2,399 matches
-
își asumă un rol secundar. Observații asemănătoare se pot face și cu privire la Grecia, deși în această țară conotația clientelară este, de asemenea, personalizată (adică modul în care partidele au fost create și organizate evidențiază o puternică componentă carismatică), în timp ce alte "ancore" rămân la un nivel inferior. În Spania, slaba organizație de partid este echilibrată de neutralitatea relativă a grupurilor de interese și diversele acorduri corporative încheiate pe parcursul perioadei studiate, conduse de elitele politice. În cele din urmă, în Portugalia se dovedesc
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu patronajul în unele zone ale țării, reapariția instituțiilor corporative. Particularitatea cazului portughez constă, în principiu, în prezența unui sector public extins ca urmare a naționalizării și a monopolurilor din domeniile-cheie ale economiei și consolidarea continuă a tuturor celor patru "ancore". Figura 5.1. "Ancore" de consolidare După cum se poate observa, cele trei dimensiuni ale figurii 5.1 sunt simplificate în figura 5.2 prin comprimarea a trei aspecte într-unul singur, reprezentat de relația continuum-dominio-neutralitate. Astfel, la o extremă există
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
zone ale țării, reapariția instituțiilor corporative. Particularitatea cazului portughez constă, în principiu, în prezența unui sector public extins ca urmare a naționalizării și a monopolurilor din domeniile-cheie ale economiei și consolidarea continuă a tuturor celor patru "ancore". Figura 5.1. "Ancore" de consolidare După cum se poate observa, cele trei dimensiuni ale figurii 5.1 sunt simplificate în figura 5.2 prin comprimarea a trei aspecte într-unul singur, reprezentat de relația continuum-dominio-neutralitate. Astfel, la o extremă există un dominio (de o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
organizațiile de partid, gatekeeping, clientelism și diferite acțiuni ale corporatismului; la cealaltă extremă a aceluiași continuum avem o societate civilă mai activă, autonomă, cu o articulare scăzută a organizațiilor de partid, cu o prezență limitată sau chiar cu absența altor "ancore" (prin urmare, cu o autonomie largă față de instituțiile de stat și de partid a intereselor care rămân, astfel, pe poziții de neutralitate, chiar și în condițiile unui oarecare gatekeeping de partid). Figura 5.2. Cazuri și modele de consolidare democratică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai irelevantă limitarea legitimării. În aceste trei cazuri, procesul de legitimare a fost decisiv pentru consolidarea regimului democratic încheiat la mijlocul anilor optzeci (cazul Portugaliei). În Italia, în schimb, legitimarea limitată nu a fost suficientă pentru consolidarea regimului 49. În consecință, "ancorele" consolidării democratice apar ca fiind deosebit de importante în special în cazul Italiei. Cum altfel s-ar putea consolida democrația pe termen lung, dat fiind nivelul inițial de legitimitate, atât de scăzut? Dar ce se întâmplă în celelalte cazuri? Și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de partid, la posibilul lor rol de gatekeepes, la clientelism și neo-corporativism. Mai precis, se poate porni de la afirmația conform căreia procesul de legitimare nu a fost atât de amplu încât să contribuie la o consolidare substanțială a regimului, diverse "ancore" indicate mai sus devenind indispensabile pentru atingerea acelui obiectiv. Este cazul Italiei, unde s-a atins doar o legitimitate limitată sau exclusivă, în timp ce dominația de partid a caracterizat raportul cu grupurile de interese, organizate și neorganizate. Procesul de consolidare italian
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
până la sfârșitul anilor optzeci (atunci când o reformă a Constituției, în 1989, a permis deschiderea multor întreprinderi private). Procesul de legitimare a culminat într-o situație de cvasi-legitimitate determinată de integrarea, incompletă, a Partidului Comunist în jocul competiției democratice. Astfel, importanța "ancorelor" în procesul de consolidare (relativ minoră) a organizației partinice și rolul sectorului public, care amintește de tradiția autoritară anterioară, conduc la clasificarea Portugaliei drept un caz de consolidare prin intermediul statului. Grecia a dezvoltat o organizare cuprinzătoare a partidelor, împreună cu o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
exemplu de consolidare carismatică, înțeleasă ca subcategorie a consolidării prin intermediul statului. Cel puțin în cazul grec, dar și în alte situații, niciun lider, indiferent cât de puternic ar fi, nu ar putea profita de posibilitatea consolidării fără contribuția esențială a "ancorelor" care caracterizează consolidarea determinată de stat. Diferitele procese empirice de consolidare, descrise până acum, sunt sintetizate în figura 5.2. Motivul de bază care justifică această tipologie este faptul că un grad limitat de legitimitate, garantat de instituțiile și practicile
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
