2,537 matches
-
nr. 4 au fost descrise în dicționarul Grove ca „o sinteză colosală a dezvoltării muzicale a lui Șostakovici până la acea dată”. Simfonia nr. 4 a fost și prima în care să adopte stilul lui Mahler. Chiar și înainte de campaniile staliniste antisemite de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 Șostakovici a demonstrat un interes pentru temele evreiești. Era intrigat de abilitatea muzicii evreiești „de a crea o melodie veselă pe intonații triste”. Exemple de teme evreiești pot fi observate în Cvartetul
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
trei facțiuni importante, toate de factură stalinistă, diferanțiate mai mult prin istoriile personale și prin prietenii personale decât prin diferențe doctrinare: Până în cele din urmă, cu sprijinul direct al lui Iosif Vissarionovici Stalin, și se pare că în contextul general antisemit de la Kremlin (Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu erau evrei), Gheorghiu-Dej a câștigat lupta pentru putere în interiorul partidului. Pauker și grupul său au fost excluși de la putere în 1952. Pătrășcanu, arestat încă din 1948, a fost judecat, condamnat la
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
o relativă prosperitate (economia s-a îmbunătățit între 1926 și 1929) și au susținut guvernul. Independența Poloniei impulsionase dezvoltarea culturii și operele culturale erau numeroase, dar Marea Criză Economică a adus șomaj crescut și tensiuni sociale intensificate, inclusiv un curent antisemit. Statul polonez reconstituit a avut parte de doar 20 de ani de relativă stabilitate și pace greu menținută între cele două războaie. O mare transformare economică și un plan de dezvoltare industrială națională promovat de ministrul Eugeniusz Kwiatkowski, principalul arhitect
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
a intelectualității engleze. Unii critici o considerau lipsită de universalitate și profunzime, fără puterea să comunice lucruri de relevanță emoțională sau etică unui cititor obișnuit deziluzionat, obosit de estetismul anilor '20. Ea a mai fost criticată de unii ca fiind antisemită, în pofida faptului că era căsătorită cu un bărbat evreu. Acest antisemitism este luat din faptul că ea deseori scria despre personaje de naționalitate ebraică în arhetipuri stereotipice și generalizări. Copleșitorul antisemitism al anilor 1920 și 1930 a avut o influență
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
februarie 1912, München — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost timp de 14 ani amanta și în ultimele 36 de ore din viață, soția lui Adolf Hitler. Decentă și bine crescută, ea era o tânără din clasa mijlocie fără sentimente antisemite, care nu s-a alăturat niciodată Partidului nazist. De dragul führerului, a renunțat la tot ce ar fi putut să o împlinească în viață - căsătorie, copii, propria casă, mândria și aprobarea părinților. Datele rămase despre această femeie sunt foarte puține. Acoliții
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
Eva nu este chiar potrivită pentru tine!", acesta răspunzându-i tăios "Mi se potrivește destul de bine!". În august 1936 au loc la Berlin Jocurile Olimpice de vară prilej pentru naziști de a prezenta întregii lumi realizările lor în refacerea Germaniei. Sloganurile antisemite au fost șterse de pe pereți, iar trupele SS și Gestapo au fost atenționate să acționeze cât mai discret posibil. Eva vine și ea la Berlin pentru câteva zile pentru a vedea întrecerile. Pe fondul relaxării impuse de organizarea Jocurilor o
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
antisemitismului. Thomas se situează din acest punct de vedere pe o poziție contrară celei a unchiului său, pentru care evreii reprezintă, încă, poporul ales. Contemporanii Regilor Catolici nu cred însă în sinceritatea numeroșilor "conversos" (evreii convertiți la creștinism după persecuțiile antisemite din 1391). Grație relațiilor sale de familie și a numeroaselor călătorii la Curtea din Segovia, Torquemada exercită o influență considerabilă asupra celor doi suverani. El devine confesorul reginei Isabela de Castilia și apoi al soțului acesteia, Ferdinand de Aragon. Aceștia
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
pe masculii ăștia "(Teodor Baconschi și Papahagi, n.m.)", le explică atunci când îi prinde pe acolo că nu e o alegere să fii femeie, romă și nici măcar lesbiană, cum cred ei în ignoranța lor, dar e o alegere să fii plagiator, antisemit, legionar, teolog sau rasist.” După ce în ianuarie 2014, a fondat împreună cu alți politicieni Partidul Mișcarea Populară, pe 17 februarie 2014, Adrian Papahagi a anunțat că se retrage din politică din motive personale. În martie 2015, a lansat împreună cu Monica Macovei
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
