2,503 matches
-
făcu semn fetei, care veni lângă noi. Comandă o înghețată. El încercă un refuz, care fu anulat de gestul politicos și categoric al profesoarei, care împrumută - nefiresc în situația în care ne aflam - ceva din autoritatea unei amfitrioane. Apoi zâmbi amical. - Vedeți dumneavoastră, continuă el, omul e ca un copac, crește el în soare dar rădăcinile îi rămân în pământ. În realitate n-o să mă pot desprinde niciodată. Asta-i viata... Plec pentru Iudith, știți, fiica mea, și pentru soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Întîmplă adesea să adoarmă În căruțul lor. Pe infirm Îl chema Maximov. Într-o zi, contrar obiceiului său, cînd a zărit-o pe doamna Delilah, Maximov nu s-a mai prefăcut că doarme, ci i-a făcut de la distanță semne amicale cu mîna. Mai Întîi, dînsa preferă să se uite În altă direcție și să traverseze strada. Dar Maximov traversă și el și o urmări Împingînd repede roțile căruțului de infirm, cu o Îndemînare de-a dreptul uimitoare. PÎnă să o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din amintiri, repetam niște citate și Îmi plăcea să cred că ceea ce spuneam ar putea fi adevărat - măcar pentru alții. Măcar pentru el. Mă ascultă cu luare aminte, iar după cîteva clipe de reflecție mă anunță, bătîndu-mă protector și totodată amical pe umăr: — Cred că ești exact persoana de care am nevoie! De parcă aș fi cîștigat cine știe ce concurs. Dar eu nu dorisem cîtuși de puțin să fiu exact persoana de care avea el nevoie. Nu aveam deloc chef de așa ceva. Făcusem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și ușurința "băiatului". Senzația cea mare fu însă apariția lui Apostol... Toți se așteptau să se petreacă ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se întîmplă nimic. Apostol dădu mâna cel dintâi cu Domșa, care-i zâmbi amical, apoi cu toții, pe rând, până și cu practicanții de la judecătorie, niște băiețandri piperniciți și scutiți definitiv de armată. Nimeni, firește, nu îndrăzni să aducă vorba despre buba zilei. Într-o atmosferă de jenă, își exprimară părerile asupra mersului vremii și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spus că n-are vreme să se țină de mofturi. Vasăzică militarii consideră drept mofturi tot ce nu e înarmat cu pușcă sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi să se încerce, barem deocamdată, o aplanare pașnică, printr-o intervenție amicală. ― D-ta ești prieten cu locotenentul, zise solgăbirăul. Ați copilărit împreună... De ce nu cauți să-i vorbești? 9 În ziua când a rupt logodna cu Marta, Apostol Bologa s-a simțit foarte fericit. În fericirea lui era și mândria pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zâmbit doar și apoi s-a așternut tăcerea. A urmat apoi tăcere după tăcere până când am sosit la destinație...Universitatea. - Sus, la catedră, adaugă el. Lăură făcu din cap semn că da, ezita vrând să spună mulțumesc, făcu un gest amical, dar apoi se răzgândi. Nu vroia să-și permită niciun fel de afinități cu agenții lui, așa că preferă să fie dura. Îl găsi pe dragul ei cam obosit după o zi grea de muncă. Îl săruta zglobie și pește câteva
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
efectul cuvântului tău la servirea prânzului sau a cinei, când masa la care te așezai se ocupa imediat de către colegi din marile orașe ale lumii. Discuțiile continuau și luările de poziție se armonizau cu aceste ocazii. La fel de importante erau legăturile amicale care se formau cu aceste ocazii. A fost imposibil să prind în această carte o parte importantă din corespondența Primăriei orașului Iași cu demnitari străini din toată lumea. Așa cum am mai spus, lipsa de spațiu m-a determinat să fac o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
carte, ca prototip de lucru în asemenea ocazii, răspunsul meu. Interesant era felul cum prieteniile cu primari ai marilor orașe se transmiteau la succesorii lor. Eram bun prieten cu Pasqual Maragall, primarul orașului Barcelona, și acesta a transmis această relație amicală cu subsemnatul și succesorului său, Joan Clos. Același fenomen l-am remarcat și în cazul ambasadorilor din Cuba. Când un ambasador care pleca definitiv avea o relație de prietenie cu alți omologi, transmitea această informație succesorului. Într-un timp scurt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
