2,942 matches
-
s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. — Dar nu am pe nimeni cu care să pot vorbi. Nu mă deranjează să te ascult, dar să nu-ți faci iluzii că te-aș putea Înțelege. — Nu sunt copleșit de angoase, nici nu mă frământă ceva anume. Mă consider un tip rezistent În comparație cu ceilalți de vârsta mea și am ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă după cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
obsedată sexual. Nici nu știam ce Înseamnă acest cuvânt, obsedată sexual, dar mi-am dat seama că se referea la ceva rușinos, că atunci când voi crește mare, mă vor Înnebuni sculele bărbaților. Toată viața mea am trăit cu astfel de angoase. De aceea, nu mă speria deloc senzația de a mă afla pe marginea unei prăpastii. E adevărat, eram cuprinsă de nesiguranță și de tensiune, dar nu aveam de gând să dau bir cu fugiții. Însă bărbatul acela era special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri, dar și cu ușurarea că măcar până dimineața următoare aveau unde să-și odihnească oasele. Îmi imaginam că ușurarea aceasta o simțeau pe măsură ce se obișnuiau cu condițiile de captivitate. Bineînțeles că erau folosite din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care pe alții i-ar fi ucis, dar nu pe el. Chiar dacă inima Îl ține pe moment, asta se răsfrânge asupra sănătății lui. Peste o zi sau două Îl apucă brusc niște atacuri de panică Îngrozitoare. Nu-i de glumă. Angoasele lui au ceva de-a dreptul mistic. În asemenea momente Îl apucă nebunia dacă e singur, așa că se pune pe dat telefoane În miezul nopții, nu contează cui. E un tip foarte sigur pe el, cu o mândrie ieșită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de producție a acestor ritmuri muzicale și iată-l cu o avere fabuloasă dobândită peste noapte! La Început pornise și el dintr-o familie serioasă și modestă, și toți banii ăștia câștigați din senin l-au aruncat Într-o adevărată angoasă. Începuse să cheltuiască Într-un stil care te lăsa fără cuvinte. Chiar și atunci când ieșea În oraș doar ca să mănânce niște spaghete, se urca Într-o limuzină lungă Lincoln. La hotel se caza Întotdeuna În cele mai extravagante camere: Ambassador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe fereastră. Când o să le auzi bâzâitul enervant pe lângă urechi, urmărește-i fără milă. Concentrează-te numai pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă ești Într-un loc În care nu vezi nici un țânțar, apucă-te și caută unul până cazi din picioare de somn. Uneori poți să te și adresezi țânțarilor pe care nu-i vezi nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o clipă Înainte să mi se taie filmul, am avut impresia că eu eram Yazaki. După ce totul s-a evaporat, a răsunat din Întuneric vocea lui Keiko Kataoka. Acum vei putea dormi adânc. De-acum nu vei mai cădea pradă angoaselor, nici În hotel, nici În avion, vei dormi pentru totdeauna. Dar dacă-mi vei auzi vocea, ca acum, Înseamnă că te-ai trezit, o singură dată. Noapte bună. Specialitate culinară japoneză ce constă din creveți și legume prăjite pane servite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
al ordinii absolute. Aș renunța la scris. Totodată, celorlalți condeieri din urbe - mai sunt vreo trei-patru - le-aș interzice categoric o asemenea îndeletnicire. Pe teritoriul meu nu am nevoie de poeți, de filozofi, de prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse pe hârtie. Tipărite. Vândute. Devenite surse de trai. Dacă m-ar fi împiedicat cineva să scriu, la vreme, nu acum, când sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
învăluită într-o ceață densă, ce nu lasă ochiul să distingă nimic dincolo. O pâclă care te urmărește și-n somn. Într-o noapte o să mori sufocat, în vis. Te vei trezi, vei scrie: cititorul va prelua o parte din angoase. Ai umplut Stațiunea cu tot felul de pierde-vară. Ai tunat și-ai adunat. Pregătești o invazie cu pitici. Apoi, spre iarnă, una cu lupi albi, care vor face prăpăd, nestingheriți de nimeni: mai înainte, vei trimite Garnizoana la manevre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acesta. „Nu există nici una în realitate, cred. Le născocește!” consideră vizitatoarea. A adus, special, o revistă; E. semnează, acolo, o proză Femeia solară, începe așa: „Sybille e femeia inventată de tine, fiindcă inventezi femei”. Quod erat demonstrandum. Amital, intravenos. ............................................................................................... Inițial, angoasă; la originea dereglării psihice a pacientului stă un libido neîmplinit. Prințesa, Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Irene. Mai ales Irene - e visată, influențează negativ somnoterapia. E. a scris câte ceva despre toate astea, a publicat; vizitatoarea deține o adevărată bibliografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ra porturile sistemului nervos omenesc cu lumea exterioară și în consecință înglobează semantica. Ea constituie o metodă de integrare pentru orice gândire și orice experiiență umană. Urmă o tăcere. Discipolul parcă-i privea, fiindcă acum masa de umbră era nemișcată. Angoasa de scurtă durată, dar intensă, pierea. Își privea dușmanul cu ochi pătrunzători și, rapid, atitudinea lui se modifică. De fapt, ce putea Discipolul împotriva lui? Cu prudență, Gosseyn își luă ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul tabloului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se găsească în poziția cea mai favorabilă. Leej era țintuită locului, cu corpul rigid, cu ochii încă nefiresc de mari. În răstimpul foarte scurt când își fixase atenția asupră-i, el notă că fluxul nervos care o caracteriza dovedea o angoasă permanentă. Aceasta se putea raporta exclusiv la ea însăși, dar Gosseyn nu credea. Destinul ei era prea strâns legat de al lui Gosseyn. Elimină orice posibilitate de pericol din acea parte. Ochii lui se orientară spre ușa culoarului care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și să nu fie surprins. Așa cum se aștepta, Nirena zăcea în pat, rigidă și inconștientă. Ea tocmai se trezea, după toate aparențele, în momentul atacului, fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
