5,281 matches
-
va ceda până la urmă. Va vorbi. În noaptea asta? — Poate... — Pe ce teren? Maigret deschise gura să spună ceva, o Închise, trase mai departe din pipă. Apoi rosti, evaziv: — La un moment dat, nu prea repede, ai putea să faci aluzie la Mesnil-le-Mont. Întrebându-l, de exemplu, dacă a fost acolo. Părea că, personal, nu acorda prea mare importanță acestei indicații. Credeți că da? — N-aș putea să răspund. Pentru ce s-ar fi dus acolo și ce legătură ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se spele cu apă călduță, ca până acum. Ce, vrei să-l bagi în mormânt? Medicul tace prudent. E mai bine să evite o confruntare directă cu împărăteasa. — Trec și mâine, rostește după o clipă de tăcere. Evită intenționat orice aluzie la confratele său. — Am să fac între timp niște calcule astrologice să văd ce mâncăruri ți-ar putea ușura digestia în contextul zodiacal actual. Face o plecăciune adâncă în fața cuplului imperial și iese, mânându-și de la spate, ca pe o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se înfioară. S-a vârât singur într-o capcană fără ieșire. Numai că familia lui nu-i poate refuza nimic lui Flaccus Vascularius... Augustus vede sclipirea din privirea celuilalt. Adaugă scârbit: — Lingăul ăla josnic... Trio se cutremură. Este cumva o aluzie la el? — ...a declarat chiar într-o întrunire publică că mă lasă moște nitor legal și că-mi instituie o parte egală cu cea a fiului său... Crispat, Fulcinius își reproșează lipsa de prevedere. Pacuvius ăsta de care n-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care s-a bucurat de un asemenea prestigiu încât și-a permis să lanseze moda acestor recitări fără să se teamă că va fi taxat de vanitos. Emoția o face pe Vipsania să lăcrimeze. Nu a pronunțat nici un nume, dar aluzia a fost foarte clară. Are dreptate. Cu toată austeritatea lui profundă, Asinius Pollio simțea deseori nevoia să se sustragă ocupațiilor politice sau celorlalte genuri literare mai dificile, tragedia și istoria, la care lucra cu asiduitate. — Nu spunea Cato, reia Maternus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el. Cu cât urci pe scara socială însă prețul crește. Dar, din pă cate, fiecare e de vânzare. — E frumos într-adevăr să te faci vrednic prin talentele tale de favoarea cuiva din lumea bună. Vipsania respiră adânc și rar. Aluzia o vizează pe ea, în mod evident. A remarcat și pluralul: talentele. Cu mitocănia lui obișnuită, Gallus insinuează că între ea și tânărul Maternus ar fi mai mult decât o simplă legătură literară. Cum poate să gândească atât de murdar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează aluzia. Morocănos, se dă un pas înapoi: Nu te mai rețin. Termină cu calicii ăștia și o să vorbim pe drum. Tiberius Nero ia aminte la aerul lui ofensat. Îl blestemă în gând, dar știe că nu se poate descotorosi de el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mină înăsprită: — Tu trăiești la Edo, dar nu ca padre creștin, așa-i? Dacă n-ar fi binevoit un om cu trecere să mijlocească și de data asta pentru tine, nu știu ce ți s-ar fi întâmplat! Sfetnicul pentru negoț făcea aluzie la vizitele tainice ale misionarului pe la creștini. Indiferent cum stăteau lucrurile pe domeniile altor daimyō, în teritoriile aflate sub stăpânirea directă a naifului începând din acel an construirea de biserici și practicarea creștinismului erau strict interzise. El trăia în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orig.) . Locul În care se țin caii picadorilor Înainte de a intra În arenă (În sp. În orig.) . Defilare (În sp. În orig.) . Peoni, asistenții matadorului (În sp. În orig.) . tercio - formațiune temută a armatei spaniole, alcătuită din muschetari și lăncieri . Aluzie comică la celebrul cal al lui Don Quijote de la Mancha. . Noroc (În sp. În orig.) . Un soi de capă În care este Înfășurată sabia cu care matadorul Îi va aplica taurului lovitura de grație. . Pasa finală. . Scurt