a avea o corespondență notabilă chiar cu unii șefi de stat și am legat prietenii cu președintele din Republica Moldova, domnul Petru Lucinschi, care a vizitat Iașul la invitația mea. Am selectat corespondența urmărind cu predilecție să pun în evidență relațiile amicale avute cu înalte autorități și am omis acele răvașe mai banale (de "bucătărie"). Între o autoritate locală și guvern există o consultare permanentă, care se materializează prin tomuri întregi de corespondență. Corespondența mea ca ambasador extraordinar și plenipotențiar în Cuba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
de vedere al confidențialității. Cea mai flatantă scrisoare (eu am orgolii mari, nu?), primită în timpul primariatului , a fost cea de la cancelarul RF Germania, domnul Helmut Kohl. Am avut o satisfacție deosebită când primarul Lisabonei, cu care eram în relații foarte amicale, a ajuns Președintele Portugaliei. Când m-a anunțat că părăsește Primăria și candidează la Președinția țării, a făcut-o printr-o simpatică scrisoare ca să mă anunțe de această decizie a sa. Am scris în scrisoarea de răspuns că am fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Musique", fapt ce a atras mulțumiri călduroase din partea ministrului culturii. Datorită faptului că limba franceză este cunoscută de multă lume, nu am mai tradus aceste scrisori, tot din cauza restricțiilor de spațiu. O notă aparte am de făcut relativ la scrisorile, extrem de amicale, venite din partea președinților României. Aceste scrisori au fost determinate de felul meu de a accepta vocea poporului. În campania electorală ne putem împroșca cu noroi (dacă educația ne permite) cât vrem (mai ales dacă suntem prost crescuți), dar după ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
vioiciune și o detașare simpatică de „spectator-comentator” bine antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vioiciune și o detașare simpatică de „spectator-comentator” bine antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lui ca pe un cadou. Cînd Victor tăcea la sfîrșit, un fel de căldură interioară îl inunda pe cel care condusese dis cuția pînă la tăcerea finală a lui Victor. Prin tăcerile sale Victor atribuia de fapt cîte un premiu amical, și o făcea cu o anumită dibăcie. abținîndu-se să contrazică sau să descalifice pe cineva, cînd era clar că o putea face fără niciun efort, Victor se arăta de fapt extrem de generos și, în felul acesta, superioritatea lui devenea și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și are o primire critică entuziastă; traducerea românească este în pregătire la Editura Polirom, alte traduceri sunt în curs de negociere. Cartea de față fixează o altă dimensiune a acelor zile de efervescență intelectuală de la CEU: un dialog colegial și amical, înregistrat în biroul meu în zilele de 7, 8 și 9 septembrie, cam între orele 13 și 15. Înregistrarea a fost transcrisă de Mara Ștefan, apoi revăzută și corectată de cei doi interlocutori. Cum sumarul detaliază foarte bine conținutul cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care nu-ți poate da o scrisoare de recomandare? Ce fel de om este acela care deschide plicurile, sertarele prietenului? De ce ne supărăm când nu obținem exact ceea ce vrem de la apropiații noștri? Și ce înseamnă, în fond, o amiciție? Recomandările amicale, laudele prietenești, serviciile reciproce: sunt ele de bine (în ordinea prietenieiă sau de rău (în cea a adevăruluiă? Mutând discuția în sfera criticii literare, n-aș vrea să trag spuza nici pe turta cronicarilor, dar nici pe cea a autorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
