6,508 matches
-
Drummond Road, care formează cartierul numit Johri Bazaar, unde-și au magazinele bijutierii. La fel ca pilotul Roy, care lasă în urmă fumul negru peste îndepărtata Londră, boala apasă în mijlocul acestei atmosfere generale marcate de moarte, asupra unei case impresionante, adăpostită de zgomotul străzii prin pereți înalți de cărămidă. Coboară peste parapetul împodobit cu olane din sticlă pisată, pe o terasă plată și joasă, unde un băiat stă întins într-un charpai, cu o mână trebăluind în interiorul pantalonilor de pijama. Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
porți pălărie noaptea! Nu are cum să nu stârnească râsul! Dar cu toate aceste glume, bărbații și femeile de la Clubul Poștei și Telegrafului poartă pălării în toate ocaziile: extravagante, imense, cu borurile largi, ca să fie siguri, absolut siguri, că le adăpostesc fețele de soare. Soarele este neapărat un Lucru Rău. Pentru membrii Clubului Poștei și Telegrafului, multe lucruri din viață intră în categoria Lucrurilor Rele. Aceasta este opinia soției Reprezentantului și a prietenilor ei. Îi consideră neinteresanți pe metiși. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
badminton și eunucii urmează în cele patru mașini. Odată ce fiecare și-a găsit locul și hijra au fost trimise înapoi după eventualii piepteni uitați, bijuterii, medicamente și șaluri, cortegiul pornește încet. Destinația lor este o zonă liniștită pe malul râului, adăpostită de un șir de copaci. Imediat ce ajunge, membrele zenanalei coboară din mașini, ca infanteria dintr-un tren ce transportă trupele. În câteva minute, iau în stăpânire zona, instalează plasele de badminton, mesele și scaunele, cutiile elaborate pentru mâncare și samovarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film absentă, se ivește dintre frunze, trăgând în stânga și în dreapta ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca Tom Mix, încolțit de pieile-roșii. Din machan-ul soției sale răspunde o altă rafală. Minty și nababul se adăpostesc de alte gloanțe care pare să vină din direcția lui sir Wyndham. Cineva urlă de durere. Imelda țipă, fuge să se adăpostească și cade fulgerată, izbindu-se de trunchiul unui copac. Totul este oribil. Toți intră în panică. Pran urmărește scena cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte, poate se gândește chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost duși în afara granițelor statului. Altă mulțime s-a adunat furioasă, fără un scop bine stabilit, în parcul Aitchison, mult prea aproape de obiectivele de interes, precum gara sau telegraful. În apropiere, se aflau unitățile civile, un șir îngrijit de bungalouri, adăpostind soții îngrijite, cu chip angelic și copii îmbrăcați frumos, ca niște heruvimi. Desigur, soldații au deschis focul. Curând, iarba pârjolită se umpluse de cadavre. Așa a început. Treptat, zidurile orașului încep să se contureze prin aburii de căldură. Sahib se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi opusul negrului, dacă așa vrea. Bridgeman zâmbește și își ridică gulerul jachetei cât poate de sus, aproape peste cap, pentru a-și adăposti țigara pe care vrea s-o aprindă. Pâlniile coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea pielii, iar vaporul îl va duce pe Jonathan Bridgeman până în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a tot vânzolit cu ea încă de la Dover. Gregg, care pare foarte nefericit că nu poate privi la distanță, se urcă pe timonerie și se așază în fața acestuia. Se reazemă de platforma de lemn și fumează țigară după țigară, adăpostindu-le în mâna făcută căuș, ca o santinelă în noapte. — Nu prea vorbește, nu? observă Gittens în cea de a cincea zi, scoțându-și bărbia prin acoperiș și făcând semne spre Gregg. Marchant se apleacă spre el cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am mai văzut deloc. Îi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam să bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din inimă, cu mare drag, fiicelor mele. îngăduie îngăduie să mă preling prin frunze Și să îmi ningă tâmplele cu alb de nea, îngăduie să mă-mpletesc în vară Cu toamna în culori din cupele de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
