8,708 matches
-
de joc de teatru aparte, o manieră elaborată și uneori chiar artistică de a se prezenta pe sine ca individ și o dorință stranie de orginalitate, distincție, interes - da, interes! O derivare dramatică din modele, laolaltă cu repudierea de modele. Antichitatea accepta modelele, Evul Mediu - nu vreau să mă transform Într-o carte de istorie În fața ochilor voștri - dar omul modern, poate din cauza colectivizării, suferă de o febră a originalității. Ideea unicității sufletului. O idee excelentă. O idee adevărată. Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
societății noastre”. Eludam întotdeauna tema. Altfel înnebuneam, mă tâmpeam pur și simplu și, mai rău, îi tâmpeam și pe alții. Le dădeam de citit romanele despre colectivizarea forțată, le predam tipologii de partide politice și, respectiv, modele ale umanului din antichitatea elină până la umanismul modern. În final, le ziceam: cine are alte curiozități, să citească din manual. Ei chicoteau, făceau mișto. Erau tineri în jur de 17-18 ani. Deștepți foc, cei de la Mate-fizică 3. Cu alte cuvinte, alte vârste, alte discipline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă felicitai în sine-mi cu regret și merserăm mai departe și deodată se făcu primăvara, vară, totul înverzi; priveam: părul îi flutura, pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
corupția este un fenomen relativ nou, de dată recentă. După altele, ea este veche de când lumea, inerentă oricărei acțiuni umane și de aceea, susțin cei care împărtășesc aceste păreri, ea nu trebuie privită cu atâta neliniște și dramatizată. Încă din antichitate, corupția era considerată tipul cel mai criticabil de comportament, un serios obstacol pentru buna gestiune a treburilor publice. În lucrările lor, Platon, Aristotel, Tucidide, Machiavelli au utilizat termenul de corupție pentru a desemna nu neapărat actele unor indivizi, ci sănătatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ori negoț, ci prin silă și sânge, mă aflam în ziua de duminică singur la o prăvălioară cu vedere spre podul cel mare ce desparte orașul în două. Stăpânul prăvălioarei se afla singur la acel ceas. Negoțul său era de antichități, pe care eu le-am socotit cu mult mai tinere decât păreau. — Aveți și n-aveți dreptate, domnule, mi-a vorbit orientalul. Avem și imitații care ne vin din Germania. Le ținem la dispoziția amatorilor americani. Însă avem și destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
egiptean, se aude și la armenii moldoveni. Totuși, al șaptelea păhărel să-l bem în cinstea armenilor din țara domniei tale, mi-a zis el. Și ei și noi suntem frați cu piramidele. A aflat că am văzut magazinul de antichități care se numește Seraiul Vechi. — Niciodată europenii dumneavoastră n-au cunoscut bine acest loc, m-a învățat domnul Ghirgor Misir. Împresurate de ziduri crenelate și străjeri cu baltag, grădinile de flori și plante rare par a se bucura de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și căruntă, mă priveau cu tristeță. — Am să mai adaog, urmă el, că acest neguțător armean, care-și caută loc de tihnă sub soare, s-a pregătit să fie profesor de arheologie. Și pe arheolog îl ajută tot negoțul de antichități îndoielnice și rondele de fildeș cu desene obscene. M-am înclinat strângându-i mâna și l-am rugat să urmeze a interpreta vechea curte a sultanilor, prin care trecusem în ajun ca un turist grăbit. IItc "II" Omul meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai bun. Pe morminte cresc florile vieții. —Ești poet, am murmurat eu cu o strângere de inimă. —Sunt urmaș al asirienilor și egiptenilor, a suspinat el, cu un accent pe care nu-l voi uita niciodată. Pe acest neguțător de antichități nu l-am mai văzut de atunci și nu-l voi mai vedea. Îi rămân totuși prietin întru veșnicie. IIItc "III" Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne învinovățească pentru că ne-am crezut foarte isteți? O să fim un cuplu normal, am zis, când am luat metroul într-acolo. O să avem un apartament drăguț și o să ne invităm prietenii la cină și o să mergem în weekenduri să vânăm antichități. (Aveam doar o idee foarte vagă despre ce însemna „vânătoarea de antichitați“, dar era ceva ce făcea toată lumea.) Totuși, când am ajuns la apartament, am găsit acolo alte nouă cupluri care veniseră să-l vadă. Apartamentul era așa de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi doream să fac și eu spusesem: — Hai să plecăm undeva. Fă-mi o surpriză. Dar să fie într-un loc care n-are nimic de-a face cu cosmeticele. Sau cu magazinele de antichitați. — Nu-ți plac magazinele de antichități? Părea sincer surprins și pe bună dreptate. Îl obligasem să petreacă pe puțin două duminici pe „traseul antichităților“ din nord, supraaglomerat de cupluri ca și noi. Am încercat. Mi-am lăsat capul în jos. Am încercat, sincer, dar mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
