3,682 matches
-
care mântuiește și cea care distrează, imobilul care se bea și efemerul care se înghite la repezeală. Dar, deși de natură diferită, ele păstrează în comun proprietatea materială de a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele gustului, unde nu-s îngăduite decât piciorușele de porumbel. Dar poate mai ambițios, dacă, dincolo de inexorabila demistificare a imaginilor, urmărim o mai bună înțelegere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele gustului, unde nu-s îngăduite decât piciorușele de porumbel. Dar poate mai ambițios, dacă, dincolo de inexorabila demistificare a imaginilor, urmărim o mai bună înțelegere a ochiului, a plăcerilor și a onoarei lui. Se va fi înțeles că nu există, pe de o parte, imaginea, material unic, inert și stabil, și, de cealaltă, privirea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Norvegiei (operațiunea Weserübung), a Luxemburg-ului, Belgiei și Olandei (operațiunea Fall Gelb), și după căderea Franței, singurul adversar rămas pe cîmpul de luptă era Marea Britanie și coloniile sale†††††††††††††. Hitler și Înaltul Comandament German (Oberkommand der Wehrmacht, OKW) elaborează un plan ambițios de ocupare a Marii Britanii și de schimbare a regimului politic, prin înlocuirea Cabinetului Churchill, ales democratic, cu un guvern pro-nazist condus de fasciști britanici ca Sir Oswald Mosley, șeful Uniunii Fasciștilor Britanici, ale cărui formațiuni de "cămăși negre" (blackshirts), după
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Mai departe îl duce la exagerare și are ca efect încrâncenarea, ambiția. Bun, ai să spui ce e rău în a avea ambiție? Dar nu uita, de regulă, ambiția mobilizează, dar blochează și sufletul. Ai să vezi că cei foarte ambițioși nu mai sunt sensibili la suferința umană. Nu mai primesc feed-back-uri de la oameni, aproape nici nu-i mai interesează. Dus puțin mai departe e cărarea spre paranoia. Vor găsi cele mai logice și mai umane argumente pentru prestațiile și proiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mai sunt sensibili la suferința umană. Nu mai primesc feed-back-uri de la oameni, aproape nici nu-i mai interesează. Dus puțin mai departe e cărarea spre paranoia. Vor găsi cele mai logice și mai umane argumente pentru prestațiile și proiectele lor ambițioase. Când, de fapt, poți fi creativ ori benefic și în alt mod, fără încrâncenarea luptei cu toată lumea în jur. În mod normal, competiția dezvoltă individualismul și agresivitatea față de oricine altcineva "îndrăznește să se măsoare cu mine" sau să-i stea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
peste gardurile a nu știu câte grădini, îi cânta un cîntec la despărțire: "Ylang, Ylang pleacă voios la Terbelchețonora". Acest cuvânt ciudat cuprindea unele silabe din numele fostelor lui simpatii feminine. Sub aspect caracterial și volitiv este descris ca o persoană foarte ambițioasă, care a refuzat perspectiva unei cariere mediocre și a vrut să facă parte din elita culturală a vremii sale. Marele om de cultură român insistă asupra aspectului de inadecvare al lui Gruber la societatea românească în care trăia, pe care
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
altfel devin loc comun, care cu siguranță va plictisi auditoriul, pentru că el face să lâncezească acțiunea, și oricât de fericit ar reuși să facă această etalare a moravurilor, trebuie să ne temem în continuare să nu fie unul dintre ornamentele ambițioase pe care Horațiu ne ordonă să le înlăturăm." Chiar dacă Corneille consideră sentințele ca pe cea dintâi dintre utilitățile poemului dramatic, și chiar dacă nu șovăie să le introducă în cuvântarea personajelor sale, el le folosește totuși mult mai puțin decât autorii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Examen la Medeea, în Narațiunile împodobite și patetice, trebuie avută multă atenție în ce ape se scaldă sufletul celui care vorbește și al celui care ascultă și să ne lipsim de acest ornament care nu merge deloc cu o etalare ambițioasă, dacă există cea mai mică aparență că unul din cei doi este fie prea în pericol, fie într-o patimă prea violentă ca să aibă întreaga răbdare necesară pentru