă cu 150 de ani, în perioada pașoptistă, niște scriitoare extrem de
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
limpede. Prietenii români Aveți prieteni între colegii din România? Cel mai bun prieten al meu era Marian Papahagi, o prietenie veche, de cînd a studiat el la Roma. Pierderea lui m-a lovit teribil și încă nu pot să o accept, cîteodată mă trezesc gîndindu-mă "asta trebuie să i-o spun lui Marian", și abia apoi îmi dau seama că nu mai am cui. E atît de dureros! În afară de Marian, celălalt prieten român foarte, foarte apropiat e Mihaela Mancaș. Ne cunoaștem
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
aromână, sînt relativ organizați. Dar neînțelegerile dintre diversele grupări sînt acute. Nici opinia d-nei prof. Matilda Caragiu Marioțeanu care, cu știința ei în ale lingvisticii, a afirmat că aromâna (sau armîna) e o altă limbă decît româna nu a fost acceptat de toți, destule voci dezaprobînd-o neînduplecat. Și neînțelegerile continuă să se manifeste aprig, cînd, dimpotrivă, necesară ar fi unitatea. Am citit, de curînd, cartea d-lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
cînd, dimpotrivă, necesară ar fi unitatea. Am citit, de curînd, cartea d-lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la conferințele periodice ale aromânilor), o ia în dezbatere științifică. E, poate, greu de acceptat opinia distinsului autor că limba română s-a născut deopotrivă la stînga și la dreapta Dunării, cînd, se știe, nașterea ei e la dreapta marelui fluviu. Dar din epoca tulbure a etnogenezei poporului român unii dintre acești originari au rămas
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
alternativele acestor aromâni erau deci următoarele: să-și lase proprii copii analfabeți ori să se mulțumească cu școlile grecești sau bulgărești, în funcție de regiunile în care locuiau". Alt document (citat în cartea d-lui Peyfuss) demonstrează contrariul, stăruind asupra sacrificiului economic acceptat de unii păstori săraci aromâni, cu condiția să se deschidă o școală românească în satul lor. Iar, repet, autoritățile României sprijineau constant (financiar) școlile românești din imperiul turcesc. În septembrie 1909, un Congres didactic vlah reunit la Monastir stabilea anumite
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
a vrut să se ducă la școală mai devreme decât alții, să fie mai cu moț. Și ca să scape de gura mea au vorbit părinții cu învățătorii să mă lase o săptămână-două până îmi trece capriciul și bieții oameni au acceptat. Dar după două luni au cerut ei părinților mei să mă lase în continuare confundând săracii inteligența cu obrăznicia și tupeul. După câtva timp am început și eu ca flăcăul din poveste care s-a însurat prea devreme și dacă
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
calitatea intrinsecă a cântului nici prin emoționalitatea expresiei. Și drăgălașele arii din zarzuele - care n-ar fi trebuit să pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație de jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
mai nuanțată, Contele mi s-a părut complet greșit în linia unui caraghios care se ridiculizează în bufonerii inutile (vezi unele filme vechi despre "bestiile burghezo-moșierești"). Beaumarchais spunea că personajul "trebuie jucat foarte nobil dar cu grație și libertate". Dacă acceptăm că opera atenuează mult din sarcasmul piesei, transformând-o într-o bijuterie de grație aristocratică și veselie delicată, vom fi de acord cu acei comentatori care nu văd în Conte o brută și nici un comic ci doar un bărbat lovit
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
-i invite partidul la o discuție de înțelegere? Cam puțin, în măsura în care persoane din primul rînd al unui partid nu se pot juca de-a inițiativele personale, fără să anunțe și centrul că sînt iluminate de o gîndire diferită de aceea acceptată de partidul lor. * După părerea Cronicarului, pînă la alegeri vom mai asista la asemenea abandonuri urmate de reînscrieri pe nerăsuflate în alte partide. Și asta nu neapărat din imoralitate politică, ci, mai degrabă, dintr-un sentiment exacerbat al importanței personale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
un discurs pentru prezidențiale și un altul pentru alegerile parlamentare. Dl Roman atacă actuala guvernare, fiind ministru de Externe al cabinetului Isărescu, încît e greu de crezut că îl va ierta pe dl Stolojan, cel care să nu uităm, a acceptat să-i ia locul într-un guvern format în pripă, după mineriada împotriva Palatului Victoria. Astfel că e cu putință ca, la un moment dat, dl Stolojan să-și dorească intrarea în competiția pentru Cotroceni și a d-lui Isărescu
