KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Răutului Măria ta, Am trecut Prutul de două zile și continuăm luptele de hărțuială cu trupele lui Eminek. Tătarii gonesc din răsputeri spre Nistru. Am reușit să doborâm cel puțin trei mii dintre ei, prin atacuri combinate ale arcașilor și Apărătorilor. Drumul lor spre casă e presărat de morți. Sunt epuizați de această goană nebună. Noi, la fel. Am vești de la iscoadele trimise spre Răsărit acum o săptămână. Se pare că taberele lui Mengli Ghirai au fost spulberate de o furtună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
s-au oferit voluntari să-l ducă, pe drumuri ascunse, spre casă. Înmormântarea va fi de azi În trei zile, la apusul soarelui. După cum te cunosc, vei Încerca să ajungi acolo. Nu te sfătuiesc. Întâi, fiindcă am nevoie de toți Apărătorii aici, Între Valea Siretului și Valea Bistriței. Și apoi, fiindcă flancul drept al urdiei a ajuns deja pe valea Bârladului și a năpădit și locurile Murgenilor. Zeci de mii de ieniceri se Întreaptă spre cetățile noastre dinspre Răsărit. Vor fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Spre Murgeni. Îl duc răzeșii de pe Valea Bârladului, care știu drumurile ascunse prin păduri. -La Murgeni... repetă Erina, cu privirea pierdută. Când?... -Peste trei zile. La apus. Adierea dimineții culcă ușor iarba Înaltă a câmpiei. La o sută de pași, Apărătorii Își pregăteau caii de plecare. Nimeni nu Întreba nimic. Se știa doar că un ultim mesaj venise de la măria sa. Iar acel mesaj era doar pentru căpitan. -Dacă nu voi fi acolo, nu-mi voi ierta niciodată... spuse Erina. -Știu. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nimic. Se știa doar că un ultim mesaj venise de la măria sa. Iar acel mesaj era doar pentru căpitan. -Dacă nu voi fi acolo, nu-mi voi ierta niciodată... spuse Erina. -Știu. E foarte greu, dar vom Încerca. Doar noi doi. Apărătorii trebuie să ajungă la voievod. Vom ajunge și noi, cu o zi sau două Întârziere. Erina Încercă să-și imagineze drumul Înapoi. Dar gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu mai e! spuse Ștefan, liniștit. Iar misiunea voastră a luat sfârșit. Vă ordon să vă Întoarceți la comandantul vostru suprem, În Alpii italieni. Veți primi alte misiuni. Cea din Moldova s-a Încheiat. Căpitanul Petru Ilaș privi În jurul lui. Apărătorii erau nerași de o săptămână, obosiți, asudați, tăcuți. Îi evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
scăpare. Singura victorie a acelei veri toride și Însângerate fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și cu sufletul Îngenuncheat. Așteptau un ordin, orice ordin, ca să-l ducă la Îndeplinire și apoi să doarmă. Sau să moară. Nu mai conta. Conta doar sfârșitul. Această tragedie trebuia să aibă un sfârșit. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ele veniseră de undeva, fără ca nimeni să le fi gândit. Vom trece Carpații În Transilvania. Te vom lăsa singur, daca asta Îți este ultima dorință. - Asta Îmi e ultima dorință, căpitane. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut. Tu, Ordinul Apărătorilor, și cel care acum nu este aici, Oană. Vă mulțumesc și știu că asta e mult prea puțin. Lăsați-mă singur. Vreau să-mi adun gândurile. Fără Sfatul domnesc, fără spătarii care Îmi țin sceptrul și spada, fără Apărătorii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ordinul Apărătorilor, și cel care acum nu este aici, Oană. Vă mulțumesc și știu că asta e mult prea puțin. Lăsați-mă singur. Vreau să-mi adun gândurile. Fără Sfatul domnesc, fără spătarii care Îmi țin sceptrul și spada, fără Apărătorii care veghează asupra vieții mele. În această clipă, viața mea mă privește doar pe mine. - Înțeleg, măria ta... Pietro Înclină fruntea și duse pumnul În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un semn al căpitanului, Întoarseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Fără Sfatul domnesc, fără spătarii care Îmi țin sceptrul și spada, fără Apărătorii care veghează asupra vieții mele. În această clipă, viața mea mă privește doar pe mine. - Înțeleg, măria ta... Pietro Înclină fruntea și duse pumnul În dreptul inimii. Ceilalți Apărători făcură același gest, În secunda următoare. La un semn al căpitanului, Întoarseră caii și porniră, Încet, spre crestele munților. Nici unul din ei nu se Întoarse. Ștefan Îi privi dispărând printre trunchiurile brazilor pănă când liniștea se Înstăpâni asupra pădurii. Ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu voia Domnului, În câteva zile avea să ajungă. Iar acolo se afla capătul drumului. Bătu ușor coama neagră a calului și Îi spuse șoptit: - Mergem la Voroneț... Preasfântul Daniel ne așteaptă... 