povestirea care i se propune." Povestirea nu poate fi lungă decât dacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesă din 1775, este un bogat negustor de oțet, zugrăvit în culori tari, care s-a îmbogățit demn din muncă. Mercier îl arată, într-o scenă rămasă celebră, cu roaba încărcată cu aur22. Autor angajat, Louis-Sébastien Mercier este și mai ambițios în proiectul său decât Diderot. El vrea să zugrăvească, sub toate formele ei, mizeria socială, încă niciodată adusă pe scenă. "Îmi voi spune că poetul este interpretul nenorocirilor, oratorul public al celor oprimați; că menirea lui este de a aduce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu grămada. Se aude vocea astrologului care iese din înghesuială și strigă: Cezar, fii atent la Idele din Martie! Cât de bine este prins adevărul istoric, cât de mult îmi dau seama din tonul popular al lui Cezar de acest ambițios care, în ciuda inimii sale largi și a ingenioasei sale clemențe, a meritat pumnalul cu care l-a străpuns Brutus." Din momentul în care unitatea de loc nu mai apare ca un imperativ absolut, legăturile dintre scene, pe care le impusese
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în față. Nu umblu cu perfidii... Dar ce altceva îți place? Ce ai găsit la mine mai deosebit de ceilalți oameni?! Ah, știu la ce te gândești, rosti Arethia zâmbind cu încântare: munca și seriozitatea! Tu ești un băiat serios și ambițios, nu unul din ăia... papă-lapte...[...] Spiridon încercă să râdă, dar nu izbuti decăt să se înece, scurt, după care aspiră adânc aerul și-și puse mâna pe umărul Arethiei. Așa e! încuviință cu glas fierbinte, sugrumat. Ai ghicit. Eu nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acut de lucid ca înrobire a sufletului, ca istovire și irosire chinuitoare. Sinuciderea îi apare astfel drept singurul act de voință pe care îl poate impune vieții, singurul gest eliberator prin care se poate reda primordialului dezmărginit, absolut și unitar. Ambițiosul și nonconformistul Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează de pe o poziție diferită această relație ternară, donjuanescă, echivalând-o cu o experiență "extatică", prin care a devenit superior "celorlalți poligami clandestini", pentru că a descoperit valențele iubirii ca posibilitate de împlinire. Îndepărtarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1961) cel al Genevievei Serreau, L'histoire du Nouveau Téâtre (1966) monografiile consacrate principalilor reprezentanți ai dramaturgiei "absurdiste" și, de ce nu, în spațiul cercetării românești, lucrări de sinteză ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai se înfiripa... enise iarna... O neliniște împiedeca jderul să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel de primejdie. Jderul se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca șef. Te cunosc eu, Darcey McGonigle. Tot timpul simți nevoia să fii cea mai tare și de-asta nu-l poți suferi. —Prostii, ripostă Darcey potolit. — Da, sigur, râse Anna. Spune-mi tu mie că nu ești cel mai ambițios om din firma asta. Spune-mi tu mie că prietena ta s-a înșelat complet în privința ta. Hai, zi! — Nu sunt cel mai ambițios om din firmă, o contrazise Darcey pe un ton lejer. Dacă aș fi fost așa, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ripostă Darcey potolit. — Da, sigur, râse Anna. Spune-mi tu mie că nu ești cel mai ambițios om din firma asta. Spune-mi tu mie că prietena ta s-a înșelat complet în privința ta. Hai, zi! — Nu sunt cel mai ambițios om din firmă, o contrazise Darcey pe un ton lejer. Dacă aș fi fost așa, aș fi director de dezvoltare acum. Dar, într-un fel sau altul, n-am reușit această performanță. Vezi! izbucni Anna triumfătoare. Știam eu că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gând înspăimântător. Eram înnebunită de gelozie, îi explică ea Annei uitându-se cum se răcea cafeaua nebăută în fața ei. Pur și simplu nu mă puteam controla. Mă tot gândeam că dacă avea gânduri mărețe, înseamnă că era genul de femeie ambițioasă cu care eu nu mă puteam identifica. Era noua Nieve Stapleton, și dacă îl dorea pe Neil, avea să facă orice ca să pună mână pe el. Ceea ce și făcea, din câte vedeam eu, în acea noapte în plus la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă vor să ajungă în vârf. Pe atunci era adevărat. Nu știu cât de adevărat e acum. Zâmbi și continuă: Probabil că încă e adevărat. Știu că m-am descurcat bine, dar asta s-a întâmplat puțin împotriva voinței mele. Nu sunt ambițioasă și nu vreau să ajung cât mai sus. Neil zâmbi șiret. — Încă te mai frământă gândul la ferma aia din Toscana? —A, nu știu. E un vis frumos. —E doar un vis, zise ea. Viitorul meu e cu InvestorCorp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
