190,296 matches
-
II, 1999), Dubla sacrificare a lui Eminescu, dl Codreanu nu era încă așa de categoric și ne mai amăgea scepticismul de istorici literari. Dacă în carte, d-sa analiza șubrezenia diagnosticului de sifilis care s-a impus după moartea poetului (analiză făcută și de dl Vuia și probabil corectă), acum e convins că "în actuala fază a cercetărilor, se poate stabili că poetul, în ziua de 28 iunie 1883, a fost nervos, agitat din pricina evenimentelor, dar că internarea lui brutală a
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
Titu Maiorescu). Să nu amintești măcar cîteva titluri din imensa literatură de pe marginea operei eminesciene îmi pare a fi un gest cel puțin orgolios. Să fie chiar atît de original eseul încît să nu mai fie nevoie de trimiteri, de analiză a receptării? Poate un filolog să ignore referințele (sau să se mimeze această atitudine), cuprins fiind de un inexplicabil "flux eseistic"? Pentru a căpăta cîteva răspunsuri trebuie să vedem exact ce aduce nou eseul lui Dan Mănucă. Cartea are trei
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Călinescu), eroare pe care nu o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
abia în stadiul desprinderii de conjunctural." (este vorba despre poemul Cugetările sărmanului Dionis, n.m. - C.R.). Să fie dialogul marca unui stadiu ontologic inferior, a unei "rămîneri în lume"? Cred că observațiile lui Dan Mănucă, pertinente de altfel, ar merita o analiză curățată de inerții critice. Observațiile cu adevărat interesante le găsim în analizele "pe text" ale studiului: "Cu prima lui poezie adresată unui public larg (avînd în vedere audiența "Familiei"), Eminescu propune un model propriu, deși încă timid, de abordare a
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Dionis, n.m. - C.R.). Să fie dialogul marca unui stadiu ontologic inferior, a unei "rămîneri în lume"? Cred că observațiile lui Dan Mănucă, pertinente de altfel, ar merita o analiză curățată de inerții critice. Observațiile cu adevărat interesante le găsim în analizele "pe text" ale studiului: "Cu prima lui poezie adresată unui public larg (avînd în vedere audiența "Familiei"), Eminescu propune un model propriu, deși încă timid, de abordare a feminității, anume preluarea opticii civile asupra ei și canalizarea acestei optici către
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
propriu, deși încă timid, de abordare a feminității, anume preluarea opticii civile asupra ei și canalizarea acestei optici către ceremonial și dubitativ." Dan Mănucă este un excelent stilistician. însă, în studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
excelent antidot la postura nu neapărat propagandistică și truculentă, dar măcar demisionară, conformistă, lașă a unora din comentatorii noștri de literatură. Îi avem în vedere pe cei ce exprimă principii "curajoase" pe care însă nu le pun în practică (în analiză) niciodată. Pe cei ce "recunosc" necesitatea revizuirilor la modul pur teoretic, rămînînd captivii truismelor. Pe cei ce se feresc de punctele de vedere înnoitoare în raport cu numele "mari", cu statuile literelor noastre. Pe cei ce-și conduc corabia cu pînze, socotind
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
fără leac a forțelor vitale". Angoasările, senzația de amenințare, de primejdie iminentă venind de peste tot sunt stări dublate de răul fizic, de suferințe trupești care îi aruncă pe medicii consultați din nedumerire în nedumerire, cu atât mai mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în membre, "insomnii totale" și nepoftă de mâncare, usturimea ochilor, nesiguranța mersului și o infinită și atotcuprinzătoare slăbiciune, sfârșeală. Sunt clipe când
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
paleocreștin sau romanic, în a cărui iconografie și retorică religiosul este o componentă pe deplin asumată. Cum funcționează forma artistică în cadrul acestui complex ideologic și cultural care o absoarbe aproape ultimativ este o chestiune care trebuie analizată separat. Iar această analiză o vom face, mai aplicat, în cronica viitoare.