Drumul spre Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16869_a_18194]
-
că autoarea acestei cărți este o cunoscută teoreticiană feministă. Numele ei este prezent în cele mai importante antologii de feminism, Kolodny fiind totodată semnatara unor contribuții la critică și teorie literară bine primite peste ocean. În anul 1990, cînd a acceptat postul de decan al departamentului de științe umaniste al universității din Arizona, Kolodny nutrea, după propria ei mărturisire (parțial cel puțin), două mari ambiții: aceea de a marca un nou teritoriu (dacă nu mă înșel a fost prima femeie numită
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
în Ce știa satul, soțul își face soția să-și mărturisească singură adulterul mințind-o în legătură cu transcrierea divorțului, în Nodul gordian comisarul căruia i se oferă mită își împacă și iubita, și conștiința trimițând la prefectură jumătate din bani și acceptând restul în schimbul judecării în stare de libertate a acuzatului, în timp ce reclamantul ajunge la rându-i la închisoare, în O inspecție, mărimile unei comune pierdute în pustiu, pretorul, agronomul, moașa, își dau pe față toate păcatele dinaintea inspectorului pe care-l
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
sa matricolă de la Liceul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești, precum și în registrul de stare civilă al orașului. Eroarea, apărută în acte mai tîrziu, n-a fost corectată de P.P. Negulescu: "Este greu de spus ce l-a determinat să accepte această schimbare a datei de naștere. Poate o ușoară vanitate - care adesea încearcă și marile personalități -, aceea de a apărea ca un copil și un adolescent precoce, poate dorința de a nu fi deranjat încă de la începutul studiilor universitare de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
editorialul d-lui Ursu se strecoară totuși o inexactitate. Aceea că Mugur Isărescu ar fi refuzat să se alăture țărăniștilor în cursa electorală. La ora la care dl Ursu își scria editorialul, Mugur Isărescu nu refuzase nimic, dar nici nu acceptase ceva. Anunțase că se mai gîndește. Încît atitudinea d-lui Ursu începe să fie suspectabilă de antițărănism marcat în repetate rînduri. Și dacă mai adăugăm aici și războiul ziarului cu țărănistul Radu Sîrbu, șef al FPS-ului, poate că cititorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
care încearcă să-l încropească Valeriu Stoica." Avem aici două exemple clare de ziariști care lucrează politic, nu doar editorialistic. Dl Ursu mizează pe descurajarea lui Mugur Isărescu, în vreme ce Horia Alexandrescu pare a-l îndemna pe actualul premier să nu accepte așa ceva. * În editorialul lui, Cornel Nistorescu comentează favorabil intrarea lui Theodor Stolojan în politică în care vede posibilitatea ca "bătălia pentru Cotroceni să nu se mai desfășoare pe principiul comuniști-anticomuniști. Polarizarea discuțiilor pe diferența fundamentală între cele două blocuri nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
cu vreo concluzie. Atunci de ce le scrie? E posibil și ca polițistul să fi descoperit în alcătuirea de fișe o plăcere și s-o fi făcut cu o anume gratuitate. După un secol de regimuri polițienești, ne vine greu să acceptăm ideea că polițistul francez al Luminilor n-avea nici un scop practic în însemnările lui, lăsîn- du-se condus de bucuria inspirației. Nu ne intră în cap faptul că Joseph d'Hémery își dădea osteneala de a asculta sute de informatori
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
trece pragul electoral și destui par mai degrabă dispuși să blocheze legile, din secrete motive clientelare. Unei asemenea structuri parlamentare i se poate cere votarea noului buget? Teoretic, da, practic, mai degrabă nu. Asta însă în ipoteza că partidele ar accepta decalarea alegerilor. Or, nu e cazul. PDSR a anunțat că nu vrea așa ceva, PRM, la fel, asta ca să începem cu opoziția. Dar la rîndul lor două dintre partidele din arcul puterii, PNȚCD și PD nu sînt interesate de o eventuală
Jocurile politice ale verii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16886_a_18211]
-
Isărescu funcționează în tot mai mare măsură ca un prezidențiabil atipic. El nu vrea să candideze de dragul candidaturii, nici pentru a răspunde cererii unor partide aflate în criză de candidat, ci din motive asemănătoare acelora care l-au făcut să accepte funcția de premier - interes național, situația economiei și chiar posibilitatea de a-și păstra echidistanța față de forțele politice aflate în competiția electorală, chiar dacă unele dintre aceste forțe și-au anunțat hotărîrea de a-i acorda sprijin. Firește că dl Isărescu
Jocurile politice ale verii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16886_a_18211]