7,836 matches
-
studenții s-au comportat mai agresiv, căutând să-și obstrucționeze colegii. Totuși, el nu a putut pune în evidență diferențe semnificative în ce privește învățarea individuală (Deutsch și Hornstein, 1978). „Competiția este o formă motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de afirmare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității” (Ausubel și Robinson, 1981, p. 491). O astfel de definiție pune accentul pe aspectele pozitive ale structurării competive a clasei, aspecte ce nu pot fi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu problema respingerii (nu ia în mod personal lipsa răspunsurilor elevilor); 7. Gândește pozitiv despre sine și despre ei. Purkey admite că există patru factori care pun în lumină imaginea de sine a elevului și succesul școlar: relaționarea (cu ceilalți), afirmarea (trăirea sentimentului de autocontrol și exprimarea lui), investirea (implicarea elevilor în învățare) și adaptarea (cât de rapid și bine răspund elevii cerințelor școlare). Luate împreună, este evident că observațiile lui Patterson, Brown, Gordon și Purkey au completat și prelungit perspectivele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
acest lucru este obligată să parcurgă trei etape cu cerințe distincte: • alegerea de către copil sau tânăr a credințelor și comportamentelor care consideră că i se potrivesc, prin luarea în considerare a alternativelor disponibile; • valorificare acestora în situații de exprimare și afirmare publică; • acțiune concretă în direcția credințelor și comportamentelor alese. Această tehnică se poate pune în aplicare prin exerciții de grup centrate pe opțiuni axiologice (etice, estetice, religioase, politice, sociale etc.). În schiță, un astfel de exercițiu cuprinde momentul în care
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
era izolată, ci aparținea unui areal mai larg de schimbări sociale, printre care „declinul șerbiei, triumful limbii engleze, apariția profesiunilor juridice și medicale și răspândirea nonconformismului religios” (Wilson-Given, 1996, p. 3). Transformările menționate nu s-au făcut simțite decât odată cu afirmarea pe deplin a Renașterii (aproximativ 1500-1700). Deși Chaucer a folosit termenul a crea încă din 1393, cadrul conceptual al creativității a rămas relativ difuz și, uneori, a fost chiar pierdut din vedere până când majoritatea filosofilor de marcă ai Renașterii (de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Exista un precendent în istorie, în lucrarea lui Titchener, Lectures on the Experimental Psychology of the Thought Process (1909), unde aspectele experențiale ale gândirii, precum reprezentările vizuale sau stările generate de o situație-problemă, au constituit principalul punct de interes. Odată cu afirmarea behaviorismului, astfel de metode și cercetări experențiale și fenomenologice au ieșit din uz. În ultimii ani, interesul față de experiențele personale, cu accent pe imagistica vizuală a început să ia amploare. Nu există însă dovezi convingătoare ale rolului proceselor de gândire
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
procesele gândirii acestor „minți de cel mai înalt rang” duc la combinații „despre care nici că s-a mai auzit vreodată” - despre care, probabil, n-au auzit nici cel care gândește, nici cei ce îl ascultă. Și aceasta este o afirmare a independenței gândirii creative față de cunoaștere. În același mod, observația lui James că „monotonia este ceva necunoscut” semnalează independența acestui tip de gândire față de cunoaștere. Într-o lucrare ulterioară, James (1908) a dus mai departe acest raționament și a pus
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lui Gr. Tocilescu, „din sufletul neamului românesc” și fiind „a națiunii, precum națiunea găsește într-însa vatra pururea nestinsă a iubirii de neam, a amintirilor scumpe și a nobilelor imbolduri”. Prin bogata ei activitate creatoare, A.R. contribuie substanțial la afirmarea spiritualității naționale, a patrimoniului cultural al poporului român. Din anul 2000, ziua de 4 aprilie a fost declarată Ziua națională a Academiei Române. Repere bibliografice: Academia Română. Informațiuni asupra trecutului și membrilor ei, București, 1903; Ioan Bianu, Începătorii Academiei Române de la 1866 și
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
foarte lăudabile, școlile pentru femei erau și școli ale limitării șanselor acestora: „Procesele de educație trebuiau controlate foarte atent și În toate detaliile, astfel Încât beneficiarii să nu fure focul sacru al Învățăturii și să Îl transforme Într-un mijloc de afirmare personală” (M.B.). Chiar și Veturia Manuilă se temea că orice educație pentru emancipare (cea situată În afara asistenței sociale și profesoratului destinat acestui scop) pervertește „natura adevărată a femeilor”. Evenimentele centrale - căsătorii, divorțuri, nașteri, avorturi - trebuiau și ele scoase cât mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