și direct (În sp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tăcere silabele: —Tă-ce-re. După cum spuneam, era un om foarte alunecos. Peste doar un minut ar fi fost În stare să-și schimbe poziția cu Încă 180 de grade, și-ncă o dată, până când ar fi parcurs cercul, cu tot felul de aluzii vagi și schimbătoare. Chiar și În starea actuală, simțeam că Îmi scapă niște aspecte esențiale ale acestui om. Nu reușeam să-l citesc. Ridicase o barieră. Sau eu făcusem asta? În budism se spune că pentru a atinge Înțelegerea absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câteva sticle odată. A Încercat la un moment dat să-i sugereze că „ei ar trebui să bea mai puțin“ - Harry glumise spunând că mai puțin, În cazul ei, ar Însemna câțiva stropi. Dar s-a dovedit receptiv. A Înțeles aluzia, drept pentru care În acea seară a băut doar un martini Înainte de cină, dar după cină, și matematica și memoria l-au trădat, așa că a plusat la capitolul răcoritoare postprandiale cu alte câteva pahare. Poate Își făcea griji pentru nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să renunț. Promisesem de la bun început că le vom respecta dorința. Uneori a trebuit să le explic sau să-i conving. În tot cazul, „nu“ înseamnă „nu“. Toate mărturiile de pe casete sunt făcute de bunăvoie. Nu există figuri de stil, aluzii sau invenții. Forța textului se concentrează într-un punct anume: am folosit exact cuvintele din interviuri și am făcut fraza mai inteligibilă. I-am întrebat din nou pe cei care au acceptat interviul dacă vor să-și dea numele adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fie tras la răspundere. Aveau buzele pecetluite. Niciodată nu ți se dă ordin direct să nu sufli o vorbă, ci ți se sugerează subtil: „Păi, oricum, povestea s-a încheiat. Ar fi mai bine să nu spunem prea multe...“ Aluzii fine care să nu dea nimic de bănuit. Când făceam pregătirile pentru romanul Cronica păsării-arc, am studiat „Incidentul Nomonhan“ din 1939. Cu cât mă documentam mai mult, cu atât eram mai uimit de negljența și nesăbuința sistemului de comandă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
partea cealaltă eram atât de aglomerată, că abia apucam trei ore de somn. Am reușit să scap fără să am legături amoroase cu el. Eram ușurată că a mers. M-a chemat în camera lui, iar înainte a făcut niște aluzii referitoare la subiectul acesta. M-a sunat și m-a întrebat: «Când ai avut ultima menstruație?» «Ce?.. Când să fi fost?», spun eu. Mi-a spus că de data aceasta vom avea un antrenament special. Am vorbit cu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că dacă în spatele unui rău mic, se ascunde un bine mai mare, înseamnă că în spatele unui rău mare, se ascunde un bine imens și deci numai proștii de români cred că trebuie ales întotdeauna răul cel mai mic (fără nici o aluzie la Boc, cel mic, vă rog). Cândva acest domn Lăzăroiu, a mai dat pe goarnă un panseu a la Gâgă, „Românii vor trebui să aleagă între presă și democrație” și acum criticând în stânga și-n dreapta televiziunile și ziarele, te
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
te sfătuiesc ca după citire și după ce pui la loc ferit notițele luate, volumul să-l faci cadou soției, așa după vorba românului, să bați șeaua ca să priceapă iapa. Dacă nu este chiar blondă sadea și la creier, va înțelege aluzia și va începe imediat să-și chivernisească de una singură, bani de tămâie, de colivă și alte alea. În felul acesta scapi tu, post festum, de o cheltuială în plus. Totuși rețetele acestea a lui Adam Ross de a-ți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte de amenințarea camaradei, o învățai o minciună (ca și cum ar fi fost nevoie să ne scuzăm față de cineva!): "Mîine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din fugă frunzele copacilor apropiați, cu exclamații, bucurii și regrete copilărești și, ca din întîmplare, ne atingeam mâinile. De pe banca din față, profesorul S.
