2,664 matches
-
una dintre condițiile ce elimină dependența socială. Urmărind realizarea obiectivelor procesului de recuperare, niciodată nu trebuie uitat faptul că, deși mâinii îi revine obligația de a finaliza gestica motorie prin atributele prehensiunii, totuși fără punctul fix pe care-l asigură „ancorarea” sa toracică, prin intermediul centurii scapulo-humorale, ea ar rămâne doar la stadiul de intenție, în incapacitate de a realiza orice fel de mișcare cu finalizare funcțională. Prin extrapolare și cu privirea întoarsă spre Antichitate, trebuie amintită afirmația lui Arhimede, care și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
frica și neîncrederea în acțiunile pe care urmează să le execute. În această privință, materialele cel mai des folosite sunt: - un covor mai gros sau câteva saltele pneumatice (circa 4-6 buc.); - centură de siguranță cu unul sau două puncte de ancorare (două în lateral sau unul la spate); - scripete plasat deasupra suprafeței de lucru; - un cablu de legătură între centura de siguranță și KT. Saltelele sunt „clădite” în trepte, plasate în față și în lateral pe lângă suprafața de lucru. Pe măsură ce pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
restricționării libertății individuale atunci când, într-o societate constituită în mod normal, ființa umană își depășește limitele sale firești, devenind un factor de dezordine și perturbând, astfel, echilibrul societal 2. Potrivit teoriei naeionesciene, condiția sine qua non pentru exercitarea libertății este ancorarea ființei în domeniul posibilului. Nu există libertate fără posibilitatea de alegere și nu există alegere înainte de acțiune. Cu alte cuvinte, alegerea se realizează înainte de act, atunci când acesta există ca posibilitate. Dacă acceptăm că domeniul posibilității este domeniul naturii, atunci libertatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre elaborarea unor trepte inițiatice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se degajă din proza franceză contemporană. Interesant este că Însuși naratorul, a cărui figură asigură unitatea ciclului romanesc, Îmbătrânește, pentru a ajunge, În Precum pe scenă așa și În cer, un “fiu” În vârstă de șaptezeci de ani. Alături de profunda ancorare În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați alături de el - posedă o remarcabilă amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei statui în picioare. Când capul este văzut ca atras de bază, puterea de a se menține pe sine la o distanță atât de mare îi sporește greutatea. Dar dacă schimbăm dinamica și vedem capul ca propriul său centru de ancorare, capul se întinde în sus, pentru a se elibera de legătura sa cu pământul. Capul va ridica de fapt figura în întregime, tră gând-o în sus, în limitele puterilor proprii. Cele două tipuri de percepere a situației, B(1
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
galeria drept centru secundar dependent de masa primordială a clădirii, aceasta dobândește greutate vizuală datorită distanței sale față de centrul principal de dedesubt. „Efectul de elastic” creează tensiunea sau energia potențială, având ca rezultat creșterea în greutate. Schimbând însă locul de ancorare al percepției noastre de la masa cubică a clădirii către galeria turnului, drept centru propriu-zis, se schimbă și relația dintre centri. Acum greutatea galeriei își exercită propria i putere și, în măsura în care rămâne conectată la masa clădirii, îi conferă acesteia o putere
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și puternice atunci când un punct de convergență este potențial accesibil. Conotațiile psihologice ale plutirii în neant, într-un spațiu în care nici un loc nu diferă de celălalt, își exercită din punct de vedere artistic beatitudinea sau teroarea atunci când punctul de ancorare este desființat în mod intenționat. Un pătrat de Munch Un exemplu frumos și caracteristic al unei compoziții de formă pătrată va completa această discuție. Un calm al acțiunii în care nici verticalele și nici orizontalele nu preiau inițiativa este spiritul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
atunci când s-a spus și s-a făcut totul. Relația dintre complexitatea operei pe deplin realizate și formula vizuală cea mai abstractă a esenței sale dă la iveală întreaga gamă a sensurilor sale. Studiul compoziției este dedicat acestei descoperiri. Glosar ANCORARE - Dependența unui obiect vizual de o bază ale cărei forțe influențează dinamica obiectului. De exemplu, greutatea vizuală poate fi afectată de un centru de atracție în care este ancorat obiectul. ANIZOTROPISM - Asimetria spațiului gravitațional prin care natura și comportamentul obiectelor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
A. E. Baconsky și N. Labiș, precum și efortul generației de după război prima generație, cum am numit-o de a se include în poetica generației ultimului deceniu (1960-1970), cu tot ce are mai bun, dând vigoare și impuls liricii și potențând ancorarea în real a poeziei. A. E. Baconsky "Poezii", cu ilustrații de Georgeta Comănescu, E. S. P. L. A.,1950; "Cântece de zi și noapte", cu un portret de Lucia Piso, E. S. P. L. A., 1954; "Două poeme", E. S. P. L. A
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari distanțe învăluite în ceață. Nu există poem în care să nu apară ceața ca motiv, înăuntrul căreia personajele nu sunt, ci le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o temă de explorat, ca la suprarealiști. Teama de ea l-a obligat la privațiuni, la ancorări nu o dată ostentative în apele normalității. în concluzie, oricum a-i întoarce-o, fraza d-lui Nicolae Manolescu e exagerată; poate de aceea a și prins! Cantitativ, Bacovia poate fi comparat (și) cu englezul Thomas Gray. întreaga poezie a acestuia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a situațiilor de frustrare vocațională poate să constea atât în reacții de pasivitate, izolare, indolență, cât și în irascibilitate, acte de intoleranță, negativisme și agresivitate, care determină numeroase conflicte de ordin impersonal, sau intrapsihic. Necorespondența vocațională poate reflecta și situația ancorării într-un rol care nu mai prezintă valoare socială manifestă. Este cunoscut faptul că rolurile apar ca niște „funcții sociale”, răspunzând trebuințelor de moment ale societății. În raport cu specificul economic și social-politic al societății, cu momentul istoric respectiv există roluri tolerate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ezită nici aici să practice un soi de anamorfoză care să dea sens realității naturale și celei obiectuale, în numele unei credințe nestrămutate în transmundan. Planurile, Epistolele, Lunetele și Ringurile din această a doua carte a lui Nicolae Panaite certifică practic ancorarea poeziei sale într-un sol îmbogățit cu humus religios. Mai vechile sau mai noile înfățișări ale autorului profetul Elefterie, poetul Constantin, bătrânul Olah, Femeia aceea îmbrăcată în negru sau Laiceon ilustrează în primul rând tocmai necesitatea acestuia de a corporaliza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor de secvențializare sînt subordonate principiului orientării argumentative, "cheia relației lor cu discursul în care se găsesc inserate". În planul compoziției textuale, ne sînt prezentate și copios ilustrate și comentate operațiile de bază care generează diversele forme discursive: operația de ancorare și de afectare (denumirea obiectului descrierii la începutul secvenței descriptive, respectiv la sfîrșitul acesteia), operația de aspectualizare prin fragmentare sau prin calificare, operația de punere în relație prin contiguitate (situarea obiectului în timp sau în spațiu), operația de punere în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
oricărei forme de textualitate: tensiunea dintre continuitate-repetiție, pe de o parte, și progresia, pe de altă parte. B. Combettes rezumă acest fenomen de textualitate generală în acești termeni: Absența aportului de informație ar genera o parafrază perpetuă; absența punctelor de ancorare care fac trimitere la ceva "deja-spus" ar conduce la o suită de fraze care, pe termen mai mult sau mai puțin lung, nu ar avea nici o legătură între ele" (1986, p. 69). Această tensiune constitutivă apare în aceeași măsură, în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asupra credințelor și/sau comportamentelor, operînd asupra reprezentărilor discursive. 2. Ce fel de unitate de analiză textuală? Din punct de vedere global (plan macrostructural), vom vorbi despre REFERINȚĂ (temă sau topic al întregului text: macrostructură semantică, în fapt), despre ENUNȚARE (ancorare enunțiativă globală) și despre ORIENTARE ARGUMENTATIVĂ (dimensiunea ilocutorie a macro-actului de discurs explicit sau derivabil). În acest fel, textul își formează sensul (dimensiune configurațională) în mod global. Din punct de vedere local, predicația ca enunțare de propoziții este, în același
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ieși astăzi. unde (5) a devenit un argument pentru o concluzie implicită negată de propoziția ce urmează după conectorul totuși. (7) Într-o zi, cînd cerul era senin, soarele începu să se învîrtă straniu în jurul său. Perfectul simplu face posibilă ancorarea enunțiativă al unei secvențe, de această dată narative și imperfectul îi conferă propoziției (5) un nou statut descriptiv. Și în sfîrșit: (8) Cerul este, deasupra acoperișului, Atît de senin ș-atît de calm! Un copac, deasupra acoperișului, Dulce își leagănă al
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
reprezentării descriptive, și, mai ales, dinamica acestei reprezentări, este absolut necesar să utilizăm instrucțiunile tipografice furnizate de alineatele succesive. Primului rînd din (15) îi corespunde o primă propoziție care, prin absența determinantului, se află, într-un fel, în așteptarea unei ancorări referențiale. Fie o primă reprezentare descriptivă (Rd1) asigurată de micropropoziția descriptivă care presupune un individ-obiect al discursului (A1) "decor", despre care se asertează ceva (aici un predicat calificativ: PRq): o proprietate ("verde") a lui A1. Fie: propoziția 1 (Rd1): Determinant
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și PE (A2) care se poate practica sportul despre care se vorbește în revistă. În plus, calificările ce se fac pentru A1 și A2 prezintă, și ele, legături izotopice: ele conotează euforia. Rîndul al treilea din (15) vine să garanteze ancorarea referențială încă absentă (nume propriu și determinant hotărît). Noul obiect al discursului (A3: Pasul Ursului) este în așteptarea predicatului care apare abia în rîndul de la sfîrșit. De fapt, înainte chiar de a intra în raport cu ceea ce va urma, el fixează coeziunea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
configurațional: semantic (conținutele p și q), enunțiativ (asumare sau nu din partea locutorului), argumentativ (valoare de argument sau de concluzie introducînd o orientare argumentativă). B. Coeziunea semantică a reprezentării 1. Dicționar și descriere Am văzut, în exemplele precedente, că ceea ce realizează ancorarea descrierii este, înainte de toate, alegerea unei teme-obiect a discursului: Zurich și Geneva, nume de orașe aflate la începutul lui (16) și al lui (17), sau introducerea progresivă a toponimului Pasul Ursului, în (15). Aceasta corespunde foarte bine cu ceea ce nota
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Ordinea apariției elementelor definiției (nomenclatură și predicate) se supune, bineînțeles, unei progresii de fiecare dată specifice. Fiecare discurs reglează ordonarea detaliilor considerate pertinente de către descriptor pentru descriptar (pertinente în interiorul fiecărui "gen" și fiecărei situații de interacțiune). C. Schematizarea descriptivă 1. Ancorarea și atribuirea unei teme-titlu Pentru a aprofunda analiza reprezentării descriptive, poate că ar fi util să lăsăm la o parte, pentru moment, aria pur lingvistică, acordînd atenție cîtorva lucrări semiologice 5. Din această perspectivă, D. Apothéloz (1983) a încercat să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
noțiuni și devin, la rîndul lor, centru de interes" (id.). Este ceea ce precizează și D. Apothéloz (1985, p. 5): Din perspectivă globală, o descriere rezultă dintr-o echivalare a unităților prelevate din obiect și care sînt tot atîtea puncte de ancorare pentru predicatele descriptive, acestea din urmă putînd la rîndul lor să conțină unități susceptibile de a deveni locul de ancorare al altor predicate descriptive, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, obiectele unei schematizări descriptive sînt considerate drept clase-obiect; va
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
perspectivă globală, o descriere rezultă dintr-o echivalare a unităților prelevate din obiect și care sînt tot atîtea puncte de ancorare pentru predicatele descriptive, acestea din urmă putînd la rîndul lor să conțină unități susceptibile de a deveni locul de ancorare al altor predicate descriptive, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, obiectele unei schematizări descriptive sînt considerate drept clase-obiect; va trebuie să trecem de la ideea de puncte de ancorare la cea de operație de ancorare, definită în acești termeni de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rîndul lor să conțină unități susceptibile de a deveni locul de ancorare al altor predicate descriptive, și așa mai departe. Cu alte cuvinte, obiectele unei schematizări descriptive sînt considerate drept clase-obiect; va trebuie să trecem de la ideea de puncte de ancorare la cea de operație de ancorare, definită în acești termeni de M.-J. Borel: "prin această operație, discursul indică la ce se va referi prin intermediul unui semn indicator care face trimitere la un ansamblu de semnificații preconstruite [...] și pe care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]