7,862 matches
-
început răsare la șase și un pic, apoi din ce în ce mai devreme. - Nu am avut somn și am vrut să profit de aerosolii dimineții și să fotografiez răsăritul soarelui, explică ea, mai împăciuitoare. Imi place nespus de mult când răsare soarele din adâncul mării. - Aha, sunteți o romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
prietenii; aș fi dorit să le iau durerea și să le eliberez sufletele de tristețe... Gândul că și eu voi pierde ființe dragi mie, mă face să sufăr și să simt, de pe acum, teama cum se strecoară din ce în ce mai mult în adâncul sufletului. Oare voi reuși să-mi înving frica și durerea în fața momentului despărțirii...? oare voi reuși să fiu de ajutor familiei mele atunci când unul dintre părinți ne va părăsi...? Imi este frică. O frică de care nu scap nici o secundă
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
ta, căci inima noastră este nelimitată, infinită deoarece în ea se splășluiește Iisus Hristos începând de la botez. O persoană are niște dimensiuni infinite ale personalității lui; în adânc, în profunzime, fără limită, cu alte cuvinte persoana umană este veșnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol Pavel de multe ori că „voi sunteți biserica Dumnezeului Celui Viu”. Deci să nu deturnăm ori direcționăm rugăciunea noastră către un colț ori într-un colț, fiindcă Dumnezeu nu este material
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
strategic al unui dublu joc, ca oglinda măritoare a iluziei și formelor. La pictură descoperim sufletul artistului care gândește lumea, la fotografie lumea ne gândește. Obiectivul este cel care ne privește și ne gândește. Concluzionăm: rămâne omul, calitatea lui în adâncul tuturor lucrurilor. Chiar dacă unitatea stilului se produce, cel puțin pentru un ceas, în universalitatea efortului spiritual, va rămâne calitatea omului, și sunetul și culoarea proiprie pe care ea le realizează. Nu doresc ca omul să devină asemeni unui roi de
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]
-
strategic al unui dublu joc, ca oglinda măritoare a iluziei și formelor. La pictură descoperim sufletul artistului care gândește lumea, la fotografie lumea ne gândește. Obiectivul este cel care ne privește și ne gândește. Concluzionăm: rămâne omul, calitatea lui în adâncul tuturor lucrurilor. Chiar dacă unitatea stilului se produce, cel puțin pentru un ceas, în universalitatea efortului spiritual, va rămâne calitatea omului, și sunetul și culoarea proiprie pe care ea le realizează. Nu doresc ca omul să devină asemeni unui roi de
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350577_a_351906]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > FUGAR PRIN STÂNCI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Din zori priveam și până-n scăpătat priveam adâncul umbrei mele vii ce tot târa suflet pustiu peste un munte blestemat. Și dincolo de locul, un ungher am prins un adevăr mai strâns el legănat pe raza unui cer din care lacrima s-a scurs. Din zori priveam și până
FUGAR PRIN STÂNCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350624_a_351953]
-
forță (forța inteligenței, a sensibilității, a voinței, a caracterului). Curba decisă, vag ironică, a gurii, nasul puternic, dublul “T” frontal, desenat clar, în armonie cu bărbia despicată și împinsă înainte, sunt câteva din semnele exterioare ale puterii, ale energiei din adâncuri. O aură de clasicitate (de antichitate târzie) învăluie întregul, așa cum, de altfel, îi șade bine celui care a tradus Eneida (epopee comentată îndelung, țin minte, de profesor, în neuitate după-amieze, în sala de seminar, cu grupa de studenți din care
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
părtașă rațiunea. Pe de o parte, ea nu este doar un "sistem ordonat de operații de prelucrare, interpretare și verificare a informațiilor..." (Golu și Dinu, 1972) [15] , ci este o putere a minții care poate exprima revelarea lui Dumnezeu din adâncul inimii. Ba, mai mult, se afirmă că rațiunea nu este numai o însușire spirituală, ci și o "recapitulare sinoptică a modului în care există omul ca alteritate personală [...] Deși creată, natura omului a fost înzestrată cu posibilitatea modului de existență
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