etică, artistică ori socială, ridicând potențialul Întregii grupări etnice”1. Îndrăzneala de a imagina oamenii ca stăpâni nu doar ai destinelor individuale, ci și ai prezentului și viitorului colectiv - iată care a fost, În punctul de plecare, utopia eugenistă. De la afirmarea ei ca disciplină științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, eugenia a trezit și fascinația, și dezgustul biologilor, medicilor, reformatorilor sociali, policitienilor și istoricilor. În ultimul timp, interesul pentru relația dintre ereditate și comportament s-a dezvoltat paralel cu creșterea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o importanță deosebită dezbaterilor polarizate care au avut loc În această regiune În legătură cu Încercarea de a găsi cea mai bună cale de dezvoltare 25. România oferă probabil cea mai clară ilustrare a acestei tendințe 26. Cercetătorii Înșiși au contribuit la afirmarea acestei dihotomii, chiar și atunci când au Încercat să o critice, având În centrul analizei fie scriitori, fie economiști, fie politicieni. Analizele unor astfel de cercetători sunt infuzate de presupoziții privind modernizarea și dezvoltarea, modernismul și tradiționalismul. Poziția eugeniștilor nu poate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
În afară de faptul că servea drept fundal pentru cultura oficială, din ce În ce mai urbanizată. Imaginea țăranului pios era o abstracție, obiectul unei intense contemplări a condiției moderne, dar țăranii Înșiși nu participau la acest discurs ca o voce activă, autonomă. După 1918, o dată cu afirmarea ca prezență publică masivă, rezultat al sufragiului universal masculin, țăranii au impus o reorientare a mentalităților publice către o cultură mai apropiată de religie. Unele mișcări literare și politice, precum gândirismul lui Nichifor Crainic sau Liga Arhanghelului Mihail, considerau populația
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
intereselor individuale, ci trebuie Înțeles ca o formă de viață a comunității etnice, a neamului. Iuliu Moldovan, Tratat de sănătate publică Eugeniștii nu și-au limitat ambițiile la simpla critică a problemelor din viața socială și politică a României. Contrar afirmării persistente a neutralității lor politice, eugeniștii doreau să creeze instituții care să pună În aplicare politici eugenice. Mai mult, unii promotori de renume ai eugeniei, iar printre aceștia mai ales Moldovan, au mers atât de departe, Încât să imagineze un
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Între Îngrijorare și frustrare. Linia de argumentație și tonul autorului Biopoliticii se aseamănă cu cele ale scrierilor eugeniștilor din Europa Occidentală În perioada de după primul război mondial, dar, În această regiune, retorica eugenistă reflecta și contribuia, În același timp, la afirmarea unui sentiment al crizei. Textele eugeniste se ridicau asemenea unui bastion Împotriva tendințelor distructive ale dezvoltării de după război. Limbajul lui Moldovan, pe de altă parte, propunea crearea unei noi ordini mai degrabă decât menținerea instituțiilor existente. Biopolitica oferea un discurs
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o dovadă suficientă a apartenenței la o națiune. Indivizii trebuiau, În plus, să facă și proba legăturii de sânge cu acea comunitate etnică și, mai mult, a angajamentului de a contribui În mod responsabil la realizarea destinului viitor al națiunii. Afirmarea relației cu viitorul națiunii poate părea redundantă o dată ce Moldovan subliniase dimensiunea biologică a etnicității („legătura de sânge”), dar ea reprezenta o componentă esențială a viziunii sale. Indivizii trebuiau să Își asume conștient propria identitate - atât rolul lor În societatea prezentului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
modernă. Accentul pus pe responsabilitățile indivizilor față de comunitatea națională, ca mijloc de Îmbunătățire a capitalului biologic la nivelul implicării civice directe, reflecta o poziție fără corespondent În mișcările eugeniste din Europa Occidentală sau Statele Unite, a căror retorică se baza pe afirmarea puternică a propriului rol În acțiunile de control al degenerării. Istoriografia existentă nu oferă exemple care să sugereze că mișcările eugeniste din aceste țări erau preocupate de implicarea maselor la un alt nivel decât cel de simpli recipienți ai programelor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la crearea și prezervarea unei noi ierarhii, bazată nu pe idealuri umaniste universale, ci pe Însușirile naturale, ereditare ale indivizilor și pe prioritățile sociale și de stat. Astfel, scopul sistemului de educație urma să fie acela de a contribui la afirmarea potențialului fiecărui individ În beneficiul comunității, ceea ce Însemna o perspectivă diferită față de abordarea ce Își propunea să le ofere indivizilor o serie de alternative potențiale, din care aceștia puteau să aleagă În funcție de obiective personale. Ministerul Artelor și Culturii urma să
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
filosoful și-ar fi dorit-o, poate, În termeni de ierarhie socială și stabilitate. În formularea unui cercetător al operei lui Schmitt, „alternativa politică propusă de demersul său critic nu este o resuscitare a noțiunii etatiste neomedievale de reprezentare, ci afirmarea unui concept modern de guvernare legitimată prin plebiscit”66. Viziunea lui Moldovan despre stat se raporta În mod similar la forme trecute de organizare socială, Încercând, de fapt, să le reorganizeze Într-un mod adecvat problemelor și obiectivelor celor mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