Ungariei în ceea ce privește sprijinirea politicii naziste. În 1935, a fost fondat Partidul Crucilor cu Săgeți (de orientare fascistă) condus de Ferenc Szálasi. Succesorul lui Gömbös, Kálmán Darányi, a încercat să răspundă presiunilor naziste și a fasciștilor germani cu privire la instituirea unor legi antisemite prin emiterea „Primei legi evreiești”, care a stabilea anumite cote de până la 20% evrei în anumite profesiuni și activități. Această lege nu i-a sadisfăcut nici pe naziști nici pe radicalii maghiari, iar Darányi a demisionat în mai 1938 și
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
1933, NSDAP (naziștii) a câștigat alegerile locale din oraș. Cu toate acestea, naziștii au cucerit numai 57% din voturi, mult mai puțin decât cei 75% pretinse de Liga Națiunilor pentru schimbarea „Constituției Orașului Liber Danzig]]. Guvernul nazist a introdus legi antisemite și anticatolice, cele din urmă având ca țintă minoritatea vorbitoare de poloneză și cașubă, strict religioasă. Orașul a fost folosit și ca loc de antrenament al minoritarilor germani din Polonia, recrutați prin organizații precum "Jungdeutsche Partei" („Partidul Tinerilor Germani”) și
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
mort în 1938) și Tiso erau preoți catolici. Doar „Partidul Popular Slovac al lui Hlinka” și câteva mici organizații politice ale germanilor și ungurilor au putut activa în mod legal în epocă. Guvernul slovac a emis o serie de decrete antisemite prin care evreii erau excluși din viața publică. În scurtă vreme după emiterea acestor decrete, evreii slovaci au fost deportați în Germania. Cultura, învățământul, știința și economia s-au dezvoltat mult în perioada în care în fruntea statului a fost
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Partidul Popular Slovac era divizat în două facțiuni: una a monseniorului Tiso constituită din conservatori sprijinitori ai unui stat autoritarist și religios, iar cea de-a două de orientare fascistă. Această a doua facțiune avea o atitudine mult mai puternic antisemită și milita pentru expulzarea tuturor cehilor din republică. Principala lor organizație era „Hlinkova garda” (Garda lui Hlinka). Fasciștii slovaci erau reprezentați în guvern de premierul Vojtech Tuka și ministrul de interne Alexander Mach. Cele două facțiuni erau unite în principal
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
ale germanilor și maghiarilor), în vreme ce toate celelalte partide politice au fost interzise. (Ar mai trebui spus că acțiunea de interzicere a partidelor politice a avut loc de fapt mai înainte de proclamarea independenței țării). Guvernul a emis o serie de legi antisemite, iar mai târziu a sprijinit deportarea evreilor în lagărele de concentrare germane. Pe de altă parte, nu a fost pronunțată nicio condamnare la moarte în perioada de existență a republicii. Existența statului independent slovac a avut și efecte pozitive asupra
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
limba de predare slovaca, iar arta a înflorit în republică. Republica Slovacă era împărțită începând cu 1 ianuarie 1940 în șase regiuni și 58 de districte: La scurtă vreme după proclamarea independenței, Republica Slovacă a început să ia anumite măsuri antisemite. Gărzile lui Hlinka au început să atace evreii, iar în septembrie 1941 a fost pus în practică un „Cod evreiesc”. Acest cod era inspirat de Legile de la Nürnberg și cerea evreilor să poarte o banderolă galbenă. De asemenea, evreilor li
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
Tiso, președinte al Slovaciei și al partidului, dorea crearea unui stat autoritarist și religios. Această facțiune controla cele mai importante posturi guvernamentale, ale partidului și clerul. Cealaltă facțiune era formată din radicali inspirați de modelul național socialist german, era puternic antisemit, milita pentru îndepărtarea tuturor cehilor și pentru crearea unui stat fascist bazat pe principiile colectivismului și ale „sângelui și pământului”. Principala lor organizație era Garda lui Hlinka ("Hlinkova garda"). Reprezentanții lor în guvern erau premierul Vojtech Tuka și ministrul de
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
au întâmpinat cu entuziasm venirea germanilor, conducerea nazistă a adoptat imediat o poziție dură față de populația locală: au păstrat sistemul fermelor agricole colective (colhozuri), au deportat ucrainienii apți de muncă în Reich pentru muncă forțat și au început aplicarea politicilor antisemite pentru distugerea populației evreiești ucrainiene. În mod normal, în aceste condiții, ucrainienii au ajuns să-i urască pe germani. Cea mai mare parte a ucrianienilor erau total indiferenți față de cauza sovietică sau germană. Doar în anul 1943, când germanii se
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Radu Barda. Această creație avea să fie unul dintre capetele principale de acuzare în procesele politice ce vor urma. alege să semneze o parte dintre poeziile sale cu pseudonimul Radu Barda. Tot cu acest pseudonim semnează articole și poezii violent antisemite în ziarul "Porunca vremii", ziar subintitulat "Tribuna zilnică de luptă național creștină". După instaurarea comunismului, poetul reușește să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări. Însă la un moment dat i se cere să-și folosească talentul
