2,720 matches
-
departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia de carne spintecată. O durere țiuind în tot corpul și strivindu-mi fruntea. Ce-ar fi să ies? Undeva unde n-am fost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră nemiloase înapoi, într-o mlaștină vâscoasă în care de-abia își târșâia ființa. — Tu mai ții minte cum a fost prima dată? o întrebă din senin Ionela Neacșu cu o privire umedă, clar amețită de alcool, și cu o voce scăzută, în timp ce fumau în bucătărie, așteptând să fiarbă cafeaua, la scurt timp după conversația despre anul 1975. — Prima dată la mare? întrebă la rândul ei Clara, nedumerită, scandând cu glas tare întrebarea, pentru a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la Marin Tărniceru, miezul roșu, catifelat răsfrânse iscusite miresme și gurile se podidiră de apă, astfel încât nici Nicanor nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un miez moale și puhav la înfățișare, de bine crescută ce era Și din creștetul acestei pâini, care se legăna unduind în preajmă, ieșeau niște muzici tânguioase, iar în blândețea ei și în netezimea ei, pâinea cea măreață mă amețea, ca ochiul de șarpe, sorbindu-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata carului, deodată m-am repezit, prinzând pâinea cea mare, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, cuibărindu-se, precum cloșca pe ouă, într-o minută, nu mai mult, a adormit, într-o înțepenire ca de Moarte Deci, eu, numai cât m-am uitat la el și la ceilalți, cum ședeau nemișcați, ca butucii, de parcă fuseseră amețiți cu zeamă de Zmeoaică, de Mărgica cucului sau de altfel de Somnoroasă, am simțit că am plumb în vine, iar pleoapele mi-au căzut peste ochi, grele ca obloanele de fier, cufundându-mă în neștirea somnului Că ajunși de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac reușita erotică. I-am preparat farmacistei câteva cocktailuri fanteziste, s-a amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că se simte ca-n laborator. Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște sâni colosali, mi se tot proptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
strânge la piept un bebeluș, se prăbușește ca lovită cu un baros uriaș. Văpăi șerpuitoare de flăcări ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi. Marius trece nepăsător cu privirea peste sticla aproape goală, evaluează doar ca simplă informație numărul țigărilor fumate ca fiind foarte considerabil, dovadă scrumiera plină, apoi se adresează plutonierului: Pot să vorbesc cu Bucureștiul de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
volan, automobilul se dezechilibrează, oprindu-se cu laterala dreaptă în zgomot de fiare strivite într-un stâlp de pe marginea trotuarului. Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcînd de toți cîți ar fi putut să ne vadă, Îmi strînse mîna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițîndu-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu vîrfurile pierdute În cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cît o viață, dar ea se lăsă În voia sfîrșitului, căci peste noi Începu o adiere ca de pe alte tărîmuri, nebănuite lumi exotice cerîndu-și Îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mîntuirii acelui ceas. TÎrziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum Înainte de miezul nopții, poarta se auzi scîrțîind, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
social. O oră de somn în plus ne împinge în plin oblomovism. Chiar atelierul de lucru se poate transforma într-o casă primitoare, un spațiu închis narcotizant în care muncitorul devine una cu decorul: "Aroma piliturii îmbibate de ulei îi amețește simțurile. Muncitorul nu mai vrea să plece acasă. Nu mai poate. Nu-l siliți să plece dacă nu vrea! Rămâne în singurătatea atelierului său. Aerul dinăuntru, călduț, aproape umed, țese o haină străvezie care se depune ușor pe trupul lui
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
dezamăgire: marmota lipsește!), Saint-Bernard-ul, sau iepurele de Paști de la Lindt, la reclame propovăduind, cu o sprințăreală care azi le lipsește, consumul de ciocolată, cu orice riscuri, și la forme și sortimente, în expoziție și la vînzare, în stare să-l amețească pe cel mai rațional dintre oameni, găsești de toate. Tot ce poate să explice, sau măcar să ilustreze, nașterea unei dependențe. Și incredibila ei longevitate. Dependența de un sentiment de bine, de importanță, de libertate și de răsfăț nonșalant, pe care
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
ochii când unul le-ar zice: " Ia stați oameni buni! Voi plătiți profesori cari nici vă învață copiii, nici carte știu; plătiți judecători nedrepți și administratori cari vă fură, căci nici unuia dintr-înșii nu-i ajunge leafa. Și aceștia vă amețesc cu vorbe și vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toți poruncesc, și nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ție în frâu, ei își fac mendrele și vă sărăcesc, creîndu-și locuri și locușoare, deputății, primării, comisii și multe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
