2,313 matches
-
devin complici la încurajarea unor astfel de abuzuri dintr-o fascinație prostească, irațională, față de vedete media sau politice. 22 august 2011 Dispariția bruscă, tragică, a unui om tânăr este un scandal nu numai în ordinea firii, ci și o enigmă apăsătoare prin incongruența ei în ceea ce privește contururile posibile ale lui "ar fi putut să fie". Când însă e vorba de un om de excepție, mărturia fiecăruia despre fulguranta sa trecere prin viață devine aproape o datorie față de golul imens lăsat în viața
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
toată viața. Mi-am adus aminte de aceste detalii cu puțin timp în urmă, când am citit în acest colț de pagină o evocare a filosofului păltinișan făcută din perspectiva documentelor Securității și a interpreților contemporani ai acelui trecut tulbure, apăsător, tenebros și vinovat. Mă gândeam atunci că Noica a stat mereu în perioada postbelică sub apăsarea a două stigmate: simpatiile legionare, acuză care l-a urmărit până la moarte în toate sintezele și dosarele Securității și colaboraționismul cu regimul comunist, etichetă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asupra populației armenești între anii 1915 și 1916. Dincolo de lacrima vărsată pentru cei peste un milion și jumătate de nevinovați epurați etnic în numele panturcismului și turanismului, semnificația acestei comemorări este și aceea de a exorciza un rău cu atât mai apăsător și tragic, cu cât Turcia refuză și azi să-și asume, simbolic, vina pentru faptele abominabile de atunci. De aceea, armenii încearcă, an de an, în fiecare loc în care mai există comunități ale lor, fie și firave, să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
merită a fi făcut. În orice caz, "cafeaua de la Zub" (o linguriță de ness, de care habar nu am cum reușea să facă rost, în ceșcuțele de ceramică bucovineană, semnate Colibaba) era pretextul unei înviorătoare ieșiri din atmosfera închistată și apăsătoare a vremii, era o splendidă lecție de solidaritate intelectuală și probitate academică, virtuți modelatoare cu atât mai mult cu cât modelul intelectual în cauză nu se instala superior și opresiv, ex cathedra, ci era unul subtil și temeinic, ce rezulta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viață, amare sau sensibile, cu literatura? Știm, desigur, încă de la musiu Jourdain, că, totuși, în ciuda aparențelor, nu vorbim în proză nici chiar atunci când narăm întâmplări spectaculoase sau inimaginabile. Dacă blogul Petronelei Rotar ar fi fost doar o supapă terapeutică pentru apăsătoarea ei existență zilnică, existență pigmentată de drame, de iubiri, de orori sau gingășii, nu ne-ar fi atras prea mult atenția, bineînțeles. Însă autoarea scrie bine. Scrie bine pentru că nu are încotro, căci șocurile vieții trăite sunt o provocare căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că te afli, totodată, În fața unui timp: timpul vieții unui om, al unei ființe. Adică elementele de care facem de obicei abstracție. Dar timpul marcat, ca o socoteală finală, mereu repetată, nu e timpul unei abstracțiuni: e Însuși timpul realității, apăsător, vorace, timpul care nu se poate răscumpăra decât sacrificând o existență umană. O existență răscumpărată, la rândul ei, prin supunerea oarbă la presiunea acestuia, prin asumarea deliberată a unei fatalități. Discontinuitatea jurnalului intim provine și din obsesia sau absența obsesiei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
noastră se va concentra asupra minciunii spuse sau scrise, însă e bine de amintit că și tăcerea poate fi o modalitate de a induce în eroare. Tăcerea nu este neapărat semnul unei atitudini neutre; într-adevăr, vorbim uneori despre "tăceri apăsătoare". După spusele lui Disraeli (1927:277), "Tăcerea este mama Adevărului". O tăcere neașteptată este ca zonele acelea goale care apar din loc în loc pe anumite hărți. Cînd le întîlnim știm imediat că e vorba de zone probabil înțesate de baze
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei de a doua cărți, Cetatea mea (1939). Simbolismul întârziat (ploaie autumnală, nevroze, ftizie, solitudine apăsătoare) este pătruns de câte o notă expresionistă (motivul „urletului” revine obsedant). Un amplu poem, Mama (1948), caută să creeze un simbol al suferinței și al resemnării universale și, pe alocuri, al posibilității de regenerare morală, sprijinindu-se și pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