că un grad limitat de legitimitate, garantat de instituțiile și practicile democratice în faza de început a procesului de consolidare, poate fi compensat de prezența unor partide puternice și stabile, care pot juca un rol dominant, dar și a altor "ancore" instituționale. Aceleași partide pot să nu fie necesare pentru consolidarea democratică care a atins un nivel considerabil de legitimitate (cum este cazul Spaniei). Chiar în această situație, însă, partidele (ținând cont de controlul exercitat asupra resurselor de stat), ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Aceleași partide pot să nu fie necesare pentru consolidarea democratică care a atins un nivel considerabil de legitimitate (cum este cazul Spaniei). Chiar în această situație, însă, partidele (ținând cont de controlul exercitat asupra resurselor de stat), ca și celelalte "ancore", influențează în mod fundamental caracteristicile principale ale procesului de consolidare (de aici, cele două tipuri diferite în cadrul legitimării inclusive). Înainte de a încheia această secțiune, amintim încă două aspecte care privesc parcursul analitic și elementele de fond care stau la baza
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
declanșa un alt proces: criza; • în cazul în care, în schimb, legitimitatea democratică se manifestă de la început sau se dezvoltă până la punctul în care grupurile sau partidele anti-regim sau neloiale acestuia reprezintă o minoritate redusă și lipsită de influență, atunci "ancorele" sunt mult mai puțin relevante pentru obiectivele consolidării. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare legitimitatea existentă (sau cea realizată), cu atât este mai mică nevoia de a "ancora" societatea civilă în vederea obținerii consolidării; • dacă față de o legitimitate instalată
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pe scară largă există și o "ancorare" a societății civile, acest ultim factor, care nu este decisiv pentru consolidare (vezi mai sus), devine, totuși, important pentru caracterizarea procesului efectiv de consolidare. Chiar și în aceste cazuri, dacă nu sunt analizate "ancorele" existente și evoluția lor se pierde posibilitatea de a înțelege în profunzime întreaga chestiune a consolidării. Vom explica mai bine aceste trei ipostaze aducând următoarele argumente: • procesul de consolidare este caracterizat de un fenomen care merge de "jos în sus
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
merge de "jos în sus" (legitimarea) și de un fenomen care merge de "sus în jos" (ancorarea societății civile); • legitimarea se caracterizează invariabil prin două aspecte distincte, dar interconectate: consensul la nivel de masă și sprijinul la nivel de elită; • "ancorele" sunt reprezentate de organizația de partid, de gatekeeping, de legăturile de patronaj, de structurile neo-corporatiste, fiind formate în primii ani după instaurarea democrației; • pentru realizarea consolidării, cu cât este mai exclusivă legitimarea, cu atât ar trebui să fie mai dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sunt reprezentate de organizația de partid, de gatekeeping, de legăturile de patronaj, de structurile neo-corporatiste, fiind formate în primii ani după instaurarea democrației; • pentru realizarea consolidării, cu cât este mai exclusivă legitimarea, cu atât ar trebui să fie mai dezvoltate "ancorele"; • pentru obținerea consolidării ca alternativă, cu cât este mai inclusivă legitimarea, cu atât mai slabe ar putea fi "ancorele"; • în prezența legitimării inclusive, "ancorele" rămân importante pentru a stabili care sunt procesele de consolidare ce au fost duse la bun
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ani după instaurarea democrației; • pentru realizarea consolidării, cu cât este mai exclusivă legitimarea, cu atât ar trebui să fie mai dezvoltate "ancorele"; • pentru obținerea consolidării ca alternativă, cu cât este mai inclusivă legitimarea, cu atât mai slabe ar putea fi "ancorele"; • în prezența legitimării inclusive, "ancorele" rămân importante pentru a stabili care sunt procesele de consolidare ce au fost duse la bun sfârșit; • protagoniștii diferitelor combinații între legitimare și "ancorare" definesc modelele de consolidare (prin intermediul partidelor, prin intermediul statului sau prin intermediul elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
realizarea consolidării, cu cât este mai exclusivă legitimarea, cu atât ar trebui să fie mai dezvoltate "ancorele"; • pentru obținerea consolidării ca alternativă, cu cât este mai inclusivă legitimarea, cu atât mai slabe ar putea fi "ancorele"; • în prezența legitimării inclusive, "ancorele" rămân importante pentru a stabili care sunt procesele de consolidare ce au fost duse la bun sfârșit; • protagoniștii diferitelor combinații între legitimare și "ancorare" definesc modelele de consolidare (prin intermediul partidelor, prin intermediul statului sau prin intermediul elitelor). Studiile de caz demonstrează, de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
față de parlament, un rol central atribuit partidelor (în democrație) organizare de alegeri și un leadership "puternic" (socialist) - toate acestea explică poziția crucială a elitelor partidului în procesul de consolidare spaniol. Partidelor politice și organizațiilor de partid li se adaugă celelalte "ancore", ca elemente-cheie ale consolidării. Pentru "angajarea" societății civile, gatekeeping-ul, clientelismul și neo-corporatismul ar putea fi chiar mai importante decât organizația de partid. Dar nu este acesta punctul crucial. Este vital mai degrabă amestecul de "ancore", care se auto-alimentează și se
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
partid li se adaugă celelalte "ancore", ca elemente-cheie ale consolidării. Pentru "angajarea" societății civile, gatekeeping-ul, clientelismul și neo-corporatismul ar putea fi chiar mai importante decât organizația de partid. Dar nu este acesta punctul crucial. Este vital mai degrabă amestecul de "ancore", care se auto-alimentează și se suprapun, prin faptul că acest amestec (diferit de la caz la caz) este susținut de anumite reguli instituționale (cum se întâmplă în cazul spaniol). Cu alte cuvinte, problema nu este cum să se construiască și să
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Intensitatea și amploarea crizei depind tocmai de profunzimea instituțională a ancorarii. Astfel, atunci când legitimitatea devine mai inclusivă, și, în plus, apar, acutizându-se, probleme politice specifice ce se adaugă nemulțumirii maselor, criza se manifestă ca o reacție împotriva formelor luate de "ancore" în relație cu slăbirea ulterioară a acestora (propunerea 3), probabil aceleași forme care au caracterizat consolidarea anterioară. Drept urmare se poate iniția un proces de schimbare în cadrul democrației. Totuși, democrația poate suferi de pe urma unei crize din multe alte motive specifice. De
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
existența unor legături strânse între grupurile de interese și partide, prezența unui electorat "înghețat" în absența îndelungată a manifestării nemulțumirii grupurilor; • criza depinde de formula precedentă de consolidare, fiind rezultatul interacțiunilor dintre elitele politice și cetățeni, fapt ce influențează puternic "ancorele" existente; • în ceea ce privește atitudinea maselor, sesizarea ineficacității și reacțiile negative față de regim sunt aspectele cele mai importante de analizat pentru înțelegerea crizei; • criza este cauzată de slăbirea "ancorelor", de dispariția treptată a altor obstacole din calea schimbării și de apariția unor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
consolidare, fiind rezultatul interacțiunilor dintre elitele politice și cetățeni, fapt ce influențează puternic "ancorele" existente; • în ceea ce privește atitudinea maselor, sesizarea ineficacității și reacțiile negative față de regim sunt aspectele cele mai importante de analizat pentru înțelegerea crizei; • criza este cauzată de slăbirea "ancorelor", de dispariția treptată a altor obstacole din calea schimbării și de apariția unor factori stimulativi (Morlino, 1998: 339). Cazul italian de la sfârșitul anilor optzeci și începutul anilor nouăzeci este un exemplu bun pentru toate ideile afirmate până acum53. Rezumând, percepția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
evidențiază o secularizare a societății și o de-ideologizare politică, adică două dintre cele mai obișnuite procese de schimbare din întreaga Europa Occidentală, urmate de "dezagregarea" culturii catolice și de declinul radicalizării conflictelor. Toate acestea au sfârșit prin a slăbi "ancora" partinică, atât de importantă pentru înțelegerea consolidării italiene. Articularea unei societăți civile din ce în ce mai complexe și mai autonome, multiplicarea centrelor decizionale cruciale, importanța crescândă a Uniunii Europene și a deciziilor luate la aceste reuniuni (în special după Actul Unic din 1987
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
controlului. În cele din urmă, partidele însele se transformă (în plan ideologic și organizatoric), calificându-se drept "grupuri" de persoane care concurează pentru câștigarea mandatelor și nu pentru afirmarea de valori și politici. (Se întrunesc astfel toate condițiile pentru dispariția "ancorei" de gatekeeping, mai ales în absența protagoniștilor săi). La începutul anilor nouăzeci, totuși, au existat factori stimulativi care au contribuit la dezancorarea partinică și clientelară. Ar trebui să atragă atenția, în mod special: impactul unor anchete asupra corupției, criza economică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
eficient (Predieri, 1963) și de o practică continuă a "subguvernării", facilitată de existența unui sector economic public foarte dezvoltat. În noua situație, o criză economică prelungită a declanșat o criză a întregului sistem clientelar și a slăbit astfel o altă "ancoră" majoră a consolidării italiene. Ca rezultat, noi grupuri și mișcări -"Liga de Nord", "Mișcarea referendumului" (a lui Segni), verzi, neocomuniști etc. - au găsit mai multe oportunități pentru a atrage simpatizanți și votanți anterior atașați "ancorelor" partinice și clientelare tradiționale. Al
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a slăbit astfel o altă "ancoră" majoră a consolidării italiene. Ca rezultat, noi grupuri și mișcări -"Liga de Nord", "Mișcarea referendumului" (a lui Segni), verzi, neocomuniști etc. - au găsit mai multe oportunități pentru a atrage simpatizanți și votanți anterior atașați "ancorelor" partinice și clientelare tradiționale. Al treilea factor stimulativ, rezultatul referendumului din aprilie 1993 (privind legea electorală pentru Camera Deputaților), a subliniat existența unei cereri de schimbare (în sensul realizării unei formule majoritare). S-a sperat că o astfel de soluție
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]