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar și Clifford Geertz ori mai exoticii postmoderniști provenind din teoria arhitecturii), Faigley se ferește să tragă o concluzie explicită
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
urmă la cel care îi convine: așa-numita comunicare în mediu electronic. Numai aici izbutește să reaproximeze un jargon postmodernist și deopotrivă un mod de a gîndi conform cu postmodernitatea. Însă indiferent unde plasăm compoziția, sub ce sferă de influență teoretică, analize precum cea oferită de Lester Faigley au avantajul de a ne aminti că orice "adopție" se face cu un preț, că ea poate duce la confuzie și incoerență, sau dimpotrivă, poate ajuta o disciplină să-și sedimenteze procesul de formare
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
nici o relevanță fără demonstrația adecvată. Pentru Maria Foarță, încercarea exemplară în această direcție este melopoetica Gretei Tartler. Există însă și riscuri, unele majore: cel mai bun critic de poezie ar fi... criticul de muzică. Primul pas al studiului constă în analiza textelor folclorice unde sincretismul este ușor perceptibil. Însă, demonstrația este extrem de precisă, în ciuda atîtor evidențe. Autoarea inventariază procedeele muzicale din cîntecele populare - cititorul va descoperi printre rîndurile argumentației portative, asocierea unor silabe cu note muzicale: așezarea în pagină este ea
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
și nici capodoperele (un volum mult prețuit, de altfel, pentru discursul conceptualizant și metafizic, 11 elegii, este "judecat" și prin limitele sale, din care una ar fi... delirul verbal). "Greul" cărții cade pe ultima parte, de istorie literară, în care analizele, citim noi printre rînduri, nu sînt ordonate după o cronologie a scrierii sau publicării lor, ci în funcție de încadrarea într-o succesiune aproximativă a poeților discutați. Începutul îl dă, în buna tradiție a istoriilor noastre literare, un studiu despre "inspirația" folclorică
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
raport și o prognoză. Dar Kolodny are (mult) mai multe de spus decît o serie de constatări sprijinite de statistice, ori de preziceri inspirate de starea de fapt actuală. Apelînd la termeni foucaldieni, ceea ce întreprinde autoarea acestui volum este o analiză a unei formațiuni disciplinare - științele umaniste - cu protagoniștii ei, pîrghii de putere, instituții, paradigme, concepte, habitudini. De asemenea, afiliațiile feministe ale Annettei Kolodny stau, probabil, la originea stilului argumentativ al textului ei: accentuat, dar nu agresivă ori trivial intimist, personalizat
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
invită empatia: dezamăgită (dar nu animată de resentimente sau de sentimentul eșecului), caldă și implicată (dar nu captiva unui limbaj de lemn devenit discurs publicitar de promovare a unei instituții), analitică și intelectualistă (dar nu raliată la obscuritățile unora dintre analizele foucauldiene actuale). Se cuvine să avertizez cititorul - dacă e necesar - că autoarea acestei cărți este o cunoscută teoreticiană feministă. Numele ei este prezent în cele mai importante antologii de feminism, Kolodny fiind totodată semnatara unor contribuții la critică și teorie
Restanța viitorului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16867_a_18192]
-
fără să absolv, înțeleg fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi însemnat o concesie făcută Răului celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
asta pentru că nu găsim aici - ca de atâtea ori - nici un locotenent de Securitate, inteligent și pus pe treabă, aflat pe urmele cine știe cărei rețele de spioni, dar mai ales pentru încercarea autorului, reușită până la un punct, de a îmbina fantasticul și analiza psihologică cu tehnica romanului polițist. O particularitate este reprezentată și de cele două fluxuri epice ale cărții, care funcționează o vreme în paralel pentru ca spre final să se intersecteze. Primul este un fel de roman de dragoste în miniatură, în
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
el numea caracterologie, posibil azi de imaginat, dar pe care savantul, intrat într-un con de umbră după 1944, nu a mai putut-o elabora. Sub ancheta metodologică se poate astfel reconstitui drama unei personalități contrariate de vremi și, odată cu analiza principiilor, autoarea schițează cu discreție și traiectoria unei vieți pe care amploarea și îndrăzneala proiectelor o sortiseră, probabil inevitabil, eșecului. Surprinzător pentru un cercetător a cărui operă face autoritate în domeniile sale diverse de specializare - nu numai în folcloristică, dar
