2,520 matches
-
de societate lipsită de pol unificator, unde alteritatea este puternic resimțită la tot pasul. N-ar putea deveni această situație materia unui exercițiu pentru a admite, pentru a gîndi, pentru a tatona sfera unui Altceva radical, în care identitatea și alteritatea să își afle paradoxala unitate? Libertăți și libertate Libertatea totală a unui subiect limitat : privatizarea religiei Asemenea unui decapant, modernitatea tîrzie a criticat și a erodat caracterul de transcendență obiectivată cu care fuseseră învestite mari instituții ale modernității. Națiunea, statul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
divină din om, despre care se vorbește de la antici la Eckhart, pneuma pentru Origen și tradiția patristică, termen care traduce biblica ruah, în sfîrșit neshama 1 pentru cabaliști desemnează ceea ce în fiecare om depășește infinit umanul. E acel element de alteritate transcendentă care îl locuiește, fiindu-i acordat lui anume ca persoană ; e facultatea care îl face capabil de cunoaștere mistică prin afinitate cu realul ultim ; e totodată instanță călăuzitoare, pedagog al intelectului în progresul spiritual și în cunoașterea contemplativă. De
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vieții publice, omul credincios adept al democrației liberale va miza pe distanța comunicantă între transcendent și cetate, nu pe obiectivarea ordinii divine în organizarea socială. H.-R. Patapievici amintea soluția primei modernități, care menținea prezența celor doi termeni și totodată alteritatea lor. Lumea e plină de semne ale lui Dumnezeu, spunea el. Dar noi, modernii, ne-am pierdut priceperea sau am asumat nepriceperea în ce privește decodarea și aplicarea acestor semne asupra întregului social. Aici trebuie procedat ca și cum problema modelului transcendent ar fi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dureze. în sfîrșit, în perioadele de tradiționalism, distanța e aproape abolită prin anexarea polului superior la ordinea universului cosmic și social. Cu cît divinul apare mai obiectivat în ceremoniile previzibile, minuțios regizate ale doctrinei, ale puterii, ale colectivității, cu atît alteritatea lui se împuținează și se stinge. Atunci se poate produce, pentru o întreagă comunitate, restaurarea distanței prin înnoirea spirituală a tradiției în cauză sau/și prin apariția unei alte religii rectificatoare. în această calitate, de restaurator, s-au înfățișat budismul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în primul rînd fiindcă în el ne confruntăm cu chipul divin totodată mai intim decît ne sîntem nouă înșine și evident altul decît noi. Ni se pune în față într-o analogie imediat perceptibilă tensiunea dintre identitatea noastră profundă și alteritatea divinului, pentru care semenul diferit este un simbol. Cînd Simone Weil proiectează, în L'Enracinement, normele unei societăți întemeiate pe principii spirituale, ea vorbește despre o dialectică a drepturilor și a datoriilor umane, în care cele din urmă au preeminență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
simbolic, transcendența se oferă privirii spirituale într-un joc de retragere-apariție, de discreție și invincibil, de libertate și chemare. Prezentă în spectacolul public datorită adeziunilor personale, nu legilor cetății, ea păstrează destulă distanță față de cele din urmă ca să-și semnifice alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta contrariilor Iar dacă spectacolul public ne sugerează o manifestare de tip
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spiritualitate 4. Apofatism existențial 5, gustat în experiența contemplativă și în cea liturgică, el e formulat într-un limbaj care își spune propria depășire, într-o teologie unde conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură. în acest orizont, existența universală are, dincolo de curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a le acapara, supune ori strivi. Exteriorul e întrucîtva transmutat de ea în propria interioritate. Ceea ce, în afară și din afară, apare ca retragere înseamnă de fapt o îmbogățire a interiorului. Ființa capabilă de restrîngerea liberă a propriei expansiuni actualizează alteritatea în spațiul ei lăuntric. într-adevăr, doctrinele spirituale susțin că, în om, aspectele naturale pot fi articulate cu supranaturalul potrivit principiului de plenitudine interioară corelativ restrîngerii exterioare libere. Ca imago Dei, ființa omului e clădită pe un vid interior, capabil
