2,825 matches
-
la un anume mecanism de înțelegere a cunoașterii ca trăire a obiectului și obținerea, în acest fel, de cunoștințe prin conaturalitate 99. Atitudine nonconformistă față de discursul clasic al filosofiei, percepția timpului va avea însă la Cioran, cum subliniam deja, conotații ambigue, chiar sensuri prolixe, fără o opțiune epistemologică clară și pusă la lucru într-un demers consistent. Și chiar dacă s-a împotrivit, după cum mărturisea, la tot ceea ce s-a creat de la Adam încoace, exercițiile sale de gîndire vor fi dezvoltate în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
5) Unitatea cuprinzînd abstractul diversităților conștiințelor individuale trebuie să convergeze spre o concepție tragică adică profund serioasă a vieții." Individul situat deasupra masei (sau mulțimii) prin valorile concrete (care sfîrșesc prin a fi un surogat al fericirii) aceasta era ipoteza ambiguă, impresionist formulată, a caracterului funciarmente tragic al vieții. Un astfel de gînd încolțea în mintea tînărului Cioran pe solul oferit de ceea ce el însuși numea tragicul cotidian al existenței personale, ca semn al neputinței de a ajunge la esența proiectelor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
paradisului, și-a dat toată osteneala s-o sfarme și pe cea a pămîntului, introducînd un principiu de fărîmițare ce urma să-i distrugă ordinea și anonimatul"121. Ca fractură și fisură a ființei, id est: ca individ (o noțiune ambiguă azi), cu un deficit de existență față de Creator deoarece el spune "sînt cel ce nu sînt", cu privilegiul tragicului, omul a făcut un troc ordinar schimbînd veșnicia pe devenire și maltratînd viața, transformîndu-se, finalmente, în "marele transfug al ființei"122
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
căror file, uneori, le parfumam sau între care puneam și petale de flori la presat. Acum am ezitat mult în fața aceluiași gest pe care, altădată, îl făceam cu atîta dezinvoltură și plăcere. Atitudinea mea în fața acestor mici provocări a fost ambiguă, ca să folosesc un eufemism. Primul impuls care m-a stăpînit, pentru a dezambiguiza puțin sensurile, s-a numit împotrivire. Id est: contra. Sînt multe motive care determină neîncrederea, poate nu numai a mea, în aceste jocuri de living sau obiceiuri
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că vor face obiectul analizelor personalizate intelectual al altor colegi, extrem de bine pregătiți în acest sens) și încercând să imaginez și să articulez posibilitățile viitoare ale demersului critico-retoric. Astfel, efortul dezparantezării mele mă poziționează, în acest moment, într-o postură ambiguă, fragilă, dar în același timp cât se poate de reală (desigur, în fictivul său datorat regimului discursiv) în propria mea istorie alternativă. Pe vremuri, scriam un jurnal, pe care tot eu l-am distrus, în ciuda masivității sale la momentul respectiv
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cercetării realizate de Schneider, Plümper și Baumann (2000) nu reușesc să confirme optimismul afișat de Putnam. Păstrând cât mai mult din cadrul teoretic și empiric elaborat de acesta, cercetătorii germani l-au adaptat regiunilor europene. Concluziile prezintă o relație mult mai ambiguă între cultură politică și dezvoltarea economică. Dacă densitatea rețelelor de comunicare din cadrul unei regiuni se leagă de creșterea economică, încrederea pare să aibă o relație negativă cu performanța economică regională. Mai mult, valorile post-materiale reduc creșterea, în timp ce valorile materiale favorizează
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
față de autoritarism, de democratizarea societății de jos în sus. Ceea ce autorii reproșează însă acestei teorii a societății civile sunt numeroasele întrebări pe care teoria le lasă fără răspuns. Întrebările sunt legate atât de definiția societății civile, cât și de relația ambiguă dintre aceasta și procesul democratizării. În legătură cu prima serie de probleme, definiția societății civile ar trebui să includă și piața, afacerile, alături de asociațiile voluntare? Dacă da, ar trebui incluse și asociațiile economice, de genul firmelor, organizațiilor profesionale, sindicatelor? Ar trebui incluse
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
a țării. Ele sunt vizibile și azi cu ochiul liber. Zeci, sute de scriitori și, mai ales, de autori (noțiunile nu pot fi confundate) au păstrat și continuă încă această deprindere. Dovedesc aceleași reflexe de prudență și duplicitate, de relații ambigue și adesea profitabile cu Puterea. Singura care poate, de altfel, plăti cu posturi și poziții, cu demnități, cu titluri, onoruri și premii. Corupția literară este și azi în floare. Este una din urmările cele mai grave ale comunizării culturii și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cum încearcă acum să pozeze? Evident că nu. Un gest izolat, calculat și mai ales duplicitar, nu este și nu poate fi concludent. Cum situația este mai generală, aș propune următoarele criterii destul de precise pentru astfel de cazuri, cel puțin ambigue (în proză și în poezie). Să ne întrebăm deci: care a fost și este atitudinea generală a scriitorului, înainte și după 22 decembrie (evit dintr-un scrupul semantic să vorbesc de o adevărată revoluție)? Se poate constata cu ușurință că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp și ca prim exeget al unei opere interzise, prilej și de mică glorie personală. Toate acestea se pot susține, într-adevăr. Personaj ambiguu, cu calități și defecte, agravate să recunoaștem și de poziția sa oficială total ingrată, plin de oscilații, de care nu era răspunzător decât în parte, el a jucat același rol duplicitar inevitabil și în aprobarea și interzicerea și din nou
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
brutal al ușii ar fi echivalat cu o adevărată catastrofă. întredeschisesem, jumulit de pene, o ușă. Riscam s-o închid acum definitiv. Cultura română, cred, a câștigat totuși, una peste alta, efectiv vorbind, din această situație-limită, profund traumatizantă și profund ambiguă. în felul acesta a apărut nu numai prima carte românească, dar și prima carte franceză despre Mircea Eliade. în acest mod au apărut și alte cărți importante. Este mult, puțin? Este sticla pe jumătate plină sau pe jumătate goală? Cine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
românească, dar și prima carte franceză despre Mircea Eliade. în acest mod au apărut și alte cărți importante. Este mult, puțin? Este sticla pe jumătate plină sau pe jumătate goală? Cine poate decide definitiv în astfel de împrejurări atât de ambigue? Dar tot entuziasmul meu a fost ucis, strangulat. Intrasem conștient în gura lupului, animat de cele mai bune intenții. Am început deci să nu mai iubesc Hermeneutica lui Mircea Eliade. Cele ce s-au întâmplat în Franța m-au dezgustat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în adâncime a două cazuri-limită: 1. Colaboraționismul, considerat inevitabil, soluție necesară, de expedient, de supraviețuire, după unii chiar creator etc., de o evidentă și complexă ambiguitate. Ea a produs, la rândul său, o serie de alte relații nu mai puțin ambigue. Cazul Constantin Noica, emblematic și simbolic, pune în cea mai vie lumină atât drama, cât și amoralismul acestui proces. Analiza s-a dorit cât mai rece și obiectivă, lipsită de orice spirit partizan sau iconoclast. 2. Resemnarea istorică, pasivitatea, renunțarea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
trebuiau să-l țină de brațe a putut călători adesea după eliberare. Este doar un singur exemplu pentru a defini o situație nu totdeauna nici bine cunoscută, nici bine înțeleasă. Cine mai poate invoca în astfel de situații atât de ambigue criterii tăioase, superradicale? în astfel de împrejurări, prin schimburi de cărți, vizite la Păltiniș și Cluj, discuții, corespondență (păstrată din păcate doar în parte, cea dintre 1976-1987, dosar nr. 23), s-a produs și apropierea mea de Constantin Noica. O
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin schimburi de cărți, vizite la Păltiniș și Cluj, discuții, corespondență (păstrată din păcate doar în parte, cea dintre 1976-1987, dosar nr. 23), s-a produs și apropierea mea de Constantin Noica. O relație și ea profund, iremediabil și inevitabil ambiguă, să recunoaștem. Nu este vina noastră. Pe de o parte, mă atrăgea și admiram sincer unele cărți și acțiunea sa culturală, paralelă și, implicit, de rezistență, la care voiam între onformism și libertate să particip. Pe de alta, discipol însă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Poate fi pusă oricând și oriunde sub acuzație o astfel de mentalitate? Greu de spus. Evident, un preț a fost plătit. Dar el făcea parte din clauzele contractului (ulterior, N. Breban a întrebuințat, după cum vom arăta mai jos, aceeași formulă ambiguă), din regula jocului. Noica a putut publica. Mai mult, și-a salvat și o parte din manuscrisele confiscate la arestare: Zi fastă, notează el (la 30 IX 1968), mi s-a restituit ce s-a păstrat din Goethe 30. Inutil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în același timp, cu maximă rigoare, ce înseamnă colaboraționism cultural într-un regim totalitar. A colaborat întreaga cultură și literatură română, chiar și atunci când a continuat să funcționeze, cu regimul Ceaușescu? Constantin Noica a satisfăcut, în același timp, în condiții ambigue, echivoce este adevărat nevoia de absolut și de mare cultură a unui grup de tineri de valoare. A reprezentat pentru ei o stea polară, un model, un reper, o referință. Mulți s-au regăsit, moral și spiritual, în comportamentul înțeleptului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de vedere al scriitorului (cu opțiuni adesea precis declarate), cât și al textului (care poate dezvălui tendințe independente de orientarea ideologică a autorului; cazul clasic al lui Balzac, scos în lumină de Engels). De fapt relația fundamentală politică literatură este ambiguă și chiar paradoxală. Ea constituie o adevărată coincidență de contrarii. Totul se petrece la nivelul angajamentului și al consecințelor sale. Iată cazul tipic, exemplar, al scriitorului care adoptă cu o desăvârșită bună credință o anume orientare politică. Situații frecvente, atât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
