7,971 matches
-
o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tare până s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
ziua în care aceasta îi va putea spune că totul s-a sfârșit, că este iarăși sanătoasă. De atunci, mama n-a mai avut liniște. Care mamă ar fi avut?! Soțul ei, și tatăl Dianei, în loc să le fie aproape, a alunecat în patima băuturii, a devenit ursuz și pus mereu pe scandaluri. Lacrimi amare îi udau acum obrajii. Cum ar fi vrut atunci să-și ocrotească fiica, s-o ferească de imaginea unui astfel de părinte! Ar fi trebuit să divorțeze
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
cu-a ei maree visele pierdute-n larg, m-aș lăsa adânc în valuri, să mă poarte-ntr-o poveste, fără teama c-aș ajunge prea departe de catarg. Călăuză fără voie, vântul mi-ar deschide calea depărtărilor albastre care alunecă sfidând timpul fără de măsură, împietrit cumva de jalea păsărilor călătoare, cuiburile părăsind. Adunând fantasme albe-n goana fluxului solar, îmi absoarbe infinitul energia pământeană și mă lasă să plutesc, înotător fără hotar, pe întinderile albastre lipsite de-orice capcană. Cerul
PLUTIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367531_a_368860]
-
înflorit, au înflorit cireșii... prin luna plină ciobanii se plimbă pe cer, cad cu amurgul mieii-n genunchi, luceafărul uitat se zbate-n delir, cântecele naturii au alte sunete, bucuria se urcă prin crengile copacilor, roșii și murgi caii sălbatici alunecă prin mine ca niște arătări divine, primăvară, ai înecat văzduhul, în apele albastre ale cerului, s-au rupt zăvoaiele, cerul umple cu stele pădurea, sălciile dorm culcate pe perne de puf, sună vântul frunzele lor, le spală cu rânza zării
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DACĂ RĂMÂI Autor: Alexandru Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă rămâi Camera e nemobilată și albă. Un vânt alunecă în ea. Mă joc cu a ta buclă și lacrimile-mi curg... Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloul rece, eu sper că încă doarme și că nu vrea să plece. Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun
DACĂ RĂMÂI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367577_a_368906]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOIEMBRIE Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se leapădă natura de haina frunzelor, se-mbracă iar poetul cu roba muzelor, se-ascunde dimineața în taina cerbilor, alunecă iar șesul în noaptea corbilor, se risipește toamna prin sate și-n pustiu, se prinde promoroaca pe versuri, și-i târziu... se pregătește iarna în norii cerului, se-ncheagă gheața rece în palma gerului, ne amintește câmpul de grâu, de
NOIEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367575_a_368904]
-
Aliman suferă foarte mult: se topește de ciudă și de dor, este ca și bolnav, trist și însingurat. Se teme ca peștii să nu moară sub apă și face copci în gheață pentru a-i ajuta să respire. Începe să alunece către o gândire magică, se interesează de vrăjile și vrăjitorii care aveau putere asupra peștilor. Primăvara când lostrița se arată „mai mândră, mai vicleană, mai ademenitoare, unduind trupul cu ispite femeiești în el”, Aliman își revine la viață, își recapătă
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
martoră eLunace ne bântuie din începuturi.Trebuie să plec acum... te-mbrățișez...mii de săruturi.... IV. DACĂ RĂMÂI, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016. Dacă rămâi Camera e nemobilată și albă. Un vânt alunecă în ea. Mă joc cu a ta buclă și lacrimile-mi curg... Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloul rece, eu sper că încă doarme și că nu vrea să plece. Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
