2,458 matches
-
esperanto. Esperanto este o limbă foarte regulată, practic fără excepții. Esperanto este o limbă aglutinanta. Părțile de vorbire se disting prin vocală finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consista dintr-o rădăcina, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocală finală, care
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
limbă foarte regulată, practic fără excepții. Esperanto este o limbă aglutinanta. Părțile de vorbire se disting prin vocală finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consista dintr-o rădăcina, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocală finală, care arată partea de vorbire
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
limbă aglutinanta. Părțile de vorbire se disting prin vocală finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) și pronume personale, -a pentru adjective și -e pentru adverbe; există și câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele, prepozițiile și câteva adverbe nederivate nu au nici o terminație specifică. Cuvintele consista dintr-o rădăcina, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) și vocală finală, care arată partea de vorbire a cuvântului. De exemplu, structura cuvântului malsanulejo "spital": Rădăcina
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
datorită creațiilor unor artiști precum Martin Puryear, Tyrone Mirchell, Melvin Edwards și Joel Shapiro. Această fază include referințe distincte la obiecte fără a avea o reprezentare directă. Minimalismul literar este caracterizat printr-o folosire redusă a cuvintelor. Autorii minimaliști evita adverbe și preferă că chiar contextul, în locul descrierilor literare, să dicteze înțelesul pieselor. Cititorii sunt așteptați să aibă un rol activ în crearea unei povești, sau să determine înțelesul bazat atât pe contextul lor personal cât și pe contextul autorului. Personajele
Minimalism () [Corola-website/Science/298682_a_300011]
-
De ce să avem două semne pentru un singur sunet? Nu e nevoie...” În octombrie 2005, Academia Română impune să se scrie într-un singur cuvânt "niciunul", "niciuna", "niciun", "nicio", după modelul "vreunul" etc. Excepție se face atunci când "nici" are valoare de adverb sau conjuncție (v. mai jos). Tot atunci se mai schimbă următoarele: Ediția a doua a "Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române" precizează următoarele despre scrierea legată a cuvântului "niciunul" și a derivatelor sale: Împotriva deciziei din 1993 a
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ucidă pe băiat”. Anticiparea sau reluarea complementului direct prin pronumele personal de formă neaccentuată corespunzător este mai frecventă decât în română, practicându-se și în cazul inanimatelor. Exemple: La gradul comparativ, termenul de comparație se introduce cu conjuncția "di", iar adverbul "mai̯" stă mai frecvent înaintea predicatului decât înaintea adjectivului: "Carnea di curșută mai̯ nu-i̯ bună di lu țerbu" „Carnea de căprioară nu e mai bună decât cea a cerbului”. La superlativ, tot "di" stă înaintea cuvântului
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Din categoria substantivelor pot face parte și cuvinte care denumesc acțiuni, calități, moduri de desfășurare a acțiunilor etc., care sînt de obicei exprimate prin verbe, adjective sau adverbe. Categorizarea corectă se face ținînd cont de rolul pe care aceste cuvinte îl au în propoziție și de proprietățile lor morfologice. Exemple de astfel de substantive sînt cele subliniate în fragmentele de mai jos (nu toate substantivele au fost marcate
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
oni (eu, tu/d-ta/d-voastră/voi, el, ea, el/ea, sine, noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca și substantivele. 6. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană. 7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparație ca la adjective. 8. Toate prepozițiile cer nominativul, cu excepția cazurilor în care se indică o schimbare de direcție sau de stare. 9. Cuvintele se citesc cum se scriu. 10. Accentul
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: ', ', respectiv "domeniul ", "regele ", "din cauza ", "familia ", "orele ". Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit "ultim": " sondaje", " meciuri". Se face foarte des confuzie între adjectivele "minim", "maxim" și adverbele sau substantivele corespunzătoare "minimum", "maximum", de exemplu " 140" în loc de "maximum 140" sau "adrenalina e la " în loc de "adrenalina e la maximum". Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoziției "pe" din fața pronumelui relativ "care" cu funcție de complement direct