va veni să ne salveze, să ne îndrume, să ne transmită mesaje de mântuire etc., etc. Această ideologie, care a bântuit și la noi între cele două războaie și pe care Constantin Noica a întreținut-o (cu rezultate și motivații ambigue și în felul său și în infernul culturii socialiste), o credem profund utopică, sterilă și moartă în esență. Personal nu aștept nici o revelație, nici un Mesia. Salvarea culturii noastre va veni dacă va veni vreodată dintr-o cu totul altă direcție
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
foarte rare, existente totuși). Toate sunt dovezi ale unor procese reale de conștiință. Faptul că ele rămân adesea obscure și nedemonstrabile obiectiv nu înseamnă că n-au existat niciodată sau că nu pot avea măcar o realitate potențială. Categorie profund ambiguă, în care licheaua patentă și senină coexistă indistinct cu conștiința nefericită. A împiedica această coabitare, tipică regimului totalitar, este însă practic imposibil. Dar a o ignora total, o lipsă evidentă de obiectivitate. Relațiile culturale externe Din rațiuni de pură propagandă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
caz chiar... personal). Dar, pe de altă parte, experiența arată că aceste sectoare economice independente sunt încă slabe. Ele nu au forța economică necesară, incapabile cel puțin deocamdată să absoarbă toate vocațiile culturale independente, cu adevărat creatoare. De unde o structură ambiguă latentă: o conștiință liberală, condiționată încă de o inevitabilă dependență etatistă, exercitată sub diferite forme. Proces dificil, abia la începutul său, cu rezultate încă incerte. De unde și lipsa de forță reală, practică, a culturii alternative în perioada post totalitară. Spectrul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proprii, ele se încadrau măcar în parte și în mod involuntar într-o anumită imagine externă, pe care nici o oficină culturală ministerială nu izbutea, nici pe departe, s-o propună cu aceeași eficacitate. Deci, încă o situație profund și inevitabil ambiguă: aceste reviste își realizau, în condiții extrem de dificile, doar vocația și programul inițial. Ele apăreau, totuși, în cadrul unui sistem contestabil și contestat. Deci, puteau fi considerate și ca propagandă. Cum, de altfel, au și fost uneori considerate în unele cercuri
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dornică să submineze „antanta” anglo-franceză, Prusia și Sardinia, care militau pentru edificarea propriilor state naționale, au sprijinit Unirea; constant ostile s-au arătat a fi doar Turcia și Austria. Pe tot parcursul acestei crize internaționale, Anglia a adoptat o poziție ambiguă, oscilantă. în împrejurările cunoscute, la 17/29 iulie 1856, au fost numiți caimacami Toader Balș în Moldova și Alexandru Dimitrie Ghica în Țara Românească, care îi înlocuiau pe cei doi domni regulamentari, Grigore Alexandru Ghica, respectiv Barbu Știrbei. Se trecea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
țări care sprijinea Unirea - Franța, Sardinia, Rusia și Prusia - și cel care se opunea acesteia - Austria și Turcia - nu a cunoscut menajamente. încercând să se plaseze pe o poziție de mijloc, Anglia nu a reușit decât să joace un rol ambiguu, cu numeroase ezitări și schimbări de atitudine. Compromisul la care s-a ajuns a reprezentat o soluție hibridă, fără precedent. Noul stat urma să poarte numele de „Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești’, dar cu condiția de a avea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
împarte studiul numelor literare după două categorii: familia numelor și tehnica de numire. Prima categorie cuprinde douăsprezece tipuri de familie: familia anonimică (cele care nu dau o idee clară despre o persoană sau un loc, ci, mai degrabă o idee ambiguă și un caracter anonim), familia diacritică (sau distinctivă, urmând originea cuvântului - n.m.) (nume care revelează atributele persoanei sau ale locului), familia himerică (nume create în întregime), familia mitologică (nume legate de mitologie), familia biblică (nume legate de Biblie), familia etimologică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]