6,618 matches
-
ochi sunt scăldați în lacrimi de fericire. De altfel emoția stăpânește fiecare clipă din cele peste trei ore cât a durat dialogul oral, presărat mereu de metafore, dintre sărbătorit și prietenii și invitații săi. Sunt reamintite secvențe din copilăria și adolescența celui care va fi recompensat de hramul comunei natale, Sf.Constantin și Elena, de anul acesta cu primul titlu de Cetățean de Onoare al Suceveniului, manifestare la care vom fi de asemenea prezenți și de unde vă vom transmite tot o
BURLUI 70 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346984_a_348313]
-
fac primul pas. Dincolo, refuz să alunec. Nici gândul nu-l trimit, chiar dacă mintea mea evadează de multe ori în căutările ei. Iubesc grădina numai când sunt afară. De sus, tentația saltului în gol e puternică. Așa am făcut în adolescență, când inima a tresărit, trupul a frământat dorințe firești. Așa am făcut atunci când gheața de pe muntele Omu, mi-a furat pașii. Tata m-a prins de mâinile pline de sânge și m-a ridicat... Jos, prăpastia mă aștepta cu bucuria
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]
-
simboluri primite de la colegi, prieteni, elevi, sau de la soț. Pe al lui îl purta în piept măcar o săptămână, apoi îl depunea alături de celelalte în prețioasa sa casetă cu amintiri. Aici își ținea și scrisorile de dragoste primite în perioada adolescenței, de la cei care au impresionat-o într-un fel sau altul și i-au cucerit inima pentru un scurt timp. - Bună dimineața colega, salută vesel nevoie mare, Condurache! - Bună dimineața domnule Sebastian! - A venit în sfârșit primăvara, așa că iată și
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
sale venituri de pensionară, ce nu depășesc suma de 1.060 lei! Probabil că, din nenumărate motive, vechimea în muncă, diminuată de problemele de sănătate, nu s-a justificat o sumă mai mare... Scrierile doamnei Ileana Vulpescu nu sunt emanația adolescenței visătoare și nu sunt țesute, neapărat, cu parfumul idilelor de altădată. Prima sa carte a fost publicată la vârsta de 37 de ani. În urmă cu un an, autoarea își amintea cu nostalgie, dar nu cu regret: „Am început să
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
plăcută, dar obosită, mi-a impus să vorbesc foarte puțin. Nici nu aș fi putut mai mult. Emoția îmi uscase deja cerul gurii. Am șoptit de parcă doream să mă audă doar domnia sa: “Sărut mâinile! Eu vin de la Caracal, de lângă Craiova adolescenței domniei voastre... Doresc să vă spun doar atât: La mulți ani cu sănătate!” Doamna Ileana Vulpescu m-a privit fugar, când m-am apropiat, aproape șters. Auzind de Craiova, fața i s-a luminat pentru o clipă și mi-a
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
Scriitorul... Marian MALCIU 1. Rita DRUMEȘ Domnule profesor Marian Malciu sunteți cunoscut, pe internet, sub pseudonimul de “TĂUNUL”. De unde până unde acest pseudonim? Marian MALCIU : Așa m-a numit, pentru prima oară, soția mea. Eram prieteni. Citisem amândoi, cândva, în adolescență, românul « TĂUNUL » de E. L. Voynich. Amândoi am fost impresionați în acea vreme și, recunosc, îmi place și acum la fel de mult. L-am recitit în urmă cu doar trei ani. Într-un anume moment, după un dialog pe anumite teme
INTERVIU PENTRU CITITORII MEI DRAGI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346251_a_347580]
-
m-am tot gândit, preț de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări și sentimente față de liceul în care am învățat timp de patru ani în cea mai furmoasă perioadă a adolescenței mele, urmând aici clasele IX - XII între anii 1992 - 1996, făcând parte din prima promoție care a absolvit această prestigioasă școală, ce împlinește în aceste zile douăzeci ani de activitate, avându-l ca ocrotitor spiritual și cultural pe marele Lucian
ÎMPLINIREA A DOUĂZECI ANI DE ACTIVITATE AI LICEULUI TEORETIC „LUCIAN BLAGA” DIN MUNICIPIUL ORADEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346319_a_347648]
-
ei erau plini de maturitate, înțelegere și dăruire!... Mă gândesc acum, la împlinirea a douăzeci ani de la admiterea mea în clasa a IX - a, că începutul de drum al noului liceu s-a armonizat într-un mod deosebit cu începutul adolescenței noastre - cea plină de atâtea noutăți și necunoscute dar pe care, cu ajutorul acestor prieteni mai mari, care au fost dascălii noștri, am reușit să le descifrăm, să le deslușim taina și misterul!... Aducându-mi aminte de fiecare profesor în parte
ÎMPLINIREA A DOUĂZECI ANI DE ACTIVITATE AI LICEULUI TEORETIC „LUCIAN BLAGA” DIN MUNICIPIUL ORADEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346319_a_347648]
-