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
al", "care" și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze" în loc de "ei îi avertizează pe turiști să nu se aventureze". Se mai întîlnește, în special la vorbitorii din Muntenia, folosirea adverbului "decît" în construcții afirmative, în locul adverbului "numai". În construcțiile cu numerale este frecventă omiterea prepoziției "de" la numere începînd cu 20, în special în scris: " pe baril" în loc de "122 de dolari pe baril". În numeroase cazuri în loc de "ca", folosit cu
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: "ei avertizează pe turiști să nu se aventureze" în loc de "ei îi avertizează pe turiști să nu se aventureze". Se mai întîlnește, în special la vorbitorii din Muntenia, folosirea adverbului "decît" în construcții afirmative, în locul adverbului "numai". În construcțiile cu numerale este frecventă omiterea prepoziției "de" la numere începînd cu 20, în special în scris: " pe baril" în loc de "122 de dolari pe baril". În numeroase cazuri în loc de "ca", folosit cu sensul de "în calitate de", apare în mod
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
special în scris: " pe baril" în loc de "122 de dolari pe baril". În numeroase cazuri în loc de "ca", folosit cu sensul de "în calitate de", apare în mod greșit "ca și": "Ce ai întreba-o tu reporter". Greșeala cea mai frecventă de topică privește adverbul "mai", care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal și verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: "Poate vedem" în loc de "Poate ne mai vedem". Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinențele, prepozițiile sau articolele necesare: "reprezentant casă pariuri" în loc de "reprezentantul casei de pariuri". Conjuncția "să" este uneori înlocuită greșit cu "ca să": "dacă vreți vă înscrieți". Deși adverbul și forma sa superlativă nu se acordă, se întîlnesc foarte frecvent forme acordate precum "formația mai bine clasată din România" în loc de "formația cel mai bine clasată din România". O greșeală de semantică foarte adesea întîlnită este pleonasmul: "un procent de
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
scrie) face opusul unei afirmații. În cazul propozițiilor interogative vorbitorul folosește o întrebare, de exemplu cu scopul de a afla ceva nou. Ca orice propoziție, propozițiile interogative pot conține variabile cu valori neprecizate sau necunoscute, reprezentate de cuvinte interogative ca adverbe (unde, când, cum, cât) și pronume interogative (cine, care, ce,câți). În sfârșit, și un exemplu de propoziție exclamativă: "Ce repede ai alergat!". În sens matematic, o propoziție matematică este o succesiune de afirmații care ori se poate demonstra, ea
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești, însuși care apare și în alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, în Scrisoarea I: În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie, comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună, în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, care conferă o expresivitate sporită textului poetic. Contextul ne ajută să intuim primul termen al presupusei comparații chiar în absența lui
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
prima lectură, ci și o meditație cu rezonanțe mai grave asupra condiției umane în genere. Această interpretare înlatură și controversele iscate în primele ediții ale poeziilor lui Eminescu, în care unii editori au publicat varianta „ Totul este trist în lume”, adverbul „totuși” părându-li-se nefiresc și în afara realității estetice a acestei poezii de dragoste. Însă cuvântul așezat de poet în finalul micului său poem este cum nu se poate mai sugestiv și plin de ecouri metafizice. Poezia este construită pe
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
unele accente regionale: încalte, vom sedea, mi-i spune, voi cerca, mi-i ținea, cine cui ce-i pasa. Toate aceste procedee confera poeziei o naturalețe a exprimării și o limpezime a ideilor care produc aproape spontan adeziunea cititorului. Poziția adverbului „totuși” îl smulge din reveria provocată de contemplarea tabloului edenic și-l aruncă în zonele incerte ale îndoielii filozofice. Eminescu a mizat aici pe o capcană a sintaxei limbii române. Propozitia „Totuși este trist în lume” pare să închidă într-
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