VREI Într-o seară stam pe mal Sub salcia pletoasă Plecat de dorul nu știu cui De-acasă. Priveam în luciul apei cum Un chip da să apară Mai foc decât Luceafărul De seară. Ca o siren-ai apărut Din larg și din adâncuri. Corăbieri mureau purtați De vânturi. Și cântul tău țipuitor Cuprinsul îl destramă, De dau atâția amăgiți Năvală. Stele strălucesc pe boltă, Dar mai luci sunt ochii tăi Și ard inima în mine Cu văpăi. Răcăneii dintre trestii Ne invită la
DACĂ VREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350645_a_351974]
-
Autorului Dulce nebunie Mi-am pregătit bagajul ascund în carul mare trecutul și rog pajul să stingă felinarul prin poarta, larg deschisă, pornesc în pribegie tăcută și proscrisă ah, dulce nebunie... doar pietre în călcâie țin de urât luminii din adâncuri și-aș vrea, îți spun cinstit, să nu cumva să curgă lacrimi nu are niciun rost poveștile cu zâne le știu chiar pe de rost Și tot ce o să fie, știu sigur c-a mai fost... http://www.youtube.com
DULCE NEBUNIE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350656_a_351985]
-
asculte.. Săruta-mă toamnă cu murmur de ape s-aud cum marea pe fermecate clape, cheamă pescărușii din larg mai aproape, să simt mângâierea apei pe pleoape când valuri se sparg învăluind în picături și vis și durere ascunse-n adâncuri. Toamna iubirii... A învăluit cu iubire toamna clipe ce se rostogolesc de-a valma și-a picurat din a ei dulceață zorii-n fiecare dimineață. Pe frunze a stropit cu dulci șoapte culese-n pe furiș miez de noapte, pe
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
gândului aștept cuvinte verzi zâmbind în soare, cuvinte, pete de culoare pe griul vieții imperfect, cuvinte verzi cu spicul drept. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpadă, cernând singuratic. Si totusi insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Căldură lui mă învăluie și soare devin! Lumini și umbre Mă regăsesc la lumină lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Dorința Lasă-mă, să te iubesc! De mii de
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
mențiune destul de filozofică. Asta dacă vrei să aprofundezi cu inima și mintea și să pui voința la înaintarea spre optimismul adevărat și nu spre falsul entuziasm al gândirilor așa zise pozitive. Dacă azi e soare și lumina te învăluie până în adâncul sufletului, mâine ar putea fi înourat și atunci lumina din interior ar trebui să fie întipărită pe față pentru a putea simți vântul răcoros adus de nori pentru a-ți crea ambianța necesară unui simțământ binecuvântat. Candida privire a florilor
DESPRE AZI ŞI MÂINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351355_a_352684]
-
sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinația de sub zăpadă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
ți-o explice ori s-o demonstreze. Când am devenit mai curios, noaptea ori a doua zi și am dorit să aflu ce știe ea deosebit, s-a întristat. Mi-a luat capul în mâini și m-a privit în adâncul ochilor, vorbindu-mi șoptit: - Rămâi așa cum ești. Curat! Și să iubești tot așa cum m-ai iubit pe mine. Sincer. Eu nu m-am născut femeie. Am fost născută copil. Fetiță. Pură. Altul, om și nu Dumnezeu, m-a făcut femeie
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
în Colecția “Primul cuvânt” în cadrul unui program ARP Asociația Română pentru Patrimoniu și conține exclusive volume de debut ale scriitorilor români,indiferent de genul în care se exprimă; ea este inițiată, îngrijită și finanțată de Artur Silvestri. Prezenta carte sfredelește adâncurile, uneori incerte, ale unor presupuse adevăruri ce se folosesc de ideologii care denaturează și descurajează istoria neamului.În contradicție cu documentele certe ale istoriei noastre verificabilă și al tradițiilor cuprinse de aceasta. Cartea este structurată în șase capitole, inclusiv, Note
PRIN ADEVĂR ÎNVINGEM O PĂRERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351437_a_352766]
-
întredeschis unde înfloresc păpădiile două câte două la poarta dintre ulițe șoptesc frunzele de bujor în noaptea bordo și deschizătura de ie aruncă o reflecție din povestea cu litere în care ai uneltit cu stele căzătoare să vă întâlniți în adâncul fântânii în mlaștina tăcerii pe chipul meu se întinde o rugăciune fără sfârșit Suzana Deac Referință Bibliografică: Pe chip o rugăciune / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PE CHIP O RUGĂCIUNE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351526_a_352855]