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
colective a AK aveau origin evreiești. Unii istorici consideră că AK fost în cea mai mare parte neimplicată în colaborarea cu naziștii în Holocaust, există acuzații de complicitate a unor membri ai AK sa a unor grupuri antievreiești în violențele antisemite, pentru ca unele surse să considere că întreaga Armată Teritorială a fost caracterizată prin antisemitism. Problema rămâne controversată, în continuă dezbatere. Deși mișcările de rezistență poloneză și lituaniană aveau în principiu aceiași inamici - Germania Nazistă și Uniunea Sovietică - cele două au
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
atac rusesc, el cade prinzionier în Galtia, și va fi mai mulți în Siberia. În perioada regimului comunist Bela Kun ( 1919) mama lui este numită directoare de școală, însă va fi destituită din funcție ca și alți evrei în timpul regimului antisemit al lui Horthy. Întors din prinzionerat, tatăl lui prin aniii 1920 îl învață limba engleză. Mai mulți copii talentați la matematică care au provenit din familii cu probleme financiare, au fost sprijiniți moral și financiar de matematicianul altruist. Erdős a
Paul Erdős () [Corola-website/Science/311445_a_312774]
-
paturi sociale, sunt puse în scenă dezvăluindu-și impresiile și sentimentele înainte și după actul sexual, piesa debutând și încheindu-se cu o prostituată. Scandalul iscat de această piesă de tatru a primit din partea criticilor o avalanșă de invective profund antisemite . Scrierile lui Schnitzler vor fi calificate mai târziu de Adolf Hitler ca fiind "obscenități evreiești". "Reigen" a fost transpus în 1950 în limba franceză într-un film al regizorului de origine germană Max Ophuls, sub titlul "La Ronde". Filmul s-
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
înălțimea caselor, etc. Segregarea forțată a evreilor se va răspândi în secolul al XV-lea și al XVI-lea în toată Europa. Gheto-urile erau în general împrejmuite iar porțile ținute închise noaptea și în timpul marilor sărbători creștine, când exploziile antisemite erau mai probabile din cauza credinței creștinilor vremii că Iisus fusese crucificat din vina evreilor. În decursul secolului al XIX-lea, gheto-urile au fost definitiv desființate în Europa occidentală. Ultimul dintre ele a fost gheto-ul roman, înființat de către Papa
Ghetou () [Corola-website/Science/312384_a_313713]
-
acestor măsuri, se va proceda cu foarte mare atenție și tact, în așa fel ca măsurile luate să nu dea dușmanului nici un element pe care l-ar putea folosi în scopul de frânare a regimului, prezentând aceste măsuri ca măsuri antisemite. Va trebui să se aibe grija de căminele de bătrâni și copii. Îngrijirea acestora să fie preluată de stat, iar in fruntea lor să fie puse la conducere elemente democrate, care să nu dea posibilitate propagării pe viitor a ideilor
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
ale armatelor a 3-a și a 4-a române conțineau lozinci de tipul: Autoritățile civile și militare române nu s-au limitat doar la multiplicarea și răspândirea acestor afișe propagandistice, ci au elaborat și planuri care vizau augmentarea sentimentelor antisemite în cadrul populației românești din cele două provincii. De exemplu, Centrul Informativ „B”, atașat Armatei a 4-a române și aflat sub conducerea locotenent-colonelului Alexandru Ionescu (Alion), a elaborat la 11 iulie 1941 un document intitulat „Plan pentru înlăturarea elementului iudaic
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
regimul fascist din Italia a avut un caracter mai puțin represiv decât regimurile totalitare din Uniunea Sovietică sau Germania Nazistă. Această stare de fapt s-a schimbat în 1938 ca urmare a presiunilor germane. Mussolini a hotărât adoptarea unor măsuri antisemite, fapt foarte nepopular nu numai printre italienii de rând, dar chiar și în rândurile Partidului Fascist, care număra printre membrii săi și evrei. Datorită acestor măsuri, fasciștii au pierdut-o pe șefa propagandei, Margherita Sarfatti, care era evreică, dar și
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
modelul „Marșului asupra Romei” - puciul de la berăria Bürgerbräukeller A fost o vreme în care, deși Hitler a încercat să se apropie de Mussolini, acesta din urmă să nu se arate interesat de stabilirea unor relații prietenști. Mussolini se opunea politicii antisemite a lui Hitler, în condițiile în care în chiar rândurile Partidului Fascist erau o serie de politicieni de frunte evrei, inclusiv amanta dictatorului italian, Margherita Sarfatti, directoarea direcție fasciste a artei și propagandei. Mai mult chiar, în rândurile italienilor obișnuiți
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]