221,754 matches
-
înnebunite aleargă pretutindeni, încercând să se salveze și să salveze ceva din dezastrul pe care eu nu-l realizam încă în toată amploarea lui. M-am gândit imediat la Ileana și la copii, dar nu știam cum să fac să ajung la ei; ceva îmi spunea că n-o să fie ușor. Nici n-a fost. Cu toate reperele-i dispărute, orașul era de nerecunoscut. După mai bine de jumătate de oră petrecută în plină stradă în așteptarea replicilor, am cutezat să
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
de până atunci. Acum, când mă gândesc, cred că singurele aproximări cât de cât evocatoare ar putea fi scenele terifiante prilejuite de bombardamentul aviației anglo-americane asupra Bucureștiului, din 4 aprilie 1944 (tot în zi de 4, Doamne Sfinte!). Cum-necum, am ajuns în fața locuinței mamei Dora, cufundată în același întuneric de nepătruns și de rău augur; din fericire, ici și colo se agitau pe la geamuri luminițe pâlpâitoare după care m-am ghidat ca să situez cu aproximație scara și etajul. Casa scării fiind
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
locomoție, nimic. Reintram în infern: lumea pe dos, urlete de sirene ale mașinilor Salvării, Miliției, automobile particulare scăpate de sub control, căpiate, năpustindu-se orbește peste oameni sau dând înapoi în lipsa oricăror semne vizibile de circulație. A te iluziona că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și ectoplasme era dovada unei utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
încetinit numai ca să-mi facă un semn grăitor de refuz, la care am replicat strident: "De cinci ori prețul cursei!", adică toți banii pe care îi aveam asupra mea. A șovăit o clipă, apoi a frânat, lăsându-mă să-l ajung din urmă și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
clipă, apoi a frânat, lăsându-mă să-l ajung din urmă și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam ușor la strada Colței tăiată de bulevardul Hristo Botev și continuată de strada Sfinților, iar de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
de acolo nu era mult până acasă în Paleologu. Bancheta din spate rămânând goală, l-am rugat să mai luăm două-trei persoane disperate până în centru, dacă ne fac semn; a fost de acord, și astfel mașina plină până la refuz a ajuns într-un târziu dinaintea Colței, unde ne-a depus pe toți. După ce i-am plătit așa cum ne învoisem și a mai primit ceva și de la ceilalți speriați recunoscători, șoferul a demarat în trombă și dus a fost. Am orbecăit îndelung
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
cu ochiul Pentru ca nu cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă, dar am ales-o Fiindcă e mai abruptă și mai îngustă decît cele Cu alte nume
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
pe ducă și așteapta Sînge din sîngele meu. Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Acum, cînd mă apropii de sfîrșit Aș putea să-mi spun liniștită Pămînt ești și în pămînt vei merge, Dar de unde atîta liniște Cînd pămîntul a ajuns Un fel de groapă de gunoi Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
ține Corbului și o lecție de morală practică: să nu mai ia seama la glasul lingușitorilor, etc, etc... Înțeles? - Bine, dar în felul acesta, cum vom mai putea fi prieteni? - exclamară cele două dobitoace. - Ba chiar s-ar putea să ajungem să ne certăm de-adevăratelea, să ne dușmănim! - Foarte probabil. E chiar de dorit. - Pe deasupra, eu voi fi socotit un vanitos și un prost, zise Corbul mîhnit. - Iar eu voi trece drept vicleană și fără scrupule, zise Vulpea supărată. - Desigur
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
fu judecat expeditiv de un tribunal militar (Sodoma nu era chiar o democrație liberală), fu găsit vinovat de conspirație împotriva statului și înaltă trădare, fu condamnat la moarte și executat prin spînzurare. Nevasta lui muri de durere, iar fetele sale ajunseră angajate în bordelul central al orașului. Sodoma există și în ziua de azi. 4. Oedip și Sfinxul După ce Sfinxul păți rușinea și primi de la Oedip dezlegarea corectă a enigmei celebre despre animalul care are, pe rînd, dimineața, la prînz și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
parte palpabilă, amenințătoare cu retragerea evenimentelor și alta străină, mult mai amenințătoare prin absența-i ce ar putea oricând să i se retragă omului, 5. despărțit sub ochiul imobil al negativului, el știe că numai prin puterea acestuia poate s-ajungă întreg, dar mai e strâmta poartă a neutrului dintre originea operei și lumea sa spectrală. Vâslele împinseră corabia în ostrov pentru a arde ce era de ars și-a ospăta. La parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru a putea să știi cum se pronunță fulgerul; în dreptul pieptul o pasăre se zvârcolește de preamultul sânge băut. Am ajuns să dărui totul în schimbul unui cuvânt. Flacăra răzbate în țipătul meu. O aud
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
armurile cum se lovesc de singurătate; încă o zi și pleoapele taie peisajul; ajunge să-ți simți cenușa pe limbă pentru a putea să știi cum se pronunță fulgerul; în dreptul pieptul o pasăre se zvârcolește de preamultul sânge băut. Am ajuns să dărui totul în schimbul unui cuvânt. Flacăra răzbate în țipătul meu. O aud cum se înalță liberă și cum în jurul gurii se-adună alba cenușă și-mi amintesc de Crucea Sudului pe care n-am văzut-o, fiindcă cealaltă poartă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al bietei imagini nu știi încotro s-o iei. Visul e-un soi de senectute dar nu-ți e de-ajuns. Un calendar cu file de vin rubiniu dar fiecare clipă e mai tînără decît cea precedentă. Și fiecare se pierde-n sine fără speranță. Cititorul Se-ntîmplă uneori să te bucuri de viață ca de-un costum prost croit sau de-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
bont. Ce să mai crezi, cu care apă mai poți să speri că ai putea spăla ce orișicare Papă nu îndrăznește-a dezlega? Tot cumpărând și tot vânzând azi un sestert mâine-un dinar urci treptele și rând pe rând ajungi în Templu demnitar ori de plăceri neguțător lăsând în urma ta ferice un trib de farisei și-un dor de judecată fără price. Oho, să beau vârtos orice absint și-ambrozii ce beau zeii oho, să beau vârtos orice în rând
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
vedea totul, iar oamenii sunt împăiați cu ierburi otrăvitoare. Cu cât te apropii mai mult cu atât strălucesc mai orbitor lamele săbiilor, cu atât bat mai puternic tobele muribunzilor. Lung a fost drumul și cu toate acestea părea că a ajuns prea devreme căci mai avea apă-n burdufuri și fân pentru cămile. A găsit și dovezi, puține dovezi, dar fără de dubiu: fusese o naștere puțin băgată în seamă și o moarte plină de râvnă și larmă. Doar că n-a
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
nebunie fără de seamăn! Căci mai văzuse tineri murind și născându-se din nou, doar că acestea se petrecuseră demult și păreau o poveste. Acum crescuse o pădure peste molozul prejudecăților arbori cu frunze nemuritoare au invadat câmpiile și munții au ajuns la marginea orașelor. Poate vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala e o pasăre ce zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
afla în permanență în vederea organelor Securității. Doamna Kiraly aflase toate astea printr-o prietenă care avea o prietenă grefieră la Tribunalul din Arad. Îi mai contactase pe domnul director Păcurariu și pe mama Marianei, căreia îi transmisese că fiica ei ajunsese cu bine în Ungaria. Trecuseră aproape trei săptămîni de cînd Mariana se afla în Mako și nu-și făcuse timp să-i telefoneze lui mami. Tot amîna, poate unde presimțea că nu se va stabili aici și n-avea dispoziția
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
priviri curioase, unde Mariana l-a lăsat pe domnul Carsky s-o sărute de rămas bun. Domnul Carsky nu îndrăzni să-i ceară mai mult decît acel sărut pătimaș, deși ea ar fi acceptat. O sfătui în schimb ca odată ajunsă în Austria să întrebe de lagărul Treiskirchen pentru transfugi, unde i se vor face acte și va putea primi oferte de rezidență oriunde în lumea liberă, chiar și-n America și Australia. În caz că va fi prinsă la graniță, îi spuse
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de stuf, trei sute de metri prin apă, fără să știe să înoate, la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă pe două țevi
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă pe două țevi înfipte în marginea unui drum de țară, pe care citi numele localității: Neusiedlersee-Burgendland - să țină
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind, lîngă o tablă albastră dreptunghiulară pusă pe două țevi înfipte în marginea unui drum de țară, pe care citi numele localității: Neusiedlersee-Burgendland - să țină minte unde a pus prima
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
se însereze, ca și cum timpul stătuse-n loc, se comprimase, iar omul se purta ca și cum fusese special trimis ca s-o ducă unde trebuie. Cînd ceasul arătă unu și patruzeci, ea rupse în engleză lecția învățată de la domnul Carsky - vrea să ajungă la lagărul Treiskirchen... Bărbatul încuviință, înclinînd capul imperceptibil. Nu scoase nici o vorbă cale de o sută de kilometri, abătîndu-se desigur din drumul său și bineînțeles că n-a vrut să primească bancnota de o sută de șilingi pe care a
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]