3,081 matches
-
Dumnezeu nu există. Naționaliștii pan-arabi, precum Gamal Abdel Nasser din Egipt, au zugrăvit Islamul ca pe un inamic al progresului. Visul sionist s-a împlinit cu ajutorul puterilor occidentale în defavoarea arabilor. Scopul lui bin Laden este de a culege roadele amărăciunii cultivând aceste nemulțumiri, precum și altele, mai recente. El vrea să creeze o mare diviziune mondială între musulmanii "cu o gândire sănătoasă" și Occident exact ceea ce ar trebui să evităm. Bin Laden și cei care gândesc ca el se axează asupra
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
1. Întrebări ,,tip'' prealabile unui studiu RS ,,Sîntem la fundul sacului! E o catastrofă! Moralul e la pămînt! În scurt timp o să fie un număr mai mare de decese în urma sinuciderilor crescătorilor de animale decît din cauza bolii Creutzfeldt-Jakob!'', spune cu amărăciune un agricultor chestionat de Dominique Le Guilledoux, jurnalist la Le Monde (Le Monde, 16 noiembrie 2000, p. 16). Atunci cînd analizăm un astfel de fenomen din perspectiva RS, se pun mai multe probleme. Dacă reluăm tema bolii ,,vacii nebune" sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sarcastic. Ceva ne atrăgea pe noi doi, dar natura fiecăruia era atât de diferită încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune a cărei sursă îmi scăpa, îi ironizam deprimările iritate, el umplea cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naivă încredere în tine însuți? E mai bună o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să sape groapa mai adânc, să pună o placă după ce mă Îngroapă ca să ai și tu loc lângă mine când Îți vei da sfârșitul - să fie ca un fel de garsonieră cu subsol și demisol - spuse cu un pic de amărăciune, Însă cu același zâmbet care Îi lumina ochii a bunătate și duioșie...si, după un timp de la plecarea mea, să tai mocheta În două (aveau o mocheta tip covor, În așa zisa sufragerie) să-ți fie mai ușor să o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
DE LUCRU ÎN BIROUL MEU ȘI DORESC SĂ NU FIU DERANJAT. ERA GATA SĂ PLECE CÂND ÎȘI DĂDU SEAMA DUPĂ EXPRESIA EI CĂ FUSESE PREA ASPRU. \ ASTĂ-SEARĂ SUNT LIBER, DRAGA MEA, ADĂUGĂ CEVA MAI BLÂND. EA CLĂTINĂ DIN CAP CU AMĂRĂCIUNE. POȚI PĂCĂLI. EȘTI DEJA MORT. TOTUȘI ÎL ÎMPINSE SPRE UȘA BIROULUI. În sfârșit, fă-ți treaba. Vrei să-ți pregătesc prânzul? \ Da, mulțumesc, răspunse Marin, bucuros că ea era atât de înțelegătoare. Însă după ce închise ușa biroului în urma lui, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
voce tare. Ar dura doar câteva minute. DUPĂ TOATE APARENȚELE SCUDDER SE LINIȘTISE COMPLET, FIINDCĂ DĂDU UN ORDIN GORILELOR SALE, CARE IEȘIRĂ TROPĂIND DIN CAMERĂ. ASTFEL RĂMASERĂ SINGURI. OMULEȚUL DIN SPATELE BIROULUI MARE ERA O CREATURĂ UMANĂ INTELIGENTĂ, DAR PLINĂ DE AMĂRĂCIUNEA CELOR PERSECUTAȚI. TOTUȘI ZÂMBI. \ V-AU MAI RĂMAS TREI ZILE, ÎN AFARĂ DE CEA DE AZI. NICI MĂCAR NU ȘTIU DE CE ÎMI PIERD TIMPUL CU DUMNEAVOASTRĂ. \ M-am gândit mult timp, spuse Marin. \ SUNTEȚI CIUDAT, DOMNULE TRASK. TONUL LUI SCUDDER ERA RESPECTUOS. CELULELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată se gândea cu amărăciune la mâncarea dinăuntru: între feliile de pâine neagră, în loc de omleta pregătită cum îi plăcea lui, sau de carnea de vacă prăjită în ulei, nu avea decât o bucată de brânză. Drumul la atelier nu-i păruse niciodată atât de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
supți, ochii somnolenți, buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carabul auriu, gărgărița mazării. „Neliniștea ultimului ceas, zbuciumul și măreția noastră, îi e cruțată animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în stihiile inconștienței, fără să se gândească la viitor ; scăpat de amărăciunile unui sfârșit care va să vină, trăiește în blândă netulburare.“ „Are insecta deosebita cinste de-a ști ceea ce vârsta noastră tânără nu știe, previziunea unui sfârșit, însușire inutilă pentru ea ?“ Aruncă papucii din picioare. Apoi pantalonii, cămașa. Rămâne într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la amiază, dar cu vălmășagurile astea... Apostol luă scrisoarea, se uită la adresă și rămase câteva clipe cu ochii la Petre, ca și cum n-ar fi îndrăznit s-o citească. " Iată, mi-e frică și de slova mamei, se gândi cu amărăciune. Atâta m-a făcut de laș execuția unui trădător!" Apoi se așeză mânios pe laviță, trase lampa mai aproape, rupse plicul și citi pe nerăsuflate: " Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremură inima de grija ta, că de o săptămână
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și conștiincios, deși acuma vede că e și încăpățînat. Colonelul ascultă cu respect până ce sfârși și apoi, cu același respect, zise: ― Eu, excelență, nu admit, firește, pentru că nu-mi permite legea, dar mă pun în situația locotenentului și-i înțeleg amărăciunea... E regretabil că cei în drept n-au luat măsuri generale în privința aceasta, ca să evite situațiile delicate, în interesul capacității combative a armatei... Apostol se cutremură, ca și când cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui, Apostole! ― Dar atunci eu, care am fost adus aici să-i ucid din depărtare, eu ce trebuie să sufăr? Nu te gândești