va mai avea niciodată șansa de a o vedea din nou. Avem noroc de o zi senină. Furtunile de nisip din deșertul Gobi se odihnesc. Urmărind direcția degetului eunucului-șef Shim, văd o pagodă albă. — Templul acela în stil tibetan adăpostește spiritele zeilor care protejează dinastia Ch’ing de generații. Aveți grijă ce faceți, fetelor. Asigurați-vă că niciodată nu tulburați sau jigniți spiritele. Ca să coborâm de pe deal, Shim ne duce pe o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din dreapta sus e scris un minunat poem: Acoperișul de stuf în jos se povârnește, Colo, lângă pârâu, verde iarba crește. Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările pe care le hrănește o cușcă meșterește. Îmi place-al lor mezin fiu, care nimic având a face, Întins lângă pârâu, la semințe de lotus stă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în secolul al XV-lea, este situată în apropiere de Palatul Seninătății Binevoitoare, dar încă în perimetrul alcătuit de Poarta Justiției Imperiale, Poarta Vituții Glorioase și Poarta Norocului Păstrat. Aceasta din urmă duce la un grup de clădiri mari ce adăpostesc birourile imperiale. Locul este aproape și de sediul Marelui Consiliu, a cărui importanță a crescut în ultimii ani. De aici împăratul își poate convoca la orice oră consilierii pentru a discuta afaceri de stat. Majestatea Sa preferă să își primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Jin a murit. Eu și An-te-hai nu ne putem împiedica să nu tragem concluzia că trebuie să fie ceva adevăr în pa kua. În dimineața aceea are loc un alt incident straniu: Când bate ora nouă cutia din sticlă care adăpostește ceasul din Sala Dezvoltării Spirituale se face fărâme. Astrologul Curții explică moartea Doamnei Jin ca fiind atrasă de ea însăși, prin dorința de a investi în longevitatea sa. Iubea cifra 9. Își sărbătorise cea de-a patruzeci și noua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
astfel încât călăreții și păstorii aflați în trecere să se oprească și să-și aducă omagiul în locul rudelor absente. Potrivit obiceiului, în Orașul Interzis s-au ridicat trei corturi mari. Unul e folosit pentru a pune corpul neînsuflețit, al doilea îi adăpostește pe călugării, lama și preoții care au venit de departe, iar ultimul e pentru primirea rudelor și a oaspeților de rang înalt. Alte corturi, mai mici, au fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Loviturile continuă, iar Nuharoo țipă: — O să raportez cruzimea ta Majestății Sale! Nu ai nici un drept să îl pedepsești pe Tung Chih. El nu-ți aparține! Doar a venit pe lume prin intermediul tău! Ai fost doar o casă care l-a adăpostit cândva! Dacă descopăr că e rănit, vei fi spânzurată! Am citit mai departe, cu voce clară și răspicată: — „În filosofia chineză antică, cele cinci culori corespund celor cinci direcții. Galbenul este pentru centru. Albastrul pentru est, albul pentru vest, roșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Tung Chih povestea lui Budhha cel cu o mie de mâini. Nu părea să fie familiarizat cu stilurile de caligrafie elementare, ceea ce mi se pare greu de crezut, căci călugării trăiesc din copierea sutrelor. L-am întrebat câți călugări adăpostește în templu, și el mi-a spus că opt. De unde am primi ajutor dacă ar ataca bandiții? Cu cât mă gândesc mai mult la acest bărbat dubios, cu atât devin mai neliniștită. — Li Lien-ying, șoptesc eu. Eunucul meu nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
interesează însă ce se petrece cu oamenii. Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Asta nu e un lucru atât de abisal și cu asta nu ne putem mulțumi. Este foarte lesnicios pentru omul de litere să se adăpostească în spatele necesității istorice și să se eschiveze, în felul acesta, de a se întreba nu câtă necesitate conține istoria, ci care e soarta fiecărui om în parte, știind că omul nu are decât o singură viață de trăit, în timp ce istoria
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
până mîine! Pe urmă, morala creștină nu ne spune de mult că bogăția e un rău? Tolstoi credea cu simplitate că fericirea apare în sufletul nostru în momentul în care din munca pe care o depunem ne putem hrăni și adăposti. Restul e de la diavol. Ei bine, restul acela, ce facem cu el? Ce să facă oamenii de afaceri cu sumele lor uriașe de bani înghesuiți în seifuri? Am auzit că acești posesori de valută se îkitîlnesc din când în când
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină un ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie. Nu știa nimeni dacă fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se adăposteau de ploaie porcarii pe care Îi prindea furtuna În apropiere. În pereții găuriți Își făcuseră cuibul niște viespi uriașe, cât degetul cel mare, care scoteau un zbârnâit gros și Înfiorător când zburau. Nu mulți ar fi avut curajul să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi. Și știau până și copiii cei mai neștiutori că țipătul cucuvelelor pe acoperișul cuiva Înseamnă negreșit moartea unuia dintre cei ce locuiesc sub el. Nici nu se uscase bine cerneala pe actele semnate la Notar de Străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]