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
structurală), filosofic (se discută poziția lui față de Blaga), politic (este foarte bine surprins fenomenul depersonalizării impus de regimul totalitar), antropologic (accentuată este subordonarea opiniilor față de antropologicul politic), religios (comparația cu Țuțea, Blaga, Cioran) și chiar de ordin sociologic (referitor la analiza mentalității poporului român). Fiecare domeniu prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal: acesta e "exercițiu de uitare", "o formă de asceză intelectuală", "expresie a unei revolte", "eseu de filosofie politică, subsumat întregului ca eseu de
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
existente vizează în primul rînd conceptele, semnificațiile teologice, sursele biblice ale lexicului de specialitate. Lingvistul ar fi în schimb mai interesat de viața formelor, de concurența arhaismelor și a neologismelor, de derivarea sau de specializarea semantică din interiorul limbajului bisericesc. Analiza lingvistică - așa cum se face deja în anumite articole, studii, cercetări, lucrări de licență - trebuie să distingă, de pildă, diferențele de sens sau nuanțele semantice și stilistice din interiorul seriilor sinonimice. Un caz în care acest tip de analiză mi se
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
limbajului bisericesc. Analiza lingvistică - așa cum se face deja în anumite articole, studii, cercetări, lucrări de licență - trebuie să distingă, de pildă, diferențele de sens sau nuanțele semantice și stilistice din interiorul seriilor sinonimice. Un caz în care acest tip de analiză mi se pare potrivit este cel al termenilor de desemnare a călugărilor: aici s-ar putea stabili disocieri între formele folosite în interiorul comunităților și formele mai obiective și exterioare; între cele specifice unei confesiuni (mai ales arhaismele ortodoxe) și cele
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
un suflet nefericit" neapărat adevărat? De ce am crede că un chip frumos ascunde un suflet fericit? Acestea sînt întrebările importante din studiul lui Sander Gilman. Oricît de interesante incursiunile sale în istoria psihiatriei și a chirurgiei, oricît de spectaculos documentate analizele sale la teorii mai mult sau mai puțin celebre, aparținîndu-le lui Freud, Adler, dar și Karl Menninger, Paul Schidler și feministe contemporane, miza grea a cărții este însăși legătura dintre frumusețe și fericire, pe care autorul pare s-o presupună
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
chestiune. Cartea nu are un capitol-concluzie separat, din păcate, iar Gilman își propune cam multe pentru un singur studiu: un studiu de istorie a psihiatriei, unul de istorie a chirurgiei, unul de istorie al teoriilor eugenice, unul al rasismului. Dar analiza pe care o face antisemitismului din perspectiva chirurgiei estetice scoate la iveală neașteptate conexiuni între felul în care se intersectează idei esențiale precum fericirea, libertatea și identitatea de sine. Sander L. Gilman, Creating Beauty to Cure the Soul. Race and
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
unor texte edite, alese de el. Din această categorie face parte prefața lui Alexandru Condeescu la volumul Nichita Stănescu, Opera poetică, apărut anul trecut la Humanitas (Ștefan Bălan e un mare admirator al poeziei lui Nichita, căreia îi consacră amănunțite analize de text). Dar și, în continuarea studiului Tommaso Cavalieri. A fi iubit de Michelangelo de C.D. Zeletin, traducerile acestuia din sonetele lui Michelangelo dedicate lui Cavalieri, reproduse împreună cu notele din volumul (epuizat de mult) apărut în BPT în 1986. Acestora
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
dureros pentru noi să vorbesc despre condițiile de studiu și cercetare pe care le-am văzut acolo, voi spune doar că Institutul, înființat în 1920, se bazează pe o tradiție creată de personalități marcante ale disciplinei noastre, îndeosebi în domeniul analizei și stilisticii muzicii vechi; treptat s-a impus și o direcționare spre alte domenii mai noi ca iconografia muzicală (volumele editate în condiții grafice de excepție sunt cvasi-unicate în domeniu) istoria dansului, etnomuzicologie (cu aplecare spre patrimoniul regional al Tirolului
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]