toată distracția. Și nu-și putu reprima un sentiment de vinovăție, citind meniul de probă, pentru faptul că ea plătea pentru toate acestea. Nu-l deranja că ea câștiga mai mult decât el. Chiar deloc. Știa că era o femeie ambițioasă și că își măsura propriul succes după contul în bancă. Îi spunea mereu că succesul lui îl măsura în alți termeni. Că personalitatea lui era diferită de a ei. De-abia acum, când vedea ce puteau cumpăra banii ei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Înconjura. — Asta s-ar putea să-l ajute să nu se umfle, spuse ea. — Mersi. O falcă umflată, ca de marmotă, nu dă bine În meseria asta. Pe de altă parte, poate că o să se creadă că sunt un tip ambițios - știi tu, genul care nu lasă baltă un caz niciodată. — Nu te mai mișca, Îmi spuse ea pe un ton care nu admitea comentarii. Abdomenul ei se frecă de mine și mi-am dat seama cu surprindere că am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca Trix să fi reușit să îi aranjeze o întâlnire cu cineva semifaimos pentru seara asta. Ura să aibă timp liber, deoarece abilitatea ei de a îl folosi era atrofiată. Deși nu fusese așa dintotdeauna - mereu muncise mult și fusese ambițioasă -, dar odată, demult, fusese ceva mai mult. Înainte să ajungă să se uite tot timpul peste umăr la armatele de fete mai tinere, mai inteligente, mai puternice și mai ambițioase care dau năvală în urma ei, obicei care i-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Deși nu fusese așa dintotdeauna - mereu muncise mult și fusese ambițioasă -, dar odată, demult, fusese ceva mai mult. Înainte să ajungă să se uite tot timpul peste umăr la armatele de fete mai tinere, mai inteligente, mai puternice și mai ambițioase care dau năvală în urma ei, obicei care i-a transformat viața într-o muncă asiduă și continuă. Mai avea câteva apartamente și case de văzut în weekendul ăsta - timpul va trece destul de repede. Și mâine se întâlnește cu doi stiliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înainte, un fel de strălucire aurie. Se avântase mereu înainte, să întâmpine viitorul, încrezătoare că ce are acesta de oferit va fi bun. Și adevărul este că nu o dezamăgise niciodată. Așteptările ei de la viață nu fuseseră niciodată exagerat de ambițioase și primise mereu ceea ce își dorea. Pe hârtie, totul era perfect - avea doi copii sănătoși, un soț bun, nu avea griji financiare. Dar în ultima vreme totul devenise extrem de monoton. Asta se întâmpla de ceva timp, de fapt. A încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nimic nu i se mai păruse atât de perfect până atunci. Simțea că el o percepe așa cum e și o acceptă cu adevărat, cu toată ambiția, energia, speranțele și fricile ei. Ea credea că sunt doi oameni asemănători. Tineri, entuziaști, ambițioși, reușind în pofida obstacolelor. Pe atunci, conceptul de suflet-pereche era foarte la modă, tocmai fusese importat din Los Angeles. Lisa devenise proaspăta posesoare a unui asemenea lucru de preț. La puțin timp după ce s-au mutat împreună, Lisa a ajuns redactor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acesta. Dar ceva o opri din a împărtăși detaliul ăsta cu Yvonne. Vezi tu, eu am doi copii, spuse ea timid. Ei îmi ocupă majoritatea timpului. Yvonne îi aruncă o privire care parcă spunea „Sigur, cum spui tu“. — Cât de ambițioasă ești? Clodagh se ambală puțin. Nu era deloc ambițioasă. Oamenii ambițioși erau ciudați. Când lucrai la agenția de turism, ce îți dădea cea mai mare satisfacție? Când se mai încheia o zi, din câte își amintea Clodagh. Ideea era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]