-
a doua duminică de când sosisem pe aceste meleaguri ne-am bucurat de splendorile orașului-stațiune Gaeta și de jocul fascinant oferit de valurile înspumate ale Mediteranei care se spărgeau zgomotos de zidul stâncos al muntelui ce ieșea ca o insulă din adâncuri sau se revărsau peste nisipul fierbinte al plajei. Uitasem de grijile și frământările din țară, rupându-ne din acea presiune psihologică și stres care ne apăsa zi de zi. Simțeam cu adevărat gustul dulce al libertății! În Italia traiul este
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și cumplit de înfricoșător. (la început înfundat, apoi din ce în ce mai tare se aude un huruit care vine din adâncul pământului. Statuile și obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : A mai fost încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc. Se așează temeliile care n-au fost întocmite bine de la început. Un popor este
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
poporul român cer o jertfă prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodată. De aceea catedrala neamului românesc nu va fi terminată niciodată, și ce vom construi ziua se va surpa noaptea...(undeva departe, din adâncul unor codri se aud dangătele mângâioase ale unor clopote de biserici scufundate) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Hei, hei, hei, o luă gândul în altă parte... Unde rămăsesem cu gândul ?. ( respiră adânc) În același timp nu noi am venit pe lume, și ne-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
el este cuvântul, or cuvântul s-a născut în timp. Ce vârstă are el în timp ? Câteva mii de ani. Pe când piatra, materialul cu care lucrez eu, are miliarde de ani. Al meu se leagă, se pierde în univers, până-n adâncul universului. Al poetului ce este? Fumul acela, tremurarea de vorbă, geamătul ca un abur cald. Căci ce este cuvântul decât fum care-ți iese din gură și se pierde imediat. Cuvântul nu se leagă de piatră, el nu se leagă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
se aude umitor de concret) CONSTANTIN BRÎNCUȚȘI : De unde se adună, de unde vin ideile acestea în mintea mea, și care curg ca un fir de apă limpede? (respiră adânc, ca un plâns) Înseamnă că ele se încheagă acolo, în mine, în adâncul meu, ca izvorul, și apoi curg în afară. Multe curg prin mine fără să mai treacă prin minte. Înseamnă că numai când nu creez ele îmi ajung în minte. Acum înțeleg de ce filozofii văd ideea, ideile, și au numai idei
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
asta o pun eu în Coloana infinitului, o pun adică în țipătul omului. Clepsidra este cea care-i umple gura ca un pumn și nu-l lasă să țipe, cea care-i astupă gura ca să nu se înalțe țipătul din adâncul sufletului lui. Însă ce se întâmplă? Clepsidra însăși se transformă în țipăt. Aici este marea nebunie ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (un câine urlă a morțiu, urletul câinelui se stinge încet) Când am văzut ce am realizat, m-am cutremurat și eu. Omul
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
și strămoșii noștri, de istorie. (îi vine să plângă, e un bătrân chinuit de vedenii) Lumea vine în urma mea înaintând către un orizont argintiu, iluminat de un răsărit nevăzut, și vine greu, și eu m-am dus prea departe în adâncul pustiei... și legătura cu lumea, cu omul, îmi este pusă in primejdie, și atunci începe să bată acel vânt care este dorul de mamă...(acum plânge de-a binelea) și sufletul meu simte, și se îndoaie de adânca durere a
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ce au făcut poeții, pictorii și sculptorii? (tace deodată) Moartea n-a fost învinsă...Ce au făcut ei este că numai au trezit cu nemurirea operei lor acel dor, acea sămânță de eternitate care zace în inconștientul ființei umane , în adâncul omului...Și le-au arătat oamenilor ce se poate. Ei, oamenii, sunt operele naturii și ale istoriei, mai mari decât niște cărți, ori decât statuile mele și cu atât mai mult ar trebui să fie nemuritori. (după un timp) CONSTANTIN
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]