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un locotenent! Pentru asta m-am căznit să te învăț, să te fac neprețuită printre camaradele tale, să poți descifra ideile cele mai subtile?! Nu ți-ar fi milă de tine însăți? Un locotenent, care ar spune în loc de Racine, Racin! (Aluzie la o întîmplare anterioară de care râseserăm cu chef amîndoi.) - Ce are a face! Nu va exista! Are bani, rude la Florența, undemerge în fiecare an, acolo mă voi educa pe cont propriu! Deci avea răspuns la toate exclamările mele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rău. Altfel nu mi-ar fi scris; dar "cei dimprejur" n-o putuseră sili la nimic, pe ea, fată de 22 de ani, totdeauna de capul ei. Apoi, ca să meargă la Sinaia, unde să se omoare (căci acesta era înțelesul aluziilor ei) nu era nevoie să se mărite. Însă nu trebuie să credem neapărat că ar fi din partea ei niște minciuni ridicole și că eram netot că le mai iau în considerație. Ideile îi erau așa de vagi, lipsa de logică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făcut semn: "N-ai nici o grijă". Și fără să mai aștept detalii, brusc liniștit, salutai o cunoștință din vagon, o domnișoară minunată de grație și căreia îi făcusem curte odinioară. Până la București ne-am întrecut în glume, în complimente, în aluzii sentimentale, în înțelegeri subtile și complice, iar eu păream (mi s-a spus mai pe urmă) extrem de nervos, dar extrem de fericit de succesul meu. Biata Vana nu știa ce să mai creadă... Abia a doua zi Vana mi-a dat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mie, asupra ocupațiilor intelectuale. În practică zăbovea pe cât putea la treburi mărunte și n-avea curajul să se apuce singură de ceva serios.) Am întrebat-o șovăind: - Ai fost a lui? - Nu, m-am prefăcut bolnavă. Acasă ceilalți îi făceau aluzii, și el,săracul, n-a spus nimic!... Îmi închipuiam scena, regăseam conversațiile "strada Dudești" pentru care aveam repulsie. Acel "săracul", spus nu ironic, ci o reală compătimire, mi-arătă ca Irina începuse să-și examineze noul partener. - Și cum te-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să se arunce în spațiu! Apoi, nenorocită: - Dar în afară de aceasta, toată sunt murdară! Cum mă maiprimești tu când toată sunt murdară! - Cum ai putut să-ți dai gura lui? - Nu, asta nu, tu știi că mie nu-mi place asta! (Aluzie la buza eiinferioară, care sângera imediat.) De ce spunea asta? Voia, cu toate îmbrățișările nebune ce-mi veneau acum, totuși să mă hotărască s-o las? Sau clocoteau remușcările și voia să ispășească? - Și cum ai putut tu la primărie spune
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te minunezi că pot să vie de la cineva inteligent. Într-o zi, un negustor ambulant i-a vândut un parfum admirabil. Deseori ne emoționam de parfumul delicat și ne felicitam de afacerea excelentă. După un timp însă, făcând din nou aluzie la calitatea parfumului, Ioana a protestat vehement: "Dar e oribil, ne-a înșelat negustorul". Nu-și schimbase singură părerea, ci fusese influențată de vreo cunoștință a cărei neînsemnătate era ridicol să influențeze pe Ioana. Și nici nu-i trebuise un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deci nu schimba întru nimic situația ascunsă și tânărului Radu odinioară, dar acestuia, imediat după împăcarea cu Ioana, nu i-am mai făcut nici o mărturisire nouă, iar el, cu o minunată discreție pentru vârsta lui, n-a mai încercat nici o aluzie. De aceea nu-i pot suferi pe cei dimprejur că fac mereu impresia că nu știu nimic. Au asistat la venirea celuilalt în viața Ioanei odată cu plecarea mea, la plecarea lui odată cu venirea mea, la sforțările ci nebune ca să mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unor prieteni comuni. Nimeni nu mai știa cum să interpreteze dispariția mea, și acum mulți mă consideră ca și cum aș fi murit. Neînțelegerea mea cu oamenii s-a exagerat încă. Mi se pare că ghicesc intenții răutăcioase, că mi se fac aluzii. Parcă m-aș simți vinovat de o hoție și bănuiesc pe fiecare să nu fi aflat. Uneori urăsc pe toată lumea și pe Ioana mai mult decât pe toți, căci mă simt umilit de rolul pe care sunt obligat să-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fi o indiscreție deghizată. Aici, ascuns în portul acesta, mi se pare c-am scăpat de curiozitatea celorlalți sau, în orice caz, nu mă interesează ce se vorbește la distanță, atâta vreme cât sunt sigur că n-am să aud nici o aluzie. Întotdeauna m-am căznit să înțeleg cum se explică frenezia pe care o au oamenii de a afla un secret și apoi de a-l transmite vecinului, când, de cele de mai multe ori, nici nu se trage vreun profit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]