27 iulie 1476 ora 19.00, Munții Dornelor Apărătorii se opriră la semnalul căpitanului Petru și făcură cerc În jurul lui. Rămăseseră doar două sute zece din cinci sute. Ceilalți căzuseră În bătălia de la Valea Albă. Era cea mai grea pierdere suferită vreodată de Ordinul scutului și spadei. - Fraților... spuse Pietro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cer să mă ascultați și să mă sfătuiți. Luptătorii Își apropiară caii și așteptară. Un vultur plană larg pe deasupra pădurii, dispărând dincolo de crestele munților. - Știe cineva ceva de căpitanul Oană? - Nu, căpitane... spuseră câțiva luptători aflați chiar În fața lui Pietro. - Apărătorii s-au Întors de la malul Nistrului, dar fără Oană și fără Erina. Asta poate Însemna un singur lucru. S-au dus amândoi la Murgeni. Dar, dacă au ajuns acolo, tot acolo au și dispărut. - Se prea poate... Cu turcii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îl pot găsi pe singurul om care n-a fost Învins niciodată de turci. Vlad Țepeș. - Fiul Dracului... - Da. Fiul lui Vlad Dracula, cel care a colaborat pe vremuri cu Cuceritorii și a trebuit eliminat de Iancu. Cel pe care Apărătorii nu l-au ajutat cu nimic. - De ce ne-ar ajuta el, acum? - Pe noi nu ne-ar ajuta. Dar pe vărul lui, Ștefan, da. El l-a adus peste munți, ca să-și câștige tronul, acum optsprezece ani. Tot el ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să lovească. - Stai ușurel, măria ta... spuse, cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În Transilvania! - Corect, măria ta. Chiar așa au făcut! - Și tu? Ce cauți aici? - Eu? Dacă măria ta Își amintește bine, eu nu sunt unul din Apărători. Nu am anii lor de pregătire, nu am depus jurământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În Transilvania! - Corect, măria ta. Chiar așa au făcut! - Și tu? Ce cauți aici? - Eu? Dacă măria ta Își amintește bine, eu nu sunt unul din Apărători. Nu am anii lor de pregătire, nu am depus jurământul. Am participat doar la o misiune. Ca pictor. Eu sunt doar un pictor, doamne. - Ai dreptate. Dar porunca voievodului tău trebuie respectată! - Așa e. Numai că, dacă măria ta mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dispărut de atunci. Dacă mai trăiește, arată cu totul altfel decât la vârsta de cinci ani. Dacă nu, discuția aceasta e pentru mine o povară inutilă. Mi-era teamă că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la vârsta de cinci ani. Dacă nu, discuția aceasta e pentru mine o povară inutilă. Mi-era teamă că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul, atunci Ștefan era mort. În clipa În care acest gând Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul, atunci Ștefan era mort. În clipa În care acest gând Îi răsări În minte, auzi un sunet cunoscut și Îndepărtat. Atât de Îndepărtat Încât nu putea fi decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ochii și ascultă concentrat. Nu, nu se mai auzea nimic. Nu putea fi adevărat. - Ai auzit ceva, căpitane? Sau veștile mele ți se par de necrezut? Da, nu e nici un secret. Întregul sistem de apărare a Moldovei a căzut. Iar Apărătorii, ultimii care aveau dreptul să părăsească țara, au părăsit-o. Să ne Întoarcem la chestiunea noastră. Am să fiu mai exact. Vreau să știu următorul lucru: dacă Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor ar fi Într-adevăr copilul dispărut acum optsprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de aproximativ cincizeci de luptători călări. Arcașii lăsară săgețile În jos, căci recunoscuseră, pe mantiile lor albe, semnul scutului și spadei. Călăreții coborâră tăpșanul la trap, se aliniară și Își duseră toți, cu o singură mișcare, pumnul drept În dreptul inimii. - Apărătorii... murmură, admirativ, unul din plăieși. Io credeam că-i numa’ o legendă... Da’ iacătă-i... Unul din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
primul sunet de corn al măriei sale, un val de Încredere și de luptă pornise undeva, În adâncurile lumii. Iar acel val creștea zi după zi. Ridicarea lui Vlad Țepeș era un semn al lui Dumnezeu. - Spune-mi, arcașule Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine ca Înainte de Valea Albă? - Da, măria ta. Întreabă-mă și Îți voi răspunde! - Spune-mi ce se Întâmplă În Moldova, Simioane! Mai avem vreo cetate În picioare? Mai avem undeva oameni care să lupte? - Măria ta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să pornească Într-o direcție necunoscută, Însoțit de o armată care, după tropotele cailor, putea număra aproape cincizeci de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după semnalele de ridicare la luptă auzite cu o săptămână mai devreme, apărătorii Cetății de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
vânătorilor se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit cu un prieten aflat lângă el. Tropotele spahiilor se apropiau. Arcașii Își lansaseră deja primele săgeți. Se auzeau cai prăbușindu-se, gemetele răniților, ordinele guturale ale căpeteniilor. - Voi sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
linie de foc poate fi creată ușor, cu câteva săgeți aprinse. Dar flăcările de care spui nu pot fi decât explozii. Cineva atacă spatele oștirii lui Mahomed și Îi distruge artileria... Cine?! Săgeata se Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
centru, nu mai existau nici măcar adversarii. Nu mai exista nici o strategie, căci totul dispăruse În ceață. Și totuși, voievodul simțea că ceața aceea nu era Împotriva lui, ci Împotriva lui Mahomed. Informațiile care soseau din afara ceții Îi confirmau bănuielile. Arcașii Apărătorilor se dovedeau, Încă o dată, extraordinari. Căpitanul Oană Îi obligase să se antreneze noaptea, cu ochii Închiși, luând drept punct de reper doar direcția vântului. Le spusese adeseori că va sosi o clipă În care nu vor vedea nimic, dar vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeții În cădere, fără să vadă absolut nimic. Și, după aproape un an de exerciții, zece din ei reușiseră. Unul din acei zece arcași continua să transmită mesaje, prin săgeți care se Înfigeau, fără greș, exact În mijlocul scutului ridicat de Apărătorul care trebuia să se afle, mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]