de două ori fără probleme, saltul făcut prin aer a fost surprinzător de înalt și lung. Nu se așteptase la un așa zbor. A pierdut controlul și a ridicat ambele brațe, țipând în momentul în care a constatat că sania alunecă veselă la vale și ea cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de două-trei ori, până când două brațe au prins-o de umeri și au oprit-o. Era un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Nu se așteptase la un așa zbor. A pierdut controlul și a ridicat ambele brațe, țipând în momentul în care a constatat că sania alunecă veselă la vale și ea cade în zăpadă. Încerca să se ridice și nu reușea. Aluneca la fiecare încercare și se mai rostogolea de două-trei ori, până când două brațe au prins-o de umeri și au oprit-o. Era un tânăr în echipament sportiv adecvat anotimpului și pârtiei, care mai mult se juca decât o ajuta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
care făcea aerul ca un zid din clipul formației Pynk Floyd! Gerul mușca din mâinile băgate în buzunare, deși aveam și mănuși din piele, “cu degete”, și mănuși din lână, peste! Bocanci cu ciorapi rupți trași pe ei, să nu alunec! Căciulă cu urechi peste fes, fular legat la spate, doar ochii erau liberi între fular și căciulă, de parcă eram cavaler plecat la vre-un turnir! Toporul pe umărul stâng, traista cu băierile pe coada toporului! Pași rari, talpa întreagă pusă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
El, Iisus Hristos este țelul nostru suprem către care trebuie să tindem. Autorul arată ce pericole poate aduce împărtășania rară, în viața creștinilor, starea de nepăsare permanentă acestora, pentru că n-au frâu și nu se pot înfrâna îi face să alunece în prăpastia păcatului, prin degradare morală. În concluzie, autorul arată că în viață și spiritualitatea ortodoxă, Sfânta Împărtășanie are o însemnătate deosebită. Ea reprezintă momentul cel mai important din viața noastră creștină, pentru că atunci primim în ființa noastră Trupul și
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă bine Ce-i viața Dar nici ce-i moartea Nu vrei să afli ce poate să fie...” Discursul alunecă apoi spre considerente ale condiției vârstei poetului, sub furcile caudine ale unui cavaler negru, trimiterea imediată fiind la “Pepin cel Scurt, oprindu-se la Nisa”, interesantă fiind coroborarea poetului cu acest personaj, rege târziu, într-o istorie frământată; poate comparativ
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
toți - în afară de mine, desigur! - scriau și, mi se părea mie, aveau grijă să întoarcă pagina caietului pe care scriau, fără cel mai mic zgomot. Era o atmosferă de religie! Profesorul era și un mare actor, vocea lui avea inflexiuni catifelate, aluneca spre șoaptă, triumfa odată cu zâmbetul său, respingea sau nega tot în surdină, era mereu imprevizibil, mereu logic și ilustrativ, demonstrativ, competitiv cu el însuși, în favoarea marelui poet Arghezi. Ne cita nu odată câte-o poezie întreagă. Liniște ca o apă
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
către amurg, conștientizezi că se pierd singurele valori care te apropie de divin și de plinătatea sufletească: candoarea și deschiderea deplină către tot. Nevoia acerbă de a resimți fiorul copilăriei și de a-ți revizui pașii de-a lungul vieții, alunecă ușor, precum firele de nisip dintr-o clepsidră, din fiecare amprentă pe care amintirile o construiesc la nivelul subconștientului. Cu cât amprentele copilăriei sunt mai curate și mai puternice, cu atât nevoia de retrăi răsăritul este mai puternică. Dacă n-
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
taină mers și stop 02 octombrie 2015 Cluj—Napoca Preludiu Nu vezi nu simți nimic strada aceasta ne părinde de mână ca o armătură de ochi într-o așteptare de stele pașii nu ni se mai opresc noi înșine stele alunecăm spre stele înflorite cu ochi cu pași și zâmbete preludiul clipelor mult așteptate nu se mai dă înapoi rămâne înariparea surâsul ascuns în surâs acolo unde totul i-o floare un vis deschis numai stele peste tot numai flori și