într-un loc care n-are nimic de-a face cu cosmeticele. Sau cu magazinele de antichitați. — Nu-ți plac magazinele de antichități? Părea sincer surprins și pe bună dreptate. Îl obligasem să petreacă pe puțin două duminici pe „traseul antichităților“ din nord, supraaglomerat de cupluri ca și noi. Am încercat. Mi-am lăsat capul în jos. Am încercat, sincer, dar mie îmi plac lucrurile noi, curate, moderne, și nu vechiturile urât-mirositoare, pline de cari. Încă o chestie, am adăugat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aerului și emiterea sunetului prin tuburi. Multe mozaicuri redau acest instrument, în timpul luptelor de gladiatori. Illiria: cu acest nume erau desemnate Pannonia, Ungaria actuală și o parte din Austria, Maesia, Serbia actuală, o parte din Bulgaria și Dalmatia. Imperator: în Antichitate era un titlu onorific, acordat de soldați prin aclamație; în Analele sale, Tacitus spune că astfel își cinsteau comandantul soldații unei armate victorioase. Începând cu epoca lui Augustus, a fost introdus ca praenomen în titulatura imperială. Incitatores: echipe care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce indică nisipul fin. Din el derivă akonita, „cel care nu este murdar de nisip“, adică nu a fost niciodată doborât la pământ. Korykos: cuvânt grecesc care înseamnă „marionetă“. Korykos corespunde actualilor saci de box și de luptă, dar în Antichitate existau mai multe tipuri de saci, precum și săli special amenajate, numite korykeion. Lachesis: una dintre cele trei Parce. Lapis Niger: literal, „Piatră Neagră“. Astfel se numeau tăblițele din piatră neagră pe care au fost gravate primele legi romane. Legitimi: gladiatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în controlarea funcționalității și eficienței armelor. Cu această ocazie, gladiatorii își primeau armele, deoarece nu puteau intra înarmați în arenă sau în școlile de instruire. Prolusio: proludere înseamnă „a lupta cu cruzime“, însă prolusio nu reprezintă o luptă propriu-zisă. În Antichitate, gladiatura prevede numeroase lupte de acest tip, eliminând caracterul lor ritual și sacrificial (munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de dincolo de granițele ținutului italic, prin urmare și de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
este Gordon Russell GORDON RUSSELL este un nume colectiv pentru: Dario Battaglia, expert în arheologie experimentală, fondator al Institutului Ars Dimicandi, care se ocupă cu reconstituirea empirică a tuturor disciplinelor din lumea circului și din cea atletică și militară a Antichității greco-romane. A reconstituit și experimentat tehnicile pugilatului etrusc, ale atleticii grele, gladiaturii și armatei romane. A colaborat, printre altele, cu muzeul Kunst und Gewerbe din Hamburg și cu muzeele din Köln și Rosenheim (Germania), cu muzeul din Helenaveen (Olanda), cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în timp ce o voce isterică lătra viitoarele atracții („... cu Diana Proletaria, Prințesa sărmanilor! O nebunie. Nu-i așa?