s-ar spune: o societate pluralistă, democratică și o economie de piaț ă promovează, în primul rând, tipul scriitorului profesionist. El singur reprezintă realitatea profesional-literară fundamentală a întregii lumi libere. La noi, mentalitatea scriitorului funcționar, cu sau fără talent, este apăsătoare. A scriitorului care mulge avid fonduri, în goană eternă după decontări, împrumuturi, ajutoare etc. Fără îndoială: o anume protecție socială trebuie acordată și scriitorului. Subliniem acest lucru. Dar pusă pe baze noi, în primul rând strict profesionale, sindicale și controlate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
circulație, în special în paginile de literatură străină ale revistelor neconformiste, uneori chiar în premieră românească, a cât mai multor valori literare liberale occidentale; conferirea unor premii Nobel constituia, de pildă, bune prilejuri de a evada din conformism și constrângerea apăsătoare; evadarea în lumea liberă se făcea prin Stockholm, prin alte metropole occidentale, de predilecție Paris și New York; d. De aceeași esență inconformistă, nealiniată, evident alternativă, a fost și introducerea în discuție a cât mai multor teme literare marginale, necanonice sub
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dacă i-a plăcut standul României, la care acesta a replicat că de vină este Ministerul Culturii 14. Ceea ce nici nu mai era de demonstrat... Nu e de mirare deci că apar periodic nemulțumiri și proteste. O decepție permanentă și apăsătoare se face mereu simțită. Dar nostalgia reformei, chiar dacă de o evidență imperioasă, pare mai curând expresia unui ritual al contestării unui sistem, decât o speranță reală. Acesta nu poate fi reformat, de fapt, decât în ansamblul său. Ceea ce nu înseamnă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
diferite forme. Proces dificil, abia la începutul său, cu rezultate încă incerte. De unde și lipsa de forță reală, practică, a culturii alternative în perioada post totalitară. Spectrul etatist este încă mult prea puternic. Ereditatea foarte încărcată, amintirile obsedante și complexele apăsătoare, sub un regim care a funcționat și prin complicitatea, tacită, implicită, generală, sunt încă prezente. Partida se joacă, deci, în altă parte: la nivelul (repetăm) plat, meschin, lipsit de spiritualitate și fior metafizic, dar atât de real și determinant, al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar bizară, într-un fel într-o cultură ca a noastră obsesia polemică anti-goetheană și, mai mult decât atât, o carte de tipul Despărțirea de Goethe de Constantin Noica (1976). Ca și cum Goethe și goetheanismul au constituit vreodată o preocupare majoră, apăsătoare, obsedantă, a culturii noastre. Răfuiala cu Goethe (care a contaminat și pe alții), oricât de inteligentă și adecvată ar fi ea, rămâne doar un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pe care mai curând o etalează/ forțează didactic decât o construiește, lirica se desfășoara în jurul unei scheme invariabile: patinare dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
nu indică respingerea unui anumit sistem social sau politic, ci aversiunea față de efectele civilizației moderne. În cazul românesc, centralizarea excesivă care rupe din identitatea provinciei după 1918 constituie o formă de decadență pe care intelectualul o tratează cu o tristețe apăsătoare. În plus, așa cum arată Lepenies, provincia în sine poate fi adesea sufocantă pentru intelectualii de geniu care nu au șansa deprovincializării: "un geniu suferind din cauza târgului de provincie - aceasta este definiția kierkegaardiană a melancolicului"37. Jurnalul lui Kierkegaard, invocat în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vizită a istoricului Nicolae Iorga în incinta școlii. După o primire triumfală, elevii liceului rămân fascinați de un om pe care îl percep dincolo de limitele genialității. Iar faptul că Iorga studiase în băncile aceluiași liceu potențează mirajul, dar și atmosfera apăsătoare de după plecarea oaspetelui: Am trăit, ca elev de liceu, mitul și mirajul Iorga. Pentru generația noastră tânără a fost mai mult