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încet. Doamna Bologa rămase pe peron, sorbind privirea lui încrezătoare, ca o mângâiere cerească. Apoi coroana în floare a unui măr o învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA A TREIA 1 Când văzu cea dintâi casă din Lunca, după o cotitură de deal, Apostol Bologa tresări iarăși, parcă fără veste i s-ar fi mohorât sufletul. Dar împunsătura de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bibliotecile de pe fața pământului. Așa am pățit și m-am zbuciumat cumplit și am crezut că nu voi găsi alinare nicăiri... Pe urmă, încetul cu încetul, în mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vieții și m-a dus prin suferințe și amărăciuni, înainte, fără să-mi dau seama încotro... și așa într-un ceas, ori poate într-o singură secundă, m-am trezit cu sufletul plin de înțelegere! Am simțit puterea și slava și bunătatea lui Dumnezeu în inima mea, și în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
podele cu lovituri regulate, ca limba unui ceasornic... Gânduri subțiri ca niște ace lungi îi înțepau creierii și-l usturau. Se opri. Înțepăturile se risipiră brusc, lăsând în urmă un zumzet apăsător. " Mi-am pierdut cumpătul, își zise dânsul cu amărăciune. Mintea, împreună cu legile și disciplina ei, se zdruncină ca o mașină între ale cărei roți ai zvârlit un bolovan, de îndată ce e pusă în fața zidului ce desparte ființa de neființă... Mai bine să dorm și să treacă peste mine întîmplările în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uita în ochii colonelului, își dădea seama că în clipele acestea se cântărește viața lui și auzea parcă un fâlfâit straniu de aripi care stârnea un vânt rece în sală. Dar în inimă îi picurau de undeva, neîncetat, stropi de amărăciune, din care i se răspândea în tot corpul o frică lentă, ca o caracatiță dezgustătoare. Încerca să se apere și nu putea și, din pricina aceasta, simțea că va trebui să izbucnească într-un hohot de plâns. I se părea că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
alții nu - de mine. {EminescuOpIV 64} Atât venin în suflet, și-atît amar în gând, Încât dac-aș putea-o ca să răsuflu-adînc Și bine - aș învenina vremea-n care-s osândit De a trăi. O geniu, ce pătrunzi Nemărginirea - iartă c-amărăciunea mea M-a-nvins! Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a patimei scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui C-al meu e trupul dulce? c-a mele: fața-i, chipu-i... Nebun ce sunt... Nu râzi tu? O râzi de mine... Râzi. Plângând cu-amărăciune, eu ochii să-mi închiz, Să nu mai văd nainte-mi acea frumoasă zee Cu capul ei de marmur pe umeri de femee... Astfel îmi trece viața, astfel etern mă chinui Și niciodată, Ana, nu m-a lăsat la sînu-i, Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? "Ai vrea să storc din mare amărăciunea-ntreagă "Și într-o picătură s-o beau, să-nnebunesc? {EminescuOpIV 322} Spre-a-mplini v-o unul din dorurile tale Au pot să fiu, copilă, ce trei ori Dumnezeu 115" Și ce-au făcut puternic în veacurile sale, Aceea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noapte-orașul cel mare și căzu Pe strade d-osteneală, de foame - și pe soarte El blestemă, - De ziduri s-apropiă, șezu. Întinse mâna neagră la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu atuncea Un om bătrân și dulce, cu straiul vechiu și ros. Văzu chipul de jale mai mort de oboseală Il ridică în brațu-i, ducîndu-l așa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Locuința morților! 10. Nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia. 11. De aceea nu-mi voi ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele; mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu; 12. Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare de-ai pus strajă în jurul meu? 13. Cînd zic: Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile", 14. atunci mă înspăimînți prin visuri, mă îngrozești prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ar asculta, cînd Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul. 17. El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile, 18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune; 19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. 21. Nevinovat! Sunt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să nu mă mai tulbure spaima Lui. 35. Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpîn pe mine. $10 1. M-am dezgustat de viață! Voi da drum slobod plîngerii mele; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2. Eu zic lui Dumnezeu: Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te certi cu mine! 3. Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mîinilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
a împlinit? 22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cîrmuiește duhurile cerești? 23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii; 24. cu coapsele încărcate de grăsime, și măduva oaselor plină de suc. 25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet fără să se fi bucurat de vreo fericire. 26. Și amîndoi adorm în țărînă, amîndoi sunt mîncați de viermi. 27. Știu eu bine care sunt gîndurile voastre, ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea. 28. Voi ziceți: "Unde este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Iisus, fiul lui Sirah (Eclesiasticul)” Și mai spune cartea: „Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, cînd se bea la vreme cu măsură”. Apoi „Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură”. Iar „Amărăciune sufletului este vinul cînd se bea mult; certuri și căderi face”. Dar „Ce viață are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni”. Bagă de seamă, vere, că „Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]