inferiorității genetice a femeilor În comparație cu bărbații. În opinia sa, acest dezechilibru de gen era mai degrabă efectul practicilor sociale și culturale, a discriminării În educație și a condițiilor economice care, În mod tradițional, le ofereau femeilor mai puține oportunități de afirmare intelectuală decât bărbaților: Simpla constatare că numărul femeilor de geniu este cu mult mai mic decât al bărbaților de geniu nu poate constitui Însă o dovadă despre inferioritatea femeilor. Acest lucru s’ar putea afirma numai dacă am putea face
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
folosirii educației ca instrument de schimbare socială, mai ales În cazul femeilor. Procesele de educație trebuiau controlate foarte atent și În toate detaliile, astfel Încât beneficiarii să nu fure focul sacru al Învățăturii și să Îl transforme Într-un mijloc de afirmare individuală. De aceea, școlile țărănești trebuiau, de exemplu, să ofere doar cunoștințe limitate de istorie și literatură. Programa școlară eugenică În domeniul asistenței socialetc "Programa școlară eugenică În domeniul asistenței sociale" O preocupare similară pentru mobilizarea și controlul talentelor „ereditare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la extinderea profesiei medicale, În special a personalului medical auxiliar, și au creat presiuni pentru o mai mare implicare a statului În problemele de sănătate publică. Eugeniștii au contribuit, de asemenea, la restructurarea unor specializări În interiorul profesiei medicale și la afirmarea importanței medicinei preventive, În relație cu medicina curativă. Mai mult, ei și-au exercitat influența În sensul impunerii unor responsabilități mai mari pentru medici față de comunitate și față de generațiile viitoare. Diferitele legi adoptate cu scopul protejării intereselor comunității naționale și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
aplicații ale teoriilor eugeniste la practica antropologică, dar În anii ’50 și ’60 a publicat câteva lucrări În care condamna eugenia ca teorie „burgheză”. Într-un anumit sens, critica sa neiertătoare a oferit teoriilor determinismului ereditar o nouă nișă de afirmare, pentru că lucrările lui Preda Începeau prin a prezenta argumentele eugeniste, familiarizând astfel chiar și cititorii ignoranți cu principiile de bază ale eugeniei 14. Ideile eugeniste au revenit În viața publică o dată cu dezbaterile despre mijloacele de contracepție și avort din anii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Nu este întotdeauna clară distincția între constatarea axiologic neutră conform căreia „dominația minorității asupra majorității este un fapt consubstanțial vieții oamenilor ce trăiesc în societate” (Busino, 1992, p. 7) și pledoaria antidemocratică. Bineînțeles, așa cum a fost adesea cazul în sociologie, afirmarea unui punct de vedere cu tentă ideologică a fost punctul de plecare al unor studii care s-au străduit să depășească prejudecățile doctrinare. Dar nu-i mai puțin adevărat că privirea sceptică aruncată astfel asupra societății nu putea decât să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
feudală reclamă o aristocrație de războinici. Polarizarea elită/mase se traduce în acest context prin opoziția războinici/țărani. Modul de viață și normele de comportament proprii aristocrației favorizează din acel moment formarea în sânul ei a unui habitus care stimulează afirmarea personalității prin forța armelor. Întrucât evoluția istorică face astfel încât această dispoziție comportamentală să fie tot mai puțin utilă gestionării afacerilor interne ale țării, se va impune progresiv un profil de gestionar administrativ, devenind acum caracteristica cea mai adecvată. Și într-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acțiuni „nelogice”, în sensul că sunt dominate de o logică a sentimentelor (Aron, 1968, p. XVII). Faptul că sunt „nelogice” nu înseamnă că ar fi ilogice sau iraționale; ele pot fi logic (sau rațional) concepute și executate, însă derivă din afirmări ale unor valori ce nu pot să facă obiectul vreunei proceduri de verificare. Un factor decisiv al echilibrului social este proporția de reziduuri din prima categorie (instinctul combinațiilor) și din clasa a doua (persistența agregatelor), pe care le găsim în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unui anumit popor, sunt cele mai indicate pentru a exercita această conducere”; trebuie adăugate „voința de a domina și conștientizarea întrunirii calităților cerute” (Mosca, 1955, pp. 328-329). Totuși, prezenta justificare a poziției dominante nu rezidă niciodată pur și simplu în afirmarea unei aptitudini sau a unui drept la guvernare. Mai este și ceea ce am fi tentați să numim acoperire ideologică; este ceea ce Mosca numește, încă din 1884, formula politică. Prin aceasta, se înțelegeă Ăfaptul că, în toate țările ajunse la un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]