Eminescu a mizat aici pe o capcană a sintaxei limbii române. Propozitia „Totuși este trist în lume” pare să închidă într-o concluzie, sensul întregului tablou anterior. În realitate, deschide un nou sens, neexprimat, dar presupus, deoarece „totuși” este un adverb de mod cu înțeles concesiv, care este de obicei folosit ca un corelativ în regenta unei propoziții subordonate concesive, care aici lipsește. Ceea ce înseamnă că Eminescu gândește în continuare la această propoziție, dar nu o mai exprimă, lăsându-l pe
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
unei controverse vechi din istoriografia noastră literară ar putea fi elucidat. Important rămane însă faptul că semnificațiile întregului poem pivotează în jurul unui cuvânt, a cărui încărcătură stilistică, dirijată de gândirea înaltă a poetului, depășește cu mult condiția lui, modestă de adverb. Versificația este trohaică, în spiritul metricii populare, ceea ce înseamnă că accentele produc un ritm coborâtor, de alintare, dar și de tânguire. Nu altfel sunt manifestările fetei care se plânge galeș de pericolul de a fi părăsită și se alintă într-
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
și "studiat" respectiv, de la verbul "studia," "a studia". Un adjectiv poate fi făcut substantiv abstract prin adăugarea sufixului -ia. Astfel "bela" devine "belia," adică frumusețe. Asta poate fi folosită și la substantive: "madre" (mama) devine "madria" (maternitate). LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb plasându-l după verb sau chiar la începutul propoziției: Iată prepozițiile de bază din LFN: Frazele prepoziționale urmează după frazele substantivale sau frazele predicative pe care le
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
substantiv abstract prin adăugarea sufixului -ia. Astfel "bela" devine "belia," adică frumusețe. Asta poate fi folosită și la substantive: "madre" (mama) devine "madria" (maternitate). LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb plasându-l după verb sau chiar la începutul propoziției: Iată prepozițiile de bază din LFN: Frazele prepoziționale urmează după frazele substantivale sau frazele predicative pe care le modifică. Pronumele relative și interogative sunt identice în LFN: Clauzele urmează la ceea ce
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
Factbook" a CIA menționează doar că limbile vorbite în această țară sunt bosniaca, croata și sârba. În această țară, la cei care caută și cultivă contactele între diferitele etnii, mai ales tineri, se găsește termenul "naš jezik" „limba noastră” și adverbul "naški" „pe limba noastră”. Denumirea limbii materne reprezintă o problemă pentru cei proveniți din căsătorii mixte. Cei care nu vor să renunțe la nicio parte a identității lor, spun că vorbesc sârbocroata. Numai în Croația se găsește acest termen în
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
subclase, a III-a - două, a V-a - patru. Exemplu de verb regulat de conjugarea I, subclasa a II-a, la modurile și timpurile cele mai folosite: Observații: Forme mai puțin folosite: Ca în limba română, și în croată există adverbe primare, precum "sad(a)" „acum” și "tamo" „acolo”, dar majoritatea provin din alte clase gramaticale, în primul rând din adjective: Se mai formează adverbe de la: Pe lângă cele simple (exemplele de mai sus) se mai formează adverbe și prin compunere: Adverbele
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cele mai folosite: Observații: Forme mai puțin folosite: Ca în limba română, și în croată există adverbe primare, precum "sad(a)" „acum” și "tamo" „acolo”, dar majoritatea provin din alte clase gramaticale, în primul rând din adjective: Se mai formează adverbe de la: Pe lângă cele simple (exemplele de mai sus) se mai formează adverbe și prin compunere: Adverbele de mod, de cantitate și unele de timp și de loc au grade de comparație. Comparativul de superioritate are forma comparativului adjectivelor corespunzătoare la
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
și în croată există adverbe primare, precum "sad(a)" „acum” și "tamo" „acolo”, dar majoritatea provin din alte clase gramaticale, în primul rând din adjective: Se mai formează adverbe de la: Pe lângă cele simple (exemplele de mai sus) se mai formează adverbe și prin compunere: Adverbele de mod, de cantitate și unele de timp și de loc au grade de comparație. Comparativul de superioritate are forma comparativului adjectivelor corespunzătoare la nominativ neutru singular, iar superlativul relativ de superioritate se formează cu același
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]