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei, depășind orice distincție. Densitatea Unului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se conformează aceluiași reper transcendent atunci cînd adoptă atitudinea de restrîngere voluntară a puterii sale. Divinului care se transcende pe sine dînd spațiu creației îi răspunde, simetric, umanul care își limitează capacitățile de exercitare a forței, lăsînd astfel loc diferenței, alterității, existenței în diversitatea ei. A-ți limita puterea nu e, în acest caz, o dovadă de slăbiciune, ci imitatio a transcendenței, participare la generoasa ei suveranitate. Fiecare religie are felul ei de a asuma chiar în țesătura istoriei și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Articularea (tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul istoriei europene. Dar, dintru început și în chiar tensiunea dintre cele două perspective, se poate citi retragerea sau restrîngerea divinului, care consimte să permită o alteritate laică. Biserica, instituție a divinului, consimte să recunoască, măcar în principiu, o zonă de cunoaștere și de acțiune peste care nu e stăpînă. Comentînd teoria relației dintre Biserică și Imperiu formulată în anul 500 de papa Gelasius, Louis Dumont o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care ea le impune utilizării forței. Toleranța, lăudată în zilele noastre pînă la uzură demagogică, nu este nici ea decît o variantă de autorestrîngere, de moderație voluntară. în privința stilurilor de viață, ca și a opiniilor, accepți să lași loc unei alterități care te stînjenește, care te contrariază. Pentru noi, toleranța constituie exercițiul cel mai curent, cel mai larg împărtășit, al autorestrîngerii consimțite. Analizînd cîmpul tematic și contradicțiile tîrziu moderne ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe tine însuți pentru a răbda alteritatea străină, incomodă sau adversă. în aspectul ei vertical, toleranța e un exercițiu eliberator, se ia după acel divin care lasă în urma sa diversitatea imperfectă a lumii și, lăsînd-o în urmă, îi dă realitate relativă. Sfera politicii e întemeiată pe principiul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
copiilor; nu poate fi considerat nici DD pentru că este scris la persoana a treia (copiii ar fi spus "eu" sau "noi"). Această utilizare a DIL este caracteristică ziarului Libération, care lasă să se audă în textul său o multitudine de alterități lingvistice (copii, tineri delincvenți, rockeri, intelectuali etc.). DIL prezintă avantajul de a se putea raporta la unități superioare frazei. Dar el este destul de puțin utilizat în presă, care dispune, între altele, de insulele textuale și de DD cu "că", precum și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Ca trăsătură esențială și definitorie, creativitatea reprezintă deopotrivă o universalie a limbajului ca activitate cognitivă umană. Însă ea nu este, fără îndoială, singura. Dimpotrivă, Coșeriu afirmă că, de fapt, există cinci universalii esențiale ale limbajului, dintre care trei (creativitatea, semanticitatea, alteritatea) sunt "primare", iar două (istoricitatea și alteritatea) "secundare". Dintre universaliile "primare", (a) creativitatea, la care ne-am referit mai sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
deopotrivă o universalie a limbajului ca activitate cognitivă umană. Însă ea nu este, fără îndoială, singura. Dimpotrivă, Coșeriu afirmă că, de fapt, există cinci universalii esențiale ale limbajului, dintre care trei (creativitatea, semanticitatea, alteritatea) sunt "primare", iar două (istoricitatea și alteritatea) "secundare". Dintre universaliile "primare", (a) creativitatea, la care ne-am referit mai sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai bine zis
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
am referit mai sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai bine zis, ca fiind dinainte și ale altuia" (de unde și (c) alteritatea limbajului). În ceea ce privește universaliile "secundare", (d) istoricitatea (care rezultă din creativitate și alteritate) "înseamnă că tehnica activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai bine zis, ca fiind dinainte și ale altuia" (de unde și (c) alteritatea limbajului). În ceea ce privește universaliile "secundare", (d) istoricitatea (care rezultă din creativitate și alteritate) "înseamnă că tehnica activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate: "pentru ca ea [semanticitatea] să fie pentru altcineva, trebuie să fie reprezentată în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