“) când doi gagii negri s-au ridicat alene în picioare, frecându-și ochii. — Taică, cu siguranță că m-aș putea folosi puțin de antichitatea aia. Doar că n-aș vrea să merg așa de mult înapoi. Dea. Vreo două săptămâni, poate. — Două, poate trei. N-aș vrea să fie prea mult. Dar, taică, în mod sigur că aș putea să mă folosesc nițel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aia. Doar că n-aș vrea să merg așa de mult înapoi. Dea. Vreo două săptămâni, poate. — Două, poate trei. N-aș vrea să fie prea mult. Dar, taică, în mod sigur că aș putea să mă folosesc nițel de antichitatea aia. Cinci minute mai târziu eram într-o discotecă mișto și discutam despre inflație cu o stripteuză pe nume Cinci, care avea liber. Dacă m-ați întreba ce am simțit, v-aș răspunde că e o mare ușurare să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca o vâjâitură; o scăpărătură de amnar pare o detunătură de pistol. Fenomenele de reflexie a sunetului au o deosebita importanta in spatiile mari destinate spectacolelor sau altor manifestări. Preocupările pentru realizarea unei bune audiții in edificiile publice datează din antichitate (amfiteatrul in forma de potcoavă de la Epidaur). II.3. Ultrasunete Clasificarea sunetelor in audibile si neaudibile pleacă de la considerente subiective legate de simțul auzului. Intr-o clasificare bazata pe frecventa de vibrație, sunetele se împart obiectiv in: infrasunete, cu frecventa
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ne sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte elefanți. Kerkes. Grifonul. Norka. Dragonul sacru. Pheng. Kirni. Orosch. Saëna. Anqa. Și, bineînțeles, stăpânul tuturor, însuși simurgul. Foarte multe. Foarte multe. Nu primi nici un răspuns. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cinci variante diferite pe care le conține. Numele său reprezintă un acronim pentru „Galactic Orbiting Robot Force“. Anagrame pentru Sun, Milky Way și Universe îSoare, Calea Lactee și Univers). Anagramă pentru Dimensiune și aluzie la poemul lui J. Keats Endimyon. în antichitate anagramele erau asociate activității de descoperire a semnificațiilor mistice aflate în spatele numelor. Aluzie la o poezie pentru copii de Lewis Carroll, Old Father William. Vers din poezia My Love Is like a Red, Red Rose a poetului scoțian Robert Burns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de unul se râde, cu celălalt se râde. Indiferent de categorie, personajul comic provoacă râsul permanent sau momentan...”<footnote Popa, Marian, Comicologia, București, Editura Minerva, 1975, p. 368. footnote>. S-a ajuns la o clasificare a personajului comic. În comedia Antichității și Evului Mediu există o varietate a tipurilor de măști. Primul ar fi mimul (actor, farsor) din care se evidențiază „stupidus”; în Evul Mediu joculator (jongleur) cu sinonimele „morio”, „praestigiator”, „scurra”, „jocista”, „pantomimus”. Alte personaje comice „profesionalizate” sunt nebunii (Clown
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
confrunta cu o perspectivă radical diferită și tulburătoare. Credem că în arta și literatura urâtului, ca și în cea a grotescului, spargerea și restructurarea realității familiare joacă un rol extrem de important. Reprezentări istorice ale urâtului în literatură și artele plastice Antichitatea Transpunerea artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
imitație, Aristotel a concluzionat că opera de artă reproduce atât lucrurile frumoase cât și pe cele urâte: “Lucrurile pe care în natură nu le putem privi fără dezgust, în reproducerea artistică cea mai realistă ne creează plăcere.” Cele mai multe idei ale Antichității asupra arhitecturii ne sunt cunoscute prin tratatul lui Vitruvius, De architectura. El este singurul autor antic de la care avem informații despre sistemul de proporționare grecesc. Astfel, proporțiile armonioase se află la originea frumuseții, iar canonul tinde să fixeze și să
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
la scop, “dispositio” corespunde viziunii edificiului după proiecțiile verticale și orizontale, “distributio” se referă la convergența economică a edificiului, în timp ce noțiuni ca “euritmia” sau valoarea repetiției părților, “symetria”proporționarea părților și întregului, sunt noțiuni pur estetice Prin observațiile lui Vitruvius, antichitatea a adus în discuție unele din antinomiile artei, precum: raționalul și iraționalul, frumosul și urâtul, finitul și nonfinitul, forma și culoarea. Succesul “groteștilor”, care au substituit, prin îngroșări exagerate, imaginația și fantezia imaginilor imitate, a suscitat protestele unor personalități marcante
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în trupul în care-și găsește lăcaș provizoriu. Această concepție va duce la relativizarea formelor materiale și la pierderea interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]