4,800 matches
-
state va permite, de asemenea, celor trei guverne să vină în sprijinul cererii acestora de aderare la Națiunile Unite"265. Cele trei puteri au adoptat rezoluția lui Byrnes, care era o "rezolvare rapidă" a unei probleme de durată. Dată fiind ambiguitatea propunerii, Stalin, Truman și Attlee puteau ajunge cu toții la un consens, fără ca vreunul din ei să cedeze. La Potsdam, Statele Unite n-au avut prea mult succes nici cu problemele economice. Atît Marea Britanie, cît și America erau îngrijorate de confiscarea proprietății
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sovietică privind susținerea unor discuții tripartite înainte ca cei din Comisie să trimită directive autorităților românești 269. Comunicatul final nu includea, însă, clauza sovietică inițială privind "întrunirile regulate și frecvente" ale reprezentanților Aliaților. Molotov comentase atît de mult pe tema ambiguității cuvintelor "regulate" și "frecvente" încît Byrnes și Ernest Bevin, omologul său britanic, au acceptat, în cele din urmă, înlăturarea acestei clauze, în ultima zi a conferinței 270. Pe 9 august, președintele Truman a anunțat poporul american că România, Bulgaria și
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de ornamentele gratuite, ducând, totodată, la o concentrare a formei. Această eliminare a balastului lingvistic va fi, într-adevăr, una din principalele caracteristici ale liricii moderne, având însă ca efect nu o clarificare a sensului, ci dimpotrivă o creștere a ambiguității, deoarece se naște o anumită tensiune fertilă, desigur, între concentrarea formală și bogăția de conținuturi, după cum observa și Hugo Friedrich în studiul său Structura liricii moderne.312 Cu toate acestea, revenind la Pound, dezideratul său îl reprezintă claritatea și simplitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la Paris în 1849. El și-a abandonat pozițiile, punîndu-și speranțele de acum înainte în regatul Piemont-Sardinia, împotriva puterii papilor, așa cum afirmă în Del rinnovamento civile d'Italia publicat în 1851. Ideologia lor nu este lipsită de contradicții sau de ambiguități: libertate pentru Biserică sau libertăți pentru toți? Ideal de libertate sau instrumentalizarea tehnicii parlamentare pentru a creștina sistemul politic? Gîndirea socială este foarte slabă. Prin ideile exprimate privind drepturile omului, locul Bisericii în societatea modernă, exprimarea prin vot, ei au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină era redusă la noțiunea de mișcare opusă aceleia de partid și la sfera socialului opusă politicului. Leon al XIII-lea, numind-o "benefica in populum actio christiana", revenea la opțiunea sa inițială de creștinare a societății și punea capăt ambiguităților politico-religioase. Ar fi condamnabil, spunea el în enciclica din 1901, să deturnăm termenul de "democrație creștină" de la primul său înțeles pentru a-i da un sens politic. Fără îndoială, democrația-creștină, conform etimologiei însăși a cuvîntului și folosirii lui de către filosofi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Václav Maly, fost purtător de cuvînt al Cartei 77, este reprezentantul acestor creștini doritori de a se situa în afara partidelor creștine: "Biserica, spunea el, trebuie să prezinte valorile creștine întregii societăți, dar să permită catolicilor să voteze cum doresc"21. Ambiguități în Ungaria. În Ungaria, perioada de după război se pregătea în august 1943, cu reuniunea, la palatul episcopal din Györ, a responsabililor catolici sub conducerea episcopului Vilmos Apor. Aici s-a hotărît unificarea tuturor mișcărilor și organizațiilor catolice într-o federație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democratic (el a găzduit la Budapesta, în iulie 1990, reuniunea Internaționalei Creștin-Democrate evocînd "triumful idealurilor lui Adenauer și ale lui Schuman asupra acelora ale lui Marx și Lenin"), cît și la liberalism, la chemarea spre Europa și la naționalism, clarifică ambiguitatea angajamentelor în numele creștinismului în această Europă post-comunistă. Forumul nu a putut rezista decesului conducătorului său: alegerile din mai 1994 i-au adus numai 12%, în timp ce foștii comuniști