dimensiunea ludică și cea creatoare, și una cathartică, dar și un aspect relaxant: ,,cand n-am chef de scris, iau scoica de pe birou și ascult marea”(p. 44) Ritmul vieții, parcurs cronologic și responsabil în slove poetice continuă apoi cu ,,Adolescența”. Surprinzând melancolia, și stările de euforie și contemplație ale îndrăgostitului (nu neapărat a celui îndrăgostit propriu-zis, poate chiar a îndrăgostitului de frumos, poetul lasă cititorul să-și pună imaginația la contribuție), el prezintă un episod feeric, cu un tablou nocturn
ION UNTARU-POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346388_a_347717]
-
românesc, a fost unul dintre cei prezenți pe Câmpia de la Alba Iulia care au zis: Vrem să ne unim cu țara! “ De aici începe povestea, iar cuvintele se înnoadă atât de bine unele de altele încât ai impresia că retrăiești adolescența Părintelui Nicolae Bordașiu. Ungurii n-au uitat lucrul acesta, că tata s-a răzvrătit și, după impunerea Dictatului de la Viena (1940), l-au condamnat, în lipsă, la moarte. Eu nu puteam gândi să rămân într-o stăpânire străină și să
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
frază, comentând evenimentele. Autoarea are un dar deosebit de a creiona caractere. Părinții Danei sunt evocați cu lux de amănunte. Un oarecare fior nostalgic este prezent permanent și aceasta și pentru că, anii trecând, autoarea se vede în oglinda copilăriei și a adolescenței, care nu diferă cu mult de cea a tuturor copiilor acelui timp. Atmosfera tulbure, apăsătoare din casa Danei, faptul că a avut o mamă mai rigidă, predispusă bârfei cu vecinele de bloc și un tată căruia îi plăcea mult păhărelul
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
Să nu le aruncăm în noroi, ci să descoperim în ele, adevărata bogăție. Cea care nu ruginește și nu e mâncată de molii. Ovidiu Creangă demonstrează aceste lucruri în chipul cel mai firesc, prin poveștile sale fermecate despre copilărie, despre adolescență, despre armată, despre maturitate și, iată, despre senectute. Privindu-se în ochii copiilor și nepoților săi, el poate spune, o dată cu ei: Nu, nu sunt bătrân, nu mi-am pierdut vigoarea spirituală, chiar dacă puterile m-au cam lăsat, nu mi-am
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
putea descoperi în această carte, pe care ați ales să o citiți. Și bine ați făcut ! Autorului, băieții care jucau fotbal în bazinul înghețat peste iarnă, din fața Teatrului constănțean îi spuneau, prescurtat, Stani și cine ar fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeșă, pe care elevii o sorbeau din priviri. Acum, dacă privesc mai
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
trăiască pe propriile picioare. N-a fost ușor, dar a reușit până la urmă și numai asta contează. Nimic nu se dobândește stând cu mâinile împreunate, după cum bine spunea cea mai dragă îngrijitoare, de la orfelinatul unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Cele mai mari satisfacții, i-au venit de pe urma muncii ei. Fără muncă, nu s-ar fi realizat ca om, nici moral, nici profesional. Pentru acea femeie, mama Antonia, ingrijitoarea de copii, Iulia nu fusese nicidată un copil abandonat, aruncat pur
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
după am mai spus și în rândurile omagiale de mai sus, după cum ar fi: Studiul din anul 1940 intitulat “Creație, evoluție, transformism” în Omagiul Î.P.S. Nicolae Balan sau “Religie și caracter. Contribuțiuni la cunoașterea și predarea religiei în epoca adolescenței” (1944), “Exorciștii în Dreptul Bisericii” (1945), “Adevărul ortodox și greșeala sectară despre Sfânta Tradiție” (1943), “Cartea în slujba păstoririi creștine” (1947). Pe lângă aceste lucrări îi apare, în anul 1945, o culegere de predici la cununie, intitulată “Hristos în familie”. Este printre
PREASFINTITUL PARINTE EPISCOP VASILE COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348241_a_349570]
-
ști și știu și acum să umple golul în sufletele tinerelor vlăstare române și nu numai, vor ști să le dăruiască tot ce le-a lipsit aici. Oare de ce cei mai mulți dintre ei se orientează către alte ținuturi încă din perioada adolescenței? Și probabil că singurul lor regret este că își lasă aici părinții și bunicii sau poate uneori nici măcar această remușcare nu mai există. Ea se pierde undeva, în abisul transatlantic și ajunge în adâncurile oceanului sau se evaporă în eter
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
de la camera 14, dar tu Iulia ești ca o soră mai mică, sau chiar ca o fiică pe care, n-o voi avea niciodată. Dacă în anii copilăriei Iulia se simțea uneori deprimată, din lipsa unei familii reale, în anii adolescenței se ivise în ea un fel de revoltă. Totul i se părea o gravă nedreptate, mai ales când colegii de școală externi, povesteau despre isprăvile lor de acasă. Fiecare cu propria cameră, unde își puteau petrece timpul liber cum doreau