domnul Orleanu, a reluat el apoi cu o voce obișnuită, învață-l pe noul nostru coleg corectura. Rapid! Arată-i semnele și pe urmă dă-i un șpalt de probă. Nu e greu, mi-a spus el de astă dată amical, dar trebuie multă atenție, fiindcă te fură fluxul textului și nu mai vezi greșelile. Dar ele sunt, aici e tot secretul, să înveți să le vezi. Domnul Orleanu, un băiat cam de vârsta mea, vorbea, spre deosebire de domnul Grigorescu, în șoaptă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că știu și că și eu am lucrat la unul dintre filme“. Coadă la bilete pentru Pădurea spânzuraților și Moartea domnului Lăzărescu, întrebări peste întrebări la sesiunile de discuții cu spectatorii, copii refăcute ale filmelor, odată cu subtitrarea în engleză, confruntări amicale și nu numai între vechea și noua generație de cineaști și de critici veniți din România, toate acestea compun un fel de galerie de imagini personale intense despre sezonul de film. Dar în spatele acestui puzzle sentimental, luni și luni de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dar asta era din cauza fiului său. Nu voia să-i bage pe gât lui Ben o altă mamă înainte să fi trecut măcar peste șocul de-a o fi pierdut pe cea adevărată, așa că își păstra relațiile amoroase scurte și amicale. Printr-o coincidență extraordinară, Miriam îi amintea de Carrie - avea aceeași frumusețe delicată și aceeași conformație firavă, aproape de copil. Îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc pentru grijă, spuse blând. Și nu era sigur de ce s-ar fi putut întâmpla în continuare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
partenerii principali de la Newlands, cea mai mare agenție imobiliară din Woodbury și cel mai important client promovat de Citizen. — Ronnie, se entuziasmă Fran, ce surpriză plăcută! Ceva din tonul lui - stânjeneală? curtoazie exagerată? alegerea cu grijă a cuvintelor spre deosebire de tonul amical, fără ascunzișuri, care îi era tipic lui Newlands - o avertiză că urma ceva neașteptat. Dar nici măcar asta nu o pregăti pentru întreaga intensitate a loviturii pe care o primi. Ronnie Newlands o sunase să-i spună că era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că de data asta ar trebui să-și dea silința să nu-i mai întrerupă și se strecură în dormitorul lui. Fran se așeză, simțindu-se deodată copleșită. — Poate să ne ajute și cu copilul, continuă Jack pe un ton amical. Spune că deja se simte ca și cum ar fi bunica lui. Fran rămase fără cuvinte. De când știi despre copil? — Doar nu crezi că am înghițit toate poveștile alea cum că Henrietta ar fi însărcinată? Mi-ai spus că l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al atitudinii rebele, ci chiar putea îndulci și potoli viața unui bărbat. Arăta foarte bine, deși frumusețea ei nu era chiar senzațională. Ce și-ar mai fi putut dori Toțki? Și totuși afacerea continua să înainteze pe dibuite. Reciproc și amical, Toțki și generalul stabiliseră ca deocamdată să evite orice pas oficial și irevocabil. Chiar și părinții încă nu începuseră să vorbească absolut deschis cu fetele; parcă își făcuse loc o disonanță; generăleasa Epancina, mama fetelor, cine știe de ce, devenise nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Afanasi Ivanovici să-și facă un anume plan definitiv. Tocmai de aici începe momentul când în această istorie a intervenit energic și extrem de activ însuși generalul Epancin. Când Toțki a apelat atât de politicos la el pentru un sfat amical cu privire la una dintre fetele lui, tot atunci, în modul cel mai elegant cu putință, i-a făcut destăinuiri complete și sincere. I-a mărturisit că s-a decis deja să recurgă la orice mijloace posibile pentru a-și recăpăta libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și acum pe Toțki încă îl mai treceau fiori reci pe șira spinării, ci, dimpotrivă, părea să se bucure că, în sfârșit, poate discuta sincer și prietenește cu cineva. Mărturisi că și ea de mult voia să solicite un sfat amical, că doar mândria o împiedicase, dar că acum, când gheața fusese spartă, nici că se putea mai bine. Mai întâi cu un zâmbet trist, apoi veselă și cu un surâs șăgalnic, recunoscu că nici într-un caz nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar, cică, între el și prinț s-au rostit câteva cuvinte, după care Ganea a stat cu prințul două ore, timp în care a plâns cu mare amărăciune. S-au despărțit în relații amicale. Această știre, aflată de toți Epancinii, era, după cum s-a confirmat ulterior, absolut exactă. Desigur, e ciudat că asemenea știri puteau ajunge atât de repede la destinație și aflate de cine trebuie; de exemplu, cele întâmplate la Nastasia Filippovna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]