decât un supraom. A fost un idol, pentru că supraomul, oricât de sus s-ar afla, poate fi ajuns și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fi întrecut de cineva. Neputând fi luat drept model de imitat, l-am așezat în suflet în situația de extremă admirație 42. Raportarea la personalitățile de prim rang și dorința de depășire a condiției provinciale apare și într-o notă apăsătoare, semnată de către Asociația foștilor elevi ai Liceului "Laurian" din Botoșani: [...] Firește că, în cămara ascunsă a inimii noastre, cei mai mulți ne închinăm acelora cari, prin strălucirea culturii lor, împodobesc poarta orientului european, dar, rotind ochii împrejur nu trecem cu vederea nici
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera, încă de la primele replici, se anunță apăsătoare, sumbră și ea devine într-adevăr insuportabilă, prevestind un sfârșit funest. Anca, soția cârciumarului Dragomir, e o femeie ale cărei trăiri s-au concentrat într-un unic, obsesiv sentiment. Fanatică, de o cruzime rece, nu-și dorește altceva decât să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
constituie întreaga dificultate a problemei. În locul lui A, puneți fier; în locul lui B, puneți vin, mătase, articole din Paris; în locul lui C, puneți avuție absentă, veți găsi întotdeauna că Restricția restrânge bunăstarea națională 61. Vreți să ieșim din această algebră apăsătoare? Și eu vreau acest lucru. Nu veți nega că, dacă regimul prohibitiv a reușit să facă vreun bine industriei huilei acesta nu a fost făcut decât prin creșterea prețului huilei. Nu veți nega, de asemenea, că acest excedent de preț
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
un univers mirific, sideral, în care stelele, soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida unor imperfecțiuni formale, versurile cuceresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-un tablou de tehnică mai savantă, ca această seară eliadescă, apăsătoare ca o molimă, din Dragoste învrăjbită, și suava acalmie florală ce-i urmează: Se pornise vântul prin cireș, și floarea A-nceput să ningă șișăind domol, Și cădea pe pieptul și pe brațul gol Al Siminii, stîndu-i albă-n poala
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
salvată din ghearele unei cabale, uimită prin temeritate și talent, prin nobleță de suflet și îndrăzneală. Numai după ce toate aceste piedici presupuse ar fi fost înlăturate, numai atunci inaccesibilul ar fi fost meritat. Nuvelele lui Gib Mihăescu aduc o atmosferă apăsătoare de halucinație, par și sunt opera unui febricitant. CEZAR PETRESCU Mai multă vreme numele lui Cezar Petrescu a fost înconjurat de o stimă literară necuvenită, și formula "mare romancier" i-a fost oferită generos cu un loc alături de M. Sadoveanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exilului. Acest aspect se impune mai ales în ultima perioadă de existență a O., când susținerea materială a eforturilor lui Constantin I. Ghidel de către Liga Românilor Liberi a generalului Nicolae Rădescu devine mai vizibilă. „Am pornit la drum în singurătatea apăsătoare a exilului” - arăta directorul, schițând Drumul „Orizonturilor” (36/1950) și insistând asupra faptului că această inițiativă publicistică va continua „oricât de aspre, dure și nemiloase vor fi momentele create în viața exilului”. La rândul lui, în același număr George Uscătescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
seriozitate care nu era în obiceiul colegilor săi. Aici și-a desfășurat el zi de zi teoriile care formau baza cugetării sale, teorii care se rezumă în ideea unei nații curate ca rasă, asupra căreia s-a suprapus o pătură apăsătoare deosebită, în esența ei fizică chiar, de supușii pe care și i-a câștigat și-i menține. Românul era atacat în cultura lui insuficientă și în concluziile lui grăbite de un om care-și chibzuia fiecare gând și care măsura
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este fascinată. Abordând o poetică de provocare, autoarea descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat de un exterior apăsător, agresiv, contra căruia singura terapie rămâne „spunerea”, cuvântul. Starea de criză prefigurată deja în acest volum va deveni tema predilectă a celui din 1994, Negru pur, în care F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]