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
mai puțin iar banii obținuți îi consuma cu prietenii pe nimicuri sau îi băga la păcănele. Dacă îl întreba cineva cu ce se ocupă, el răspundea senin că face diferite afaceri. Și de aici porecla lui: Afaceristu’. Mamă-sa, Marghioala, alunecase pe panta beției și acuma trăia cu Nelu lui Pisocu’, care îi era și cioban, și administrator, și amant, așa că de Afaceristu’ nu prea o mai interesa. Băiatul simțise asta și făcea cam ce credea el că se cuvine. Cum
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
din mâna acestui drac Dar ei n-au cunoscut lumea cea sfântă Și nici n-au priceput lumina din cer În întuneric de vid se avântă Scoală-Te Dumnezeule judecă Cu adevăr acest pământ temnicer Că multe neamuri în iad alunecă PSALMUL 82 Doamne chiar cine se va asemăna Nici să Te liniștești și să nu mai taci Tot ce e roditor pe lume să faci În orice primăvară vom semăna Au ridicat capul cei ce te urăsc Împotriva poporului tău
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
umerii Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și important centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... De fiecare dată când am ajuns acolo am găsit o
PARINTELE IOAN DE LA MAN. RECEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366957_a_368286]
-
coboară spre mine?... Chiar trebuie să plec ... Dragii mei vă las și-mi pare rău că drumul meu se-ntrerupe aici, fără să vă mai văd măcar o dată. Respiră adânc și lacrimile începuseră să i se prelingă pe la colțurile ochilor, alunecându-i pe obraji: e noapte și e frig, mi-e așa de rău și toate îmi sunt atât de străine în jurul meu. Începu să murmure ceva ce nu mai Cei de Sus îl mai puteau înțelege: Tatăl Nostru, carele ești
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
de ace simțeam în tălpi. Îmi înghețaseră dinții, iar cerul gurii prindea parcă flori de gheață. Am alergat în jurul terenului de sport, în cerc, una după cealaltă. Pedagoga Bălășoiu privea la noi din mijlocul cercului țipând atunci când una din fete aluneca și cădea. Repede, mai repede, ce cazi, vaca dracului, fugi fă! La internatul băieților erau luminile aprinse. Ne priveau. Poate că se distrau pe seama noastră. Nu respiram pe nas. Efortul era prea mare. În jurul meu auzeam doar răsuflarea fetelor și
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
din ape / va fi jumătatea mea tiranic” Ai crede că e expresie în delir sau suprarealistă: „doamnă ce tarife au fagii / prelungi aducînd a parabolă / ce pact ciudat de rășină / cu trunchiurile ați încheiat / desigur sînt patru nopți de cînd alunec / pe perne moi în paradis / și nici măcar o creangă incultă / sau un pian topit în urechile surde / spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon / sau mascați-vă vocea / cu un tigru”. Este, însă, un discurs coerent dar încifrat
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
de fraga cu părul lung și negru că nopțile polare tu-mi umpli viața tristă de culoare cu nimeni nu te-mpart, a mea te vreau întreaga. să-ți mușc din sânii albi, din pulpe dezgolite, pe trupul tău s-alunec , sărut să-ți pun cascadă, pe pielea ta mai albă că pudica zăpadă îmi iartă stângăcia doritelor pripite. atras de-a tale adâncuri ,cănd prea grăbit cobor, de tine absorbit, îmi sting numai un dor. **** din buzele-ți că mierea
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
a mea cu buzele că mierea, Cu ochii ei de-amor strălucitori, Mireasma e de crin, obrajii doi bujori, Ea știe să trezească în trupul meu plăcerea. Născută să corupă bărbatul la amor , Își dezvelește dezinvolta sânii Flamanzi-mi ochii alunecă păgânii Și mă încing la fel ca și-un cuptor. Și dragostea ne curge curată și cuminte Când trupul ei îl umplu cu lavă cea fierbinte.. **** O mângâiere doar când ceasul e târziu Arunca-mi o privire sau poate-o
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]