reformatori, transformați în Partid Socialist, erau învingători cu 32,4% din voturi. Fisurile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a și îngăduit asumarea "autonomiei" basarabene. Dar, pe termen lung, nu a întrevăzut, atunci, perpetuarea țarismului sub obrăzar comunist, el crezând că "maximaliștii" vor opta pentru o adevărată democrație și vor accepta generoși unirea Basarabiei cu Țara. Există, desigur, o ambiguitate din partea guvernului român refugiat la Iași, pe care Stere o sancționează astfel: "Așadar, campania românească din Basarabia nu are, în fond, caracterul unei acțiuni de stat, ci se înfățișează ca o participare a trupelor române la luptele dintre diferitele partide
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1914. Spunea că pe atunci „spiritul său era aprins“24. Era convins că gânduri importante pot vizita doar mintea celui ale cărui O VIAȚĂ DE EROU? 29 relații cu sine și cu ceilalți sunt pe deplin clare, libere de orice ambiguitate și compromis. Din Viena, unde călătorește de Crăciun, cu regretul că trebuie să-și întrerupă munca, dar simțindu-se obligat să-și vadă mama la un an de la moartea tatălui, îi va împărtăși lui Russell acea preocupare sub semnul căreia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
perceput de Wittgenstein drept un loc al deșertăciunii și al pierzaniei. Tot mai convins că gânduri importante nu 326 GÂNDITORUL SINGURATIC pot răsări decât în mintea unor oameni ale căror relații cu sine și cu alții sunt libere de orice ambiguitate și compromis, Wittgenstein a decis în toamna anului 1913 să părăsească Cambridge pentru a trăi și a lucra într-un loc izolat din Norvegia. La obiecțiile lui Russell a răspuns, între altele, că nu dorește să-și prostitueze mai departe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
aparat logic alcătuit din semne corespunzătoare obiectelor gîndirii și din regulile operării cu ele, care urma să reprezinte mijlocul universal de cunoaștere și de descoperire a adevărului și, în același timp, un sistem universal de comunicare, în care situațiile de ambiguitate și de incertitudine să fie excluse. Ca atare, în această characteristica, ideile simple și nedecompozabile ar fi desemnate prin numere prime, ca simboluri, încît, prin înmulțire, să se obțină numere compuse ce redau concepte compuse, un număr compus reprezentînd astfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
contemporani, precum și pe baza prognozării direcțiilor ce le va urma studiul limbajului și al gîndirii în viitor. Întrucît gîndirea este structurată și funcționează logic, relația limbă gîndire devine o relație dintre logic și lingvistic. Folosirea adjectivului logic poate genera însă ambiguitatea specifică tipului de cuvinte care se referă atît la obiectul unei științe, cît și la știința însăși. Astfel, ca adjectiv, logic se poate referi, pe de o parte, la mecanismele mintale, la modul în care se analizează, se sintetizează și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fie relevată și explicată. De multe ori, prin calchiere, se construiește în textul tradus un element nou (un cuvînt sau o sintagmă numitoare), care reproduce, cu mijloacele combinate ale limbii-scop, structura termenului din textul original. Calchierea poate crea însă unele ambiguități sau dificultăți de înțelegere și, de aceea, calcul traducător (cuvînt sau sintagmă) se poate marca sau determina pentru a sugera o anumită întrebuințare cu ajutorul glosei, adică a unei scurte explicații plasate în vecinătatea lui. Glosele sînt realizate de obicei în interiorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pătrunde lucrurile, iar ceea ce se afirmă trebuie să reprezinte cea mai corectă aplicare a gîndirii raționale la realitățile lingvistice. Nu este normal, de aceea, să se reproșeze limbilor ceea ce nu sînt în măsură să dea: precizie matematică, lipsă totală de ambiguitate (prin monosemantism) sau universalitate. În același timp, nu este normal să i se atribuie unei limbi ceea ce nu are: virtuți exclusive în redarea unor sentimente, noțiuni sau categorii, superioritate în detalierea realităților sau în omogenizarea etnică, funcție culturală privilegiată etc.
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și de reglementare aplicabile; atunci când este aplicabil, informații derivate din proiecte similare anterioare; alte cerințe esențiale pentru proiectare și dezvoltare. Aceste date de intrare trebuie să fie analizate pentru a stabili dacă sunt adecvate. Cerințele trebuie să fie complete, fără ambiguități și necontradictorii. Date de ieșire ale proiectării și dezvoltării Datele de ieșire ale proiectării și dezvoltării trebuie furnizate Într-o formă care să permită verificarea În raport cu datele de intrare ale proiectului și dezvoltării și trebuie aprobate Înainte de emitere. Aceste date
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
discuțiile colective, stimulează apariția ideilor noi, dezvoltă cunoașterea socială, uneori radicalizează punctele de vedere, iar cel mai adesea se soldează cu un plus de productivitate. Grupul este mediul care stimulează căutarea soluțiilor, produce conflict sociocognitiv, corectează acțiunile de comunicare, clasifică ambiguitățile, iar În situația În care apar neconcordanțe Între cadrele de referință ideale (privind normele și rolurile sociale și practicile efective ale fiecărui subiect, se prezintă ca o funcție de reglare. Funțiile sociopsihologice ale grupului nu pot fi actualizate decât prin acțiunile
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
indispune, îndoielile proliferează, tensiunea frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lui văd ori lui aud li se substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lecturii de-sine-stătătoare; ele sunt însă imperios necesare, în ansamblu, oricărui demers hermeneutic vizând fenomenul Stănescu. Chiar dacă nu toate punctele de vedere stănesciene trebuie luate în litera lor, să recunoaștem că limbajul său de fabulant surâzător, de vorbitor liber înaintând printre ambiguități, e tocmai de aceea atașant, că voia bună, verva dezinvoltă ni-l apropie multiform. "Matematica enunță el -, prezentată în secolul nostru drept știința științelor, e în realitate religie. Religia religiilor. E de fapt poezie "dură". Poezia poeziei poeziilor (...) Fiecare cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adversarului, pentru a ajuta astfel la Facerea adevărului; poetul ironic se face pe sine din coasta Ființei, ca opus al acesteia, ca unul care contrazice Ființa, care o desființează, înfrățindu-se. Originea însăși a poeziei stă în natura dublă, în ambiguitatea dizarmonică (Zwiespaltigkeit) a Ființei. Poezia există pentru că Ființa este în sine ironică..." (p. 12). Un umor sec, în notă tandră totuși, e cel din Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Jacques Derrida. El reconsideră criteriile consacrate ale judecăților noastre, ca și categoriile, noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd și obstrucționînd, interogînd în mod sistematic obscurul, iluziile și limitele raționalității. El nu caută
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la părerea că e un simplu joc mental care, în loc să flexibilizeze gîndirea, mai mult o încurcă, în timp ce scriitura sa e o superbă bolboroseală, iar exprimările sale publice frizează impostura. Derrida nu poate fi rezumat, esențializat, explicat, el cultivă deliberat absconsul, ambiguitatea, paradoxul, deși are și poziții tranșante referitoare la Marx bunăoară, la Heidegger sau la Paul de Man. * * * Bineînțeles că ideile și comportamentul filosofilor-vedetă francezi s-au impregnat profund în societatea, politica și economia franceză, și-au pus amprenta în moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sediul unor conflicte între tendințe contradictorii, cîtă vreme, cred eu cel puțin, filosofarea trebuie dăruită celorlalți, în scopul unei mai bune înțelegeri, al împărtășirii unor idei. Merleau-Ponty definește filosofia ca fiind reunirea a două trăsături majore : "gustul evidenței" și "simțul ambiguității", în sensul constantei pendulări între trup și suflet, materie și spirit, vizibil și invizibil. Din fericire, materia nu este doar materie, după cum nici ideea nu este doar idee. Orice monedă are două fețe. Ambiguitatea devine regulă. Margini vagi, vîrfuri estompate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
trăsături majore : "gustul evidenței" și "simțul ambiguității", în sensul constantei pendulări între trup și suflet, materie și spirit, vizibil și invizibil. Din fericire, materia nu este doar materie, după cum nici ideea nu este doar idee. Orice monedă are două fețe. Ambiguitatea devine regulă. Margini vagi, vîrfuri estompate, aluzii îndoielnice, tăceri echivoce... Realitatea are cel puțin două fețe. Dar să nu fim înțeleși greșit : nu facem aici un elogiu al ambiguității. Dimpotrivă, eu cred că ambiguitatea, contrariile trebuie depășite în mersul către
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nici ideea nu este doar idee. Orice monedă are două fețe. Ambiguitatea devine regulă. Margini vagi, vîrfuri estompate, aluzii îndoielnice, tăceri echivoce... Realitatea are cel puțin două fețe. Dar să nu fim înțeleși greșit : nu facem aici un elogiu al ambiguității. Dimpotrivă, eu cred că ambiguitatea, contrariile trebuie depășite în mersul către Unu. Aceasta nu înseamnă a gîndi prin excludere, ci prin integrare, prin armonizare. Cu cît privim lucrurile de pe un nivel de realitate mai înalt, cu atît ele devin mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]