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
într-un orășel galez de lângă Swansea, muzica reprezentând dintotdeauna o piatră de temelie a familiei Hopkins. Bonnie își amintește cum se adunau toți vecinii pentru a o asculta pe mama ei, iubitoare a muzicii de operă, cântând în casă. Că adolescență, Gaynor notă versurile cântecelor pe care tatăl său le înregistra pe magnetofon, apoi stătea în fața oglinzii și le cântă pe cele care îi plăceau cel mai mult. Într-o noapte, vânătorul de talente de la Chappell Music, Roger Bell, a văzut
BONNIE TYLER VA CONCERTA LA BUCURESTI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348450_a_349779]
-
ÎNCOTRO? 1 octombrie Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice Încă de la naștere ne luptăm să ajungem bătrâni. Viața pentru foarte mulți dintre noi trece așa de ușor încât pur și simplu te trezesti bătrân. Etapele vieții se succed cu repeziciune; copilăria, adolescență, tinerețea, maturitatea, bătrânețea. Se pare însă, și viața a demonstrat-o, ca etapă cea mai grea este bătrânețea. Cei care au știut să-și organizeze viața, au muncit și și-au asigurat o pensie, care însă oricât de consistentă ar
BĂTRÂNII NOŞTRI ÎNCOTRO? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348457_a_349786]
-
urmandu-si drumul lor pe străzile vieții, iar unii rămân impresionați și cad pe gânduri. Am să încerc să aștern înaintea cititorului această confesiune așa cum mi-a fost împărtășită: Străbătând că orice om toate etapele vieții, mă refer la copilărie, adolescență, tinerețe și ajungând la etapa maturității pe care acum o trăiesc, în fiecare etapă la nivelul vârstei respective am avut mereu aspirații și vise pe care am dorit să mi le îndeplinesc legate de anumite dimensiuni ale vieți, fie de
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
familia din 1991 și mă simt "că la mine acasă". Acum locuiesc în orașul Hotton, din provincia de Luxemburg. În primii ani de căsătorie am continuat să frecventez cenaclul literar din Alexandria, așa cum obișnuiam să fac de pe vremea când eram adolescență, insă odată cu venirea primului copil m-am dedicat cu trup și suflet creșterii lui, după care au urmat și ceilalți. La ora actuală sunt mândră de ei și culeg cu plăcere roadele anilor în care m-am ocupat de educația
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
nu eram că ei, nu eram privit cu aceeași ochi. Reporter: Dacă ți-au plăcut distracțiile, am putea spune că o viață fără Dumnezeu este ca o distracție fără muzică. Cristian Barbosu: ?ntr-un fel da. Probabil anturajul de atunci, vârsta adolescenței, personalitatea mea de sanguinic-coleric, m-a făcut să-mi placă muzica puternică, și care dovedea patos. Imediat după nașterea mea, părinții au divorțat. Eu am rămas să fiu crescut de bunici. ?n copilărie, bunicul meu fiind croitor, săracul de el
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
s-ar putea ca Dumnezeu să te ajute și pe tine, cel care citești acum, prin experiența mea. Este mai bine să învățăm de la alții decât să ne dăm noi cu capul de pereți. Reporter: Revenind la idolii tăi din adolescență ... Cristian Barbosu: Pe vremea aceea îmi plăceau filmele la nebunie. A fost lansat Rambo, Stallone cu stilul lui. Niciodată n-am știut, de exemplu, că Stallone este un tip foarte scund. Intotdeauna îl vedeam mare, tare, cu stilul lui flegmatic
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
bloc s-au culcat. Deschid, ca odinioară, geamul. Răcoarea nopții mă învăluie. Sunt lucruri care nu se schimbă. Pe buze, pe față, pe gât, pe forma decolteului...în palme...peste urechi...în plămâni...și-n vise încă mai stăruie mireasma adolescenței. „Să nu le dai sfaturi copiilor! S-ar putea să le urmeze...și nu există o rețetă a fericirii. Lasă-i să-și aleagă singuri calea!”...așa-mi spunea M. Nu știu de ce-mi vine acest gând în minte
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
ți-a plăcut mai mult? La Bender sau la Chișinău? Nicolai BIRULIN: Nu pot să zic că mi-a placut mai mult într-un loc sau altul... Copilăria la Chișinău a fost la fel de interesantă și plină de aventuri că și adolescență în Tighina. Din prima perioadă a vieții nu îmi mai amintesc prea multe. Totuși mi-am făcut un prieten încă de când frecventam grădiniță, prieten pe care îl mai am și acum. Îl consider cel mai bun prieten din Chișinău și
INTERVIU CU NICOLAI BIRULIN, UN TÂNĂR TRANSNISTREAN CARE IUBEŞTE ROMÂNIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345113_a_346442]