această țară și au urmat întru romanizarea lor următorul recept: ia un băiat de bulgar, trimite-l la Paris și rezultatul chemic e un june "romîn". Pe la 1840, Eliad bătrânul, pe când încă nu se numea "Heliade-Rădulesco" adică pe când nu-l amețise încă atmosfera Parizului, scria marelui ban M. Ghica următoarele: Sunt tată de familie, n-am unde să-mi cresc copii decât în aceste așezămînte (ale țării) pentru că, și de-aș avea mijloace a-i crește aiurea, gândul meu nu este
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și suveranitatea, încît bătrînii-și pierd cu totul călindarul. Parcă se pornise morile de pe apa Siretului. Și le povesteau câte în lună și în soare, câți cai verzi pe pereți toți, c-un cuvânt câte prăpăstii toate. Cum să nu-i amețească? Cap de creștin era acela, unde se mai pomenise atâtea asupra lui? Apoi s-au pus pe iscodit porecle bătrânilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi, ba câte altele toate, până ce au ajuns să le zică că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe când mintea lor naturală, curajul lor înnăscut și iubirea lor de muncă îi face vrednici pentru un viitor mai mare, tot pe atuncea noi nu mișcăm nici degetul cel mic măcar în favorul lor, ci ne frământăm în turburări interne, amețiți de orgia palavrelor bizantine și putrezind de vii prin corupțiunea unor parveniți din Fanar carii sub pretextul a chiar ideilor naționale irosesc în vânt puterile noastre. [26 septembrie 1878] ["E CIUDAT CĂ TOCMAI NOI... E ciudat că tocmai noi, aceia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cade asupră-i și prin care totodată voiește să lege libera părere a Adunărilor de revizuire. Respingem termenul de trei luni, pentru că nu suntem în stare a vedea importanța băilor gratis pe care le cere guvernul în compartimentul poporațiunii sărace. Amețiți de gravitatea unei situațiuni pe care au creat-o prin ușurința și incapacitatea lor, simțindu-și apa la gură și aproape a se îneca, mai încearcă din răsputeri a amăgi prin tertipuri opinia publică. Dar a sosit momentul grav în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Vorbe, vorbe, vorbe! esclamă Hamlet, melancolicul principe al Danemarcei, citind un pasaj dintr-o carte. Fraze! esclamăm noi de câte ori vorbește d. C. A. Rosetti. Fraze îmflate, spuse fără convingere internă, fraze de uliță, de-o confuză generalitate, plănuite pentru a ameți mintea celor ce n-au puterea a cântări valoarea unei abstracții, formule mistice cari nu spun absolut nimic tocmai pentru a produce iluzia că spun ceva. Cel mai nou product al muzei d-lui C. A. Rosetti este cuvântul ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lipsă de simț de dreptate încît adeseori ne lipseau cuvintele și proprii, și figurate, pentru a însemna putrejunea bizantină ce-au răspîndit-o oamenii aceștia asupra țării, ne lipseau locuțiunile pentru a reduce la adevărata lor espresie zădărnica logomahie cu care amețesc publicul român și falsifică bunul lui simț, atât de vestit odată, pentru a arăta, în fine, și a face lumea să se convingă că neadevărul, fraza umflată, lipsa de sentimente și de idei e singurul mijloc de care roșii dispun
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
late și mari, escursiuni prin țările depărtate, cari nu se potrivesc în nici o privire cu țara noastră, verzi și uscate pe cari publicul le ia drept adevăruri profetice și revelațiuni incontestabile. De douăzeci și mai bine de ani presa roșie amețește publicul român c-o mulțime de subtilități și de idei foarte controversate, cu sisteme de organizare și reorganizare, cu articole copiate din franțuzește, englezește și nemțește și cu toate astea publicul mi se-ntreabă: dovedesc toate acestea ceva? Nu ceea ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
experiență a acestui fel de îmbătare gratuită; astăzi, ca să întrebuințăm o expresie banală, un lieu comun, deși încă tânăr în viața constituțională, este din nenorocire prea sceptic, aproape blazat, așa că de-ar fi cineva meșterul meșterilor nu-l mai poate ameți cu simple declamații. * În câteva rânduri foarte ușuratice ale "Presei" de alaltăieri, în cari se demonstră iarăși că partidul conservator aproape nu există, sîntem somați de marele bărbat de stat ca, pentru a-i dovedi noi contrariul, să-i spunem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
votat convențiunea din 4 aprilie. Să votăm, a zis în rezumat tot guvernul, pentru că acesta este singurul chip de a nu pierde Basarabia. Acest punct stabilit, invităm pe politicii de la "Romînul" și pe toți aceia ce se lasă a se ameți prin zgomotul unor manifestațiuni de o veselie adesea foarte importună, să deschidă "Monitorul oficial" și să citească (pag. 5612) ședința Camerii din 30 septembre 1878, ședință preșidată de d. Vernescu asistat de d-nii secretari Gr. Isăcescu și R. Pătărlăgeanu. D.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]