alteritatea limbajului). În ceea ce privește universaliile "secundare", (d) istoricitatea (care rezultă din creativitate și alteritate) "înseamnă că tehnica activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate: "pentru ca ea [semanticitatea] să fie pentru altcineva, trebuie să fie reprezentată în lumea sensibilă prin semnificanți materiali"212. 1.3.2. Chiar și din simpla enumerare anterioară reiese îndeajuns de clar importanța capitală pe care o are semanticitatea ca universalie
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Strucure in English, Mouton, Haga/Paris, 1972. Manolescu, Nicolae, Sadoveanu sau Utopia Cărții [1976], ediția a III-a, postfață de Mircea Martin, Paralela 45, Pitești, 2002. Marian, Rodica, "Lumile" Luceafărului, Remus, Cluj-Napoca, 1999. Marian, Rodica, " Subiectul absolut al artei și alteritatea creatoare", în Proceedings of the EITM Congress, 2nd edition, 2007, Editura Universității "Petru Maior", Târgu-Mureș, 2007, pp. 125-129. Martínez del Castillo, Jesús Gerardo, Las relaciones lenguaje - pensamiento o el problema del logos, Madrid, Biblioteca Nueva, 2010. Martínez del Castillo, Jesús
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lingvisticii integrale, "Independența Economică", Pitești, 2007. Munteanu, Cristinel, Lingvistica integrală coșeriană. Teorie, aplicații și interviuri, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași, 2012. Munteanu, Cristinel, Frazeologie românească. Formare și funcționare, Institutul European, Iași, 2013. Munteanu, Cristinel (ed.), Discursul repetat între alteritate și creativitate. Volum omagial Stelian Dumistrăcel, Institutul European, Iași, 2008. Müller, Cornelia, Metaphors Dead and Alive, Sleeping and Waking: A Dynamic View, The University of Chicago Press, Chicago/Londra, 2008. Negreanu, Aristița, Expressions idiomatiques franco-roumaines, Universitatea din București, Facultatea de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
repetat în textul jurnalistic. Tentația instituirii comuniunii fatice prin mass-media, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași, 2006. 163 De pildă, Cristinel Munteanu, Sinonimia frazeologică în limba română din perspectiva lingvisticii integrale, "Independența Economică", Pitești; Idem (ed.), Discursul repetat între alteritate și creativitate. Volum omagial Stelian Dumistrăcel, Institutul European, Iași, 2008; Idem, Lingvistica integrală coșeriană. Teorie, aplicații și interviuri, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași, 2012; Idem, Frazeologie românească. Formare și funcționare, Institutul European, Iași, 2013. 164 Cristinel Munteanu, "Relația
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Lingvistica integrală coșeriană. Teorie, aplicații și interviuri, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași, 2012; Idem, Frazeologie românească. Formare și funcționare, Institutul European, Iași, 2013. 164 Cristinel Munteanu, "Relația lingviștilor cu discursul repetat", în Cristinel Munteanu (ed.), Discursul repetat între alteritate și creativitate, p. 317. 165 Stelian Dumistrăcel, Discursul repetat în textul jurnalistic, pp. 156-157. 166 Eugeniu Coșeriu, Lecții de lingvistică generală, pp. 258-262. 167 V. îndeosebi Idem, "Vers l'étude des structures lexicales" ["Structure lexicale et enseignement du vocabulaire"], în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
297 Ibidem, pp. 193-194; v. și Idem, "Periodismo y historia". 298 Ibidem, p. 197. 299 Ibidem. 300 Eugeniu Coșeriu, "Información y literatura", p. 198. O nuanțare semnificativă a acestei teze radicale a adus Rodica Marian într-un concludent studiu consacrat alterității creatoare: Diferența specifică dintre limbajul natural și artă ar fi, deci, după Coșeriu, prezența ori absența alterității. Numai că "prezența celuilalt în propria conștiință" cred că se poate manifesta și în artă, doar că acest celălalt nu mai este o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]