motiv serios să facă pace în exterior, pentru a se putea concentra asupra recuceririi puterii în propriul imperiu. Crang, acest tip stupefiant, găsise efectiv un mijloc de a termina războiul. Crang ezita. Și în glasul lui răzbătea o urmă de angoasă când adăugă: - Va fi un mare privilegiu să fii la Templu pentru o ceremonie așa de importantă - dar nu este oare cu putință ca unii din cei cu echilibru emoțional atât de precar să fie tulburați la apropierea de Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un dubiu: poate fraza asta cu neliniștea n-ai auzit-o de la ea, ai citit-o undeva... Sau poate că Ludmila a renunțat deja să mai creadă în anexietate ca o condiție a adevărului... Poate cineva i-a demonstrat că angoasa e un mecanism, că nu e nimic mai ușor de falsificat decât subconștientul... — Mie - spune ea - îmi plac cărțile în care toate misterele și angoasele sunt trecute printr-o gândire exactă și rece, fără umbre, cum e cea a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai creadă în anexietate ca o condiție a adevărului... Poate cineva i-a demonstrat că angoasa e un mecanism, că nu e nimic mai ușor de falsificat decât subconștientul... — Mie - spune ea - îmi plac cărțile în care toate misterele și angoasele sunt trecute printr-o gândire exactă și rece, fără umbre, cum e cea a unui jucător de șah. — Oricum, asta e povestea unuia care devine nervos când aude sunând telefonul. Într-o zi aleargă... — Nu-mi povesti mai departe. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Crimă și pedeapsă. Pentru o clipă, mi se pare că pricep sensul și fascinația unei vocații de neconceput astăzi: cea de copist. Copistul trăia concomitent în două dimensiuni temporale, cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără angoasa că actul său nu se va concretiza în vreun obiect material. A venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu, ca să mă avertizeze de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sensul și fascinația unei vocații de neconceput astăzi: cea de copist. Copistul trăia concomitent în două dimensiuni temporale, cea a lecturii și cea a scriiturii; putea să scrie fără angoasa golului ce se deschide dinaintea peniței și să citească fără angoasa că actul său nu se va concretiza în vreun obiect material. A venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu, ca să mă avertizeze de o escrocherie în dauna mea și a lui: publicarea unor traduceri neautorizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște foi destrămate și uzate. — Sigur că am făcut o reclamație! răspunzi tu. Vă lăudați atât cu biblioteca-model a închisorii-model, dar când cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scriu aceste rânduri, la finele lunii mai 1927, la aproape șaizeci și trei de ani, și aici, în Hendaya, chiar la frontieră, în țara mea bască natală, în prezența tantalică a Fuentarrabíei, nu-mi pot reaminti fără un frison de angoasă infernalele dimineți ale singurătății mele din Paris, din iarna, din vara lui 1925, când în odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă în timp ce scriam povestirea intitulată de mine Cum se face un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eso anthropos, tată și fiu. Atunci m-am simțit fiu, fiu al copiilor mei și fiu al mamei copiilor mei. Teribilul Raphaël Valentin din Pielea de sagriu, a lui Balzac, moare, mistuit de dorințe, la sânul Paulinei și horcăind, în angoasele agoniei, „te iubesc, te ador, te doresc...“; dar nu se deznaște și nici nu renaște, pentru că nu la sânul matern, al mamei copiilor săi, al mamei sale, i se sfârșește romanul. Și, după toate astea, în romanul meu cu Jugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pus embargo pe toate stările mele interioare și-am început să citesc logica. La început am citit logica să mă vindec, apoi am citit din orgoliu. În logică nu mai regăsești nimic din mizeria vieții, nici o tensiune, nici o greață. Ce angoasă vezi tu într-un modus ponens, într-o entimemă sau într-un sorit? Nimic, numai relații pure. Iei un grup de operații logice, stabilești niște proprietăți ale lor, prezinți proprietățile sub forma unor axiome și dai câteva reguli de derivare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o peșteră, în țoale și obiele și o lume supertehnologizată, incapabilă să îl prindă, dar tremurândă în fața „omului peșterii”. Mi s-ar părea amuzant dacă nu aș crede că e iresponsabil. 4 octombrie Sâmbătă dimineața. Am tras o mică angoasă. Acum o oră a bătut la ușă cineva (pentru prima oară într-o lună). Era Phil, autisul. E un bărbat un pic mai tânăr decât mine, agreabil și destul de greu de „depistat” ca diferit, mai ales când monologhează. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate fi neputința noastră de a percepe ce se află dincolo sau dincoace de umanitatea noastră, ca și cum celelalte dureri din lume n-ar căpăta o realitate aprehensibilă decât dacă sunt măsurabile după standardele durerilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui, dar, așa sunt sentimentele, angoasa abandonului unuia nu putea, cel puțin în acest moment, să aștepte simpatie nici înțelegere în sfâșiata fericire a celuilalt. Nu e departe ziua când vom afla cum a fost